Mihai Eminescu

Fiind biet pduri cutreieram Fiind biet pduri cutreieram i m culcam ades lng isvor, Iar braul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sun-ncetior: Un freamt lintrecea din ram n ram i un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopi ntregi am mas, Blnd ngnat de-al valurilor glas. Rsare luna,-mi bate drept n fa: Un rai din basme vd printre pleoape, Pe cmpi un val de arginie cea, Sclipiri pe cer, vpaie preste ape, Un bucium cnt tainic cu dulcea, Sunnd din ce n ce tot mai aproape... Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii, Prea c-aud venind n cete cerbii. Alturi teiul vechi mi se deshcide: Din el iei o tnr crias, Pluteau n lacrimi ochii-mi plini de vise, Cu fruntea ei ntr-o maram deas, Cu ochii mari, cu gura-abia nchis; Ca-n somn ncet-ncet pe frunze pas, Clcnd pe vrful micului picior, Veni alturi, m privi cu dor. i ah, era atta de frumoas, Cum numa-n vis o dat-n viaa ta Un nger blnd cu faa radioas, Venind din cer se poate arta; Iar pru-i blond i moale ca mtasa Grumazul alb i umerii-i vdea. Prin hainele de tort subire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin.