AGRICULTURA ECOLOGICA alternativa de protectie a mediului

Fie ca vorbim despre agricultura organica, agricultura ecologica, agricultura regenerativ, agricultura durabil sau agricultura sustenabil,tot acest sistem de notiuni indica acelasi lucru o alternativa la agricultura traditionala, ca urmare a functionarii necorespunzatoare a acesteia si a cauzelor care au determinat scaderea rezistentei plantelor, a sanatatii animalelor si calitatii solului si implicit a sanatatii omului . Cu alte cuvinte, sistemul agricol promovat de agricultura ecologica vine cu menirea de a furniza consumatorilor, alimente proaspete, gustoase si autentice, bio cum ne place noua sa spunem, care sa respecte in acelasi timp ciclul natural de viata al sistemelor. Produsele ecologice au devenit astfel o optiune verde pentru Europa in conditiile in care variile probleme de mediu existente incalzirea globala, poluarea au cunoscut evolutii tot mai acerbe, motivand astfel Comisia Europeana, in spiritul unei dezvoltari durabile a mediului si al bunastarii animalelor, sa continue si sa dezvolte campania pentru dezvoltarea sectorului agriculturii ecologice. Astfel ca toti agentii ecologici/economici, indiferent de statutul lor in cadrul procesului de productiedistributie, actioneaza in asa natura incat sa sprijineexploatarea cat mai responsabila a resurselor naturale. Pentru a obtine acest lucru, agricultura ecologica se bazeaza pe un numar de obiective si principii, la fel ca si pe bunele practici create sa minimizeze impactul omului asupra mediului inconjurator: - Rotatia culturilor ca premisa a folosirii eficiente a resurselor fermei

- Limitarea cu strictete a utilizarii ingrasamintelor si pesticidelor sintetice chimice, din cauza efectului lor potential nociv asupra mediului - Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic - Incurajarea unui ecosistem divers, pentru mentinerea fertilitatii solului si tinerea sub control a daunatorilor prin mijloace naturale (ca de pilda folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale si a furajelor produse la ferma). - Alegerea unor specii diferite de plante si rase de animale care sunt mai bine adaptate la conditiile locale si la potentialele probleme legate de daunatori si boli. - Cresterea animalelor in libertate si adaposturi deschise si hranirea acestora cu furaje ecologice - Folosirea unor practici de crestere a animalelor adaptate fiecarei rase in parte. Fermierii care practica agricultura ecologica nu incearca doar sa mentina solul intr-o stare buna, fertila si naturala ei incearca totodata sa il faca mai bun prin folosirea de elemente nutritive adecvate, imbunatatirea structurii sale si prin gospodarirea eficienta a apelor. In spiritul acestei idei, multi agricultori intretin in mod curent, sau planteaza, garduri vii pentru a preveni eroziunea terenului cultivat sub actiunea vantului. Totodata, aceste garduri vii si diversele margini imprejurul terenului ajuta la crearea unor habitate ideale pentru pasari, insecte si alte vietati salbatice de pe terenul fermei, contribuind astfel la biodiversitatea generala. Prin utilizarea culturilor intercalate si a culturilor de protectie si prin imbunatatirea continutului de humus al solului, metodele ecologice pot ajuta la prevenirea infiltrarii elementelor nutritive in panza freatica si in apele de suprafata si la reducerea riscului de eroziunea a solului, minimizand astfel contaminarea apelor si eutrofizarea acestora.

Imbunatatirea compozitiei solului prin reciclarea deseurilor si a produselor secundare de la plante si animale nu doar intensifica activitatea biologica in sol si impiedica eroziunea acestuia, ci poate sa contracareze schimbarile climatice prin refacerea nivelurilor de materii organice si deci a concentratiei de carbon din sol. Un numar tot mai mare de studii stiintifice sugereaza ca agricultura ecologica ar putea juca un rol in combaterea schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Ingrasamintele sintetice pe baza de azot constituie una din principalele surse de emisii de dioxid de carbon din agricultura si cea mai importanta sursa individuala de emisii de protoxid de azot din sectoarele de activitate ale lumii.