You are on page 1of 5

Morometii

de Marin Preda VOLUMUL II

Morometii, volumul al doilea, pare alt roman si prin structura, si prin tehnica narativa si prin stil. El reprezinta in primul rnd o victorie a scriitorului asupra lui insusi. Preda a luptat multa vreme, incepnd cu romanul Risipitorii , sa!si creeze propriul sau stil, care sa nu "ie stilul in care se e#prima taranii sau cu care scriitorul e#prima tema taranilor. In Imposi$ila intoarcere , ct si in %onvor$iri cu Marin Preda , el arata ca pentru un creator am$itios care vrea sa creeze in mod deli$erat un anumit univers si sa atace teme de constiinta este necesar un stil al scriitorului, &instrument "ormida$il! de a lumina si de a stapni dintr!un punct de inalta intelectualitate materia inspiratiei. &%u acest stil care, "ie ca! i place, "ie ca nu!i place cititorului ! a devenit stiltul rneu! am scris Morometii volumul doi, Intrusul , povestirea 'ri(uri si apoi volumul Imposi$ila intoarcere si romanul Marele sin(uratic . Marturisirea scriitorului da un alt sens raporturilor dintre cele doua volume, pentru ca, desi primul e un roman al individului, iar al doilea al masei ! iar masa nu traieste e#act aceeasi drama economica si aceeasi tra(edie su"leteasca !, unitatea lor tine de viziune. In am$ele creste ima(inea unui univers si a unei civilizatii a"late la rascruce de drumuri si destinul acestui univers si al acestei civilizatii reprezinta adevaratul o$iectiv al &Morometilor&. )chim$nd stilul, Marin Preda a putut alt"el stapni pro$lema pusa in discutie, care ar "i riscat ! prin o(lindirea doar din perspectiva lui Ilie Moromete ! sa de"ormeze o realitate comple#a, revolutionara. *ctiunea celui de!al doilea volum are loc tot in satul )ilistea!+umesti, in primele doua decenii dupa Eli$erare. ,ehnica de compozitie nu mai este cea a decupa-ului, ci una rezumativa. evenimentele sunt selectionate, naratiunea cunoaste intoarceri in timp si eliminari de "apte /reluate in Marele sin(uratic0, sin(urul moment de o mai intinsa coerenta epica "iind cel in care 1iculae Moromete participa ca activist la o campanie de seceris in propriul sau sat. In primele capitole, (ri-a prozatorului e sa distru(a ima(inea dinti a lui Moromete, aratndu!i o alta "ata, lipsita de (lorie. *ceasta actiune se -usti"ica prin nevoia de eli$erare a scriitorului, care, pentru a "ace loc altui destin literar, tre$uia, intr!un "el, sa omoare in noi nostal(ia "ata de cel dinainte, sa ne dea iluzia ca el poate trai si alt"el in mi-locul unei "amilii in care autoritatea lui e contestata si al unei epoci in care su$tilitatile lim$a-ului si placerea de a contempla sunt niste "rumoase anacronisme& /Eu(en )imion0. 2esi a cunoscut o perioada de prosperitate si si!a re"acut averea, Moromete nu se mai poarta ca inainte si ia hotarri care il co$oara in ochii "amiliei. Ii interzice lui 1iculae sa mai "recventeze scoala pe motiv ca nu!i aduce nici un $ene"iciu , continua sa nu treaca pamntul si casa pe numele %atrinei, in schim$ mer(e la 3ucuresti sa le propuna celor trei "ii sa se intoarca in sat, sa le dea lor tot, iar el cu %atrina sa se retra(a intr!o cosmelie pe care s! o ridice alaturi de vechea lor casa. O ura naprasnica se ridica atunci in su"letul acestei "emei, care!si paraseste $ar$atul la $atrnete si se duce sa traiasca la "iica ei din prima casatorie. Ilie Moromete intra intr!o zona de um$ra, autoritatea lui in sat se diminueaza, "amilia nu!4 mai asculta, vechii lui prieteni au murit sau l!au parasit, noii prieteni, Matei 2imir, 1ae %ismaru, %ostache al 5oachii, +iu(udel, ii apar mediocri, el insusi are impresia ca nu mai (aseste nici un om in stare sa (lumeasca inteli(ent.
1

)atul intra intr!un ritm accelerat de disolutie, pe scena lui navalesc "orte necunoscute, apar "i(uri noi ca notarul, 3ila, Isosica, 6droncan, Mantarosie, Plotoa(a, *dam 'ntna, Oua$ei, Vasile al Moasei s.a., se discuta pro$leme noi si se naste o politica noua. ,aranii asista la un "enomen amenintator, la o adevarata &spar(ere& a satului, a carei ratiune le scapa . &Erau evenimente pline de viclenie... s!ar "i zis, vaznd ce oameni ieseau acum la iveala, ca un sat nu era o asezare de cel mult doua mii de case adunate intr!o vale de ru si ascunse su$ salcmi, ci o (roapa "ara "und, din care nu mai incetau sa iasa atti necunoscuti&. *ceasta este o epoca de tranzitie, cnd Moromete dispare o vreme ca erou activ, ca sa redevina cnd totul va "i iremedia$il pierdut pentru el. )e impune, in schim$, 1iculae Moromete, copilul ne(li-at de parinte, care!si paraseste si el, ca si "ratii mai mari, dar in alt mod, conditia de taran, "iind hotart sa realizeze o e#istenta, si o atitudine care sa!4 indeparteze de la (reselile tatalui sau. 2iscutiile dintre ei doi, destul de numeroase, provocate mai ales de Moromete!tatal, au semni"icatia unei con"runtari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii. 1iculae Moromete crede intr!o &noua reli(ie a $inelui si a raului& si devine &apostolul& ideilor socialiste care prevad, odata cu schim$area intre(ii societati, innoirea radicala a satului. Ilie Moromete nu se impaca cu (ndul ca rostul lui in lume a "ost (resit, si ca taranul tre$uie sa dispara. Ideea nu numai ca il deruteaza, dar ii produce o disperare "ara mar(ini. E#ista in acest sens o scena de mare "orta artistica ! ultima in care Moromete apare in viata ! in care $atrnul, udat de o ploaia repede de vara, sapa un sant in -urul sirei de paie din (radina si discuta cu un persona- ima(inar, in timp ce in alta parte a satului se pun la cale schim$ari hotaritoare pentru destinul taranimii. &Pna in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit ca rostul asta cine stie ce s!o ale(e de el7&... &%a tu vii si!mi spui ca noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca tre$uie sa disparem. )i de ce crezi ca, n!ai "i tu ultimul prost de pe lume si ca mai de(ra$a, tu ar tre$ui sa, dispari, nu eu8&... &*sa ca vezi, relua apoi Moromete in (las cu o admiratie de sine neacoperita "ata, de (enerozitatea lui, eu te las pe tine sa traiesti... 2ar rau "ac, ca tu vii pe urma si!mi spui mie ca nu mai am nici un rost pe lumea asta... si ce!o sa mannci, ma, 3iznae8 %e!o sa mannci, ma, tmpitule, e#clama Moromete apasnd cu un "el de mila nes"rsita, aproape parinteasca pe ultimul cuvnt, contemplnd parca cu -ale mizeria mintala a acelui 3iznae care ii spusese lui asemenea lucruri despre soarta care le era rezervata in viitor taranilor. /1u!i spusese lui, ci lui 1iculae, si de la 1iculae stia si Moromete0 Macar, zise Moromete mai departe, eu tot am "acut ceva, am crescut sase copii si le!am tinut pamntul pna, in momentul de "ata ! ca n!au vrut sa!4 munceasca, ce sa le "ac eu, toata viata le!am spus si i!am invatat ! ,dar pe tine sa, te vedem daca esti in stare cel putin de!att7 O sa "ii "n stare8 1u sa!i im$raci si sa le dai sa. mannce, ca asta e lesne, de mncare ii dai si unei vite in (ra-d, dar ce le spui78 %e!i inveiti, "iindca un copil chiar daca nu!i intra lui in cap ct e mic, cnd se "ace mare isi aduce aminte... 'iindca de(ea$a o sa le spui tu vor$e, c!o "i, c!o pati, ca mai destept ca tine nu mai e nimeni, din "apte ei o sa vaza ca nu esti nici destept si nici n!ai ce sa le spui si or sa a-un(a de capul lor si or sa te invete ei pe urma minte cnd oi im$atrni. Ori sa!si stear(a picioarele pe tine, ca n!ai stiut sa "aci din ei oameni... In indir-irea aproape ne$uneasca cu care isi apara punctul de vedere se (aseste att maretia, ct si mizeria persona-ului, pro"et al unei cauze iremedia$il pierdute. El e totusi prea inteli(ent ca sa nu!si dea seama ca valorile pe care le apara vor disparea, ca civilizatia &micului proprietar a(ricol& nu mai are nici un viitor, e in stare sa accepte chiar ideea ca va "i $ine cum va "i, dar nu se simte pre(atit, nu mai poate or(anic sa traiasca acest nou. 2e "apt, tra(edia lui Moromete nu provine din inadaptare9 inadaptarea a declansat insa criza unei constiinte care nu se mai re(aseste, pentru ca intre$area "undamentala pe care si!o pune la $atrnete, cnd traieste toate aceste schim$ari, este de ce se intmpla ceea ce se intmpla si mai ales cum se putea sti daca tot ceea ce avea sa se intmple in viitor avea sa se intmple
2

orice!ai "ace 8 Oare asta sa "ie schim$area vesnica a lumii pe care ct esti tnar n!o simti, desi poate ca altii $atrni cnd tu nu stiai nimic au su"erit ca si tine acun asa sa "ie oare8 %riza lui Moromete este pusa, dupa cum se vede, in termeni supremi de constiinta, con"irmndu!se parca mai vechea o$servatie polemica a lui +. %alinescu in le(atura cu ima(inea simpli"icatoare a taranului. ,aranul si :ant isi pun aceleasi pro$leme, cu deose$irea ca cel din urma le rezolva cu alta tehnica&. In ultimele capitole ale cartii Moromete dispare ca persona- si tot ceea ce se intmpla, o asezare mai temeinica a lucrurilor si prin aceasta chiar a vietii taranesti, se des"asoara "ara Moromete si in a"ara constiintei sale, intrata intr!o lun(a si de"initiva intunecare. Putinii ani care i!au mai ramas ii traieste in tacere si insin(urare si moare lent, ca si cum viata s!ar scur(e din el, nu inainte de!a e#clama cu o tru"ie pe care ar vrea s!o pastreze si dincolo de moarte. &2omnule,... eu totdeauna am dus o viata independenta7 In Morometii , Marin Preda analizeaza procesul istoric al destramarii celei mai vechi clase sociale romanesti, a satului traditional, lume or(anica, siesi su"icienta, purtatoare a unei civilizatii milenare, dar a-unsa intr!un ceas de crepuscul. %riza satului arhaic se re"lecta in chiar constiinta celor care il reprezinta, in asa "el incit su$stanta romanului va deveni tra(edia unei umanitati pe cale de disparitie. Le(ile implaca$ile ale istoriei vor -uca acum roluI acelui &"atum clasic, pentru ca interventia istoriei in universul considerat anistoric al satului traditional va duce nu numai la modi"iearea structurii lui, la de(radarea elementelor arhaice, ci si la trans"ormarea si chiar disparitia vechilor institutii rurale, a unor relatii si conventii sociale, a unui cod etic si a unei "ilozo"ii. Procesul acesta este pro"und dramatic, pentru ca cei care nu vor voi sau nu vor putea sa se adapteze vor sta su$ condamnarea istoriei. )u$ acest aspect, Ilie Moromete este un persona- e#ponential, al carui destin e#prima moartea unei lumi si nasterea alteia, iar prin pro"unzimea spiritualitatii sale este un persona- monumental. Vocatia realista a prozei Iui Marin Preda isi (aseste in Morometii o con"irmare de inalta tinuta artistica. )criitorul realizeaza aici una dintre cele mai verosimile ima(ini literare a satului romanesc printr!o o$servatie rece, o$iectiva, aproape dura, a dramelor o$scure, dar pro"unde, care insotese trecerea unei cate(orii sociale spre alte "orme de e#istenta. %a si Re$reanu, umple si el al$ia vietii rurale pna la re"uz, tinznd sa o zu(raveasca in datele ei calendaristice, universale. Muncile a(ricole, mai ales secerisul si treierisul, au sansa unui pictor remarca$il, care stie sa!si dozeze culorile si nuantele in ta$louri de!o mare autenticitate si poezie. In acelasi timp, privirea scriitorului se indreapta si asupra acelor o$iceiuri si traditii populare care tradeaza o realitate spirituala mai adnca. Inmormntarea, parastasul, "orme vechi de ritual, ca spalatul picioarelor de Rusalii si calusul, -ocul $aietilor pe cmp cu $o$icul, intlnirile nocturne ale tinerilor tarani, hora, atitudinile curente ale sotilor in "amilie etc. sunt in"atisate cnd ironic, cnd cu o evidenta nota lirica, dar permanent cu (ri-a de a relie"a speci"icul unui rnod de e#istenta. )u$ acest aspect, capitolul despre moartea lui Moromete este tot ce s!a scris mai tul$urator in literatura romana despre moartea unui $ar$at. *sezat in descendenta atit de $o(ata a literaturii romane de inspiratie rurala, romanul Morometii aduce elemente de o neta ori(inalitate. propune un univers satesc autonom, "ara ecouri din )lavici, %rean(a, )adoveanu sau Re$reanu9 impune alaturi de taranul acestora un alt tip de taran, per"ect independent si de e(ala via$ilitate artistica, cu un comportament si o pro$lematica speci"ice9 da prozei taranesti o dimensiune psiholo(ica neasteptat de pro"unda9 consolideaza orientarea realista si stilul adecvat, anticalo"il, al lui Re$reanu. %a si marele scriitor ardelean, Marin Preda crede ca "orta creatoare a literaturii, mai ales a prozei, se revarsa dincolo de "ormele de e#presie, ca ea se evidentiaza inti prin ce spune si apoi prin cum spune si ca sansa literaturii noastre de a interesa si pe altii este ca, descoperind e#presiile purtatoare de "armec ale speci"icului national, sa "ie totusi covrsite
3

de continut, si acest continut sa!si caute ast"el nestin(herit drumul spre universalitate /%ircuitul universal, din vol. Imposi$ila intoarcere0. In conduita lui stilistica, Marin Preda este un prozator care se supune o$iectului, temei, persona-ului. )in(ura lui (ri-a este sa "ie e#act, sacri"icindu!si o eventuala dra(oste pentru scrisul "rumos, re"uznd mestesu(ul stilistic. %uvintele au o valoare "unctionala, ele tre$uie doar sa comunice cu precizie intentia scriitorului. )tilul acesta nu este insa lipsit de e#presivitate si de "armec. %ea mai mare calitate a lui este limpezimea. In ciuda unei sinta#e complicate, care topeste intr!o sin(ura "raza e#primarea directa si cea indirecta, (ndul scriitorului si (ndul persona-ului, dialo(ul si evocarea, proza lui Marin Preda are o transparenta e#ceptionala. )ensul iese la iveala cu toate nuantele sale, nu e niciodata o$scur, in schim$ e pro"und si incarcat de su(estii misterioase, ca si cum tainele lumii n!ar incapea niciodata pe deplin in cuvinte. Iata un scurt "ra(ment e#empli"icator din capitolul in care Moromete este prezentat pentru ultima oara in mod direct de autor. Apa se scurgea la vale cntind si de sus cpntinua sa toarne fara oprire. Moromete ridica fruntea si se uita si ceea ce vazu il facu sa-si dea palaria pe ceafa de admiratie. Santul cel mare, comun tuturor gradinilor de pe-acolo, dadea peste mal de-atta apa si daca n-ar fi curs cu repeziciune spre o directie a ei care ducea spre ru, te-ai fi putut teme ca daca ploaia nu se va opri curnd, va ineca satul. Lipsind atta vreme din pridvor, Ilinca se nelinisti cea dinti de tatal ei si iesi dupa ei cu un sac in cap. Cnd il vazu eu sapa in mna si ud de sus pna jos incepu sa strige la el sa se intoarca numaidect in casa, nu-si dadea seama ca putea sa raceasca si sa moara? ar Moromete parca nici nu auzea si zadarnic fata se apropie si-! trase de mna, fugi de-aici, o goni el, nu vezi ca e ploaie calda, dar asa calda, cum era, fata si incepuse sa. clantane din dinti. Se intoarse in casa si curnd iesira, si celelalte surori si incepura si ele sa strige spre gradina, tata, vin incoace, insa fara ca el sa le asculte, conducnd mai departe torentele de apa, facndu-le loc cu sapa si continund linistit si netur"urat sa vor"easca, prizonier parca fara scapare al elementelor, si al lui insusi... Mor"olo(ic, te#tul e dominat de ver$e, ceea ce tradeaza caracterul narativ al stilului. Ver$ele intra intr!un -oc su$til de relatii temporale ! prezentul, per"ectul simplu, imper"ectul ! care in(aduie individualizarea si identi"icarea mai multor actiuni simultane. *paritia celor trei (erunzii din "inal nu este nici ea lipsita de semni"icatie, (erunziul "iind modul unei actiuni in des"asurare, "ara re"erire precisa la momentul vor$irii, si cum ver$ele conducnd, "acnd, continund se re"era la Moromete, acesta pare parca pentru totdeauna prins intr!o actiune "ara durata, ceea ce este in per"ect consens cu ideea de $aza a "ra(mentului. )intactic, te#tul e dominat de su$ordonate. *ctiunea principala intra in relatii multiple si comple#e, uneori "oarte su$tile, care arata ca lucrurile nu sunt limpezi daca le lipseste raportarea cuvenita. )inta#a aceasta a-uta o (ndire de tip analitic dispusa sa epuizeze toate nuantele, dar sa nu se impiedice de prea multe conventii (ramaticale. 2e aceea, "razele cuprind adesea propozitii care apartin unor planuri de e#presie complet di"erite, cum ar "i planul naratorului si al vor$irii directe a persona-ului, "ara sa se marcheze prin mi-loace (ramaticale sau prin semne de punctuatie trecerea de la un plan la altul. In ultimele doua "raze din te#tul citat se produce o "uziune neo$isnuita in lim$a scrisa, o$isnuita in schim$ in vor$ire, unde trecerea e anuntata de ton, ceea ce arata caracterul oral al stilului. Oralitatea nu este insa produsul mecanic al copierii lim$a-ului taranesc, Marin Preda nu e deloc un naturalist, in ciuda unor cruditati ver$ale. El prelucreaza, stilizeaza vor$irea taraneasca, urmarind un e"ect artistic, asa cum la rndul lor "acusera cndva %rean(a si mai ales %ara(iale, adevaratul inaintas in comedia cuvintului al lui Marin Preda. 2upa modul de constructie sintactica a "razelor, stilul lui Preda e intructva di"erit in cele doua volume. Primul se caracterizeaza printr!o "olosire mai accentuata a stilului indirect li$er, precum si printr!o tehnica normala de im$inare a stilului direct cu cel indirect9 normala, in sensul "olosirii tuturor procedeelor (ramaticale care indica trecerea de la un stil
4

la altul9 In volumul al doilea domina stilul direct al autorului care, topind in "lu#ul sau ! ca in e#emplul citat ! toate celelalte "orme, de e#primare, da (ndirii o coerenta si o "luenta remarca$ile. In s"irsit, din punct de vedere stilistic, te#tul e al$, lipsit de podoa$e. %uvintele sunt "olosite cu sensul lor propriu si numai arareori capata si un sens "i(urat, dar atunci ele produc "ie un va( ecou liric intr!o proza total antilirica, ca in constructia &apa se scur(ea la vale cntnd&, "ie o rever$eratie misterioasa a ideii, ca in constructia &prizonier parca "ara scapare al elementelor si al lui insusi&, meta"ora care inchide sim$olic istoria unui destin prins parca intr!un cerc al "atalitatii. *rta literara a lui Marin Preda este comple#a. El stapneste nu numai "razele, ci si stiinta or(anizarii epice, in care distri$utia episoadelor, a "aptelor, si intmplarilor urmareste un inteles, si acompaniaza drumul secret al cartii. 'lu#ul epic nu este stin(herit de nimic. Portretul, descrierea, aluzia, anecdota, analiza, completarile, orict de minutioase, nu opresc in nici un "el miscarea narativa, care ca sin(ura comunica o impresie covrsitoare de viata. 2in acest punct de vedere, iritarea cu care scriitorul respin(e cali"icaticul de &analist& si &proza analitica& se -usti"ica. Principalele lui procedee artistice, viziunea scenica9 dialo(ul, vor$irea aluziva, te#tul si su$te#tul ironic, para"raza neolo(istica, micro!eseul analitic, pauzele si di"erentele de ritm, simtul comic si simtul tra(ic, im$inarea stilului direct si indirect etc. sunt su$ordonate unor calitati narative si portretistice deose$ite. Vocatia "undamentala a lui Marin Preda este cea de povestitor.