Professional Documents
Culture Documents
1.Caracterizarea grupei.....................pag 2 1.1 Fluorul.......pag 4 1.2 Clorul....pag 6 1.3 Bromul........pag 10 1.4 Iodul....pag 13 1.5 Astatinul......pag 15 2. Obtinerea halogenilor......pag 15 3.Structura halogenilor....pag 16 4. Propietati fizice...pag 17 5. Proprieti chimice......pag 18 6. Utilizari.......pag 21 Bibliografie.............pag 22
Page 1 of 22
Halogenii
-grupa VII A din sistemul periodic1. Caracterizarea grupei Elementele fluor, clor, brom, iod, cum i elementul radioactiv astatin, formeaz grupa VII A din sistemul periodic, cunoscut i sub numele de grupa halogenilor. Atomii acestor elemente conin apte elctroni n stratul electronic exterior, avnd deci configuraia ns2np5 : Pe penultimul strat electronic fluorul are doi electroni, clorul opt electroni, iar celelalte elemente din grup l8 electroni. Corespunztor poziiei lor n sistemul periodic, imediat naintea grupei gazelor rare, atomii halogenilor manifest tendina de completare a octetului electronic fie prin legtur ionic, fie prin legtur covalent. Astfel, cu elementele electropozitive, formeaz combinaii ionice, n care elementele grupei sunt anioni: XO + e = X e (XO = elementul grupei)
Ionizarea atomului de halogen este un proces exoterm. De aceea combinaiile ionice ale halogeniIor sunt deosebit de stabile, ca de exemplu NaCI. Atomii elementelor acestei grupe i pot completa octetul lor i prin formarea unei legturi covalente prin participarea electronului p necuplat din stratul electronic exterior. Asemenea legturi sunt formate cu elemente slab electronegative. ntre aceste dou tipuri de legturi exist i combinaii intermediare, cum sunt hidracizii, HX. Cu excepia fluorului, halogenii pot forma compui tri-, penta- i heptaco-valeni n care au stri de oxidare' pozitive. Aceasta se explic prin posibilitatea atomilor de clor, brom i iod de a participa cu orbitali d la formarea unor legturi. Fluorul , ca cel mai electronegativ element, nu poate forma combinaii n care s aib stri de oxidare pozitiv. (In combinaiile lui, are numai starea de oxidare -1.)
Page 2 of 22
1.1 Fluorul, F
Rspndire n natur. Fluorul se gsete n natur numai n stare combinat: n fluorin (florura de calciu), n criolit, hexafluoroaluminat de sodiu, n apatit, n unele ape minerale, etc. El este mai abundent (0,065%) dect clorul (0,055%) n scora terestr. n cantiti mici, fluorul se gsete i n sol, de unde este luat de plante (de aceea cenua plantelor conine fIuor). Oasele i smalul dinilor conin cantiti mici de fluor sub form de apatit. Preparare. Din cauza aciunii distrugtoare pe care o are fluorul asupra materialelor, prepararea lui ntmpin greuti tehnice. n general, fluorul se obine prin electroliza acidului fluorhidric, cruia, nefiind conductor, i se adaug KF. Electroliii uzuali sunt KF-2-3HF, care este topit la 70-100C, i KF-HF, care este topit la 150-270C In topitur rezult difIuorura acid de potasiu, KHF 2. Celula pentru eleetroliz este confecionat de obicei din oel special, cupru sau metal Monel, acoperit cu un strat nereactiv de florur. Catozii sunt din oel sau cupru iar anozii din carbon negrafitizat. O diafragm de metal, perforat, separ fluorul de hidrogenul rezultat la electroIiz. Peoprieti. Fluorul este un gaz de culoare slab glbuie, cu miros foarte ptrunztor i iritant. n condiii normale se lichefiaz la -188C, trecnd ntr-un lichid de culoare galben deschis.
Page 4 of 22
1.2
CLO RU L, CI
Rspndire n natur. Clorul este relativ mult rspndit n natura (n compoziia litosferei, hidrosferei, intr n proporie de 0,19%). Liber se gsete numai ca urme, n gazele emanate de vulcani. Sub form combinat este ns foarte
Page 5 of 22
Fig 28-2
Dispozitiv pentru prepararea acidului clorhidric in laborator: 1.balon 2.dop 3.bec de gaz 4.palnie 5.tub de legatura 6.panza m etalica cu azbest 7.vas pentru colectarea acidului clorhidric gazoz.
Hidrogenul arde n clar cu o flacr foarte calda (de aproape 2400C); acidul clorhidric format trece n coloanele de absorbie. produs secundar la clorurarea unor compui organici
Prin acest procedeu se obine un acid clorhidric foarte pur. Acidul clorhidric mai rezult ca Prepararea soluiei de acid clorhidric. n mod obinuit, acidul clorhidric se folosete sub form. de soluii concentrate. Pentru dizolvare se folosesc tuburi de absorbie din cuar n form de S, aezate unul deasupra altuia, formnd un turn, n care apa circul de sus n jos, ntlnind acidul clorhidric gazos n contracurent (fig. 28-5). Soluia de acid clorhidric are o concentra ie uzual de aproximativ 36% HCl (d=1,19). Depozitarea si transportul soluiei de acid clorhidric se face in damigene de sticla in vase de gazos se comprima in tuburi de otel. ceramic sau in rezervoare de oel cptuite cu cauciuc sau cu material plastic. Acidul clorhidric
Tuburi de absortie in forma de S, din cuart sau metal
Fig 28-5
La noi in ara, aproape intreaga producie de acid clorhidric se fabric n instalaii de sintez, cum sunt cele de la Combinatul chimic Tarnaveni, Uzinele chimice Turda, Combinatul petrochirmic Borzeti, etc. Proprieti fizice . Acidul clorhidric este un gaz incolor, cu miros ne din care cauz poate fi cules n vase inute cu gura n sus cantrete1,64g. Se poate lichefia cu uurin la 10 Acidul clorhidric este solubil solubilitatea este 0,409 moI HCI n l mol H
0
ptor. Se
lichefiaz la -84,9C i se solidific la -114,8C. El este de 1,3 ori mai greu dect aerul, (un litru de acid clorhidric gazos
0
C si 40 atm. C si 1 atm,
2
0.
Page 7 of 22
Fig28-6
poziia soluiei. Pentru difereniere strict, se consider HCI gazos drept clorur de hidrogen, iar soluia apoas de HCI, drept acid
clorhidric. n contact cu aerul, acidul clorhidric n soluie concentrat (sau cel gazos) rspndete o cea format din picturi mici de soluie de acid clorhidric rezultate prin dizolvarea n vaporii de ap din aer, a acidului clorhidric gazos. De aceea, acidul clorhidric foarte concentrat se mai numete i acid clorhidric fumans. Acidul clorhidric formeaz cu apa amestecuri azeotropice. Astfel, la fierberea unei soluii saturate de acid clorhidric distil vapori mai bogai in acid dect soluia; in modul acesta concentraia lichidului scade, iar punctul de fierbere crete. La 108,6C distil un acid clorhidric de compoziie constant 20,2% HCI. Tot aa, la fierberea unei soluii diluate de acid clorhidric distil vapori mai sraci in acid dect soluia, pan cnd concentraia acesteia crete, iar la 1000C distil un acid clorhidric de compoziie constant 20,2% (un azeotrop). Compoziia azeotropului variaz cu presiunea. Proprieti chimice. Acidul clorhidric gazos reacioneaz cu oxigen, in prezen de catalizator: 4HCl + O2 + 2Cl2 + 2H20. reacia de importan tehnic (la prepararea c10rului din acid c1orhidric). El reacioneaz cu diverse metale, cu degajri de hidrogen, reacia avnd loc la diferite temperaturi, funcie de natura metalului: potasiul la temperatur normal, fierul, aluminiul, nichelul la 300C, mercurul la 5500C. Metalele mai puin electropozitive dect hidrogenul sunt atacate de acid clorhidric gazos numai n prezen de oxigen, aurul i platina nu sunt atacate. Soluia de acid clorhidric este un acid monoprotic tare. Prin electroliza , ei rezult clor i
Page 8 of 22
Reacia fiind caracteristic, folosete la identificarea ionului Cl. Tot aa este caracteristic reacia ntre acidul clorhidric i carbonatul de calciu se produce o efervescen datorit degajrii dioxidului de carbon rezultat prin descompunerea acidului carbonic: CaCO 3+2HCICaCI 2 +H 2CO 3; H2CO 3H20+ CO 2 ntrebuinri . Acidului clorhidric este unul dintre acizii cej mai folosii n industrie, cit i in laborator. Astfel, el este consumat in cantiti mari pentru fabricarea diferitelor cloruri anorganice i a unor produse organice importante ca: anilina, diferii colorani, clorura de vinil (monomer folosit in industria materialelor plastice), clorura de etil (anestezic cunoscut sub numele de "kelen"), apoi la extragerea gelatinei din oase (acidul clorhidric atac materia osoas i astfel rmane gelatina) etc, la prepararea crbunelui activ a pmntului decolorant, la tbcirea i vopsirea pieilor, la colorarea esturilor textile etc. In metalurgie, acidul clorhidric este folosit pentru decapajul (curirea) foilor
Page 9 of 22
i un oxoacid al
, nu hidrolizeaz.
1.3 Bromul, Br
Rspndire n natur. Ca i clorul, bromul nu se gsete n stare liber n natur; se gsete ns sub form de bromuri (de sodiu, de potasiu i de magneziu) n apa mrilor, alturi de doruri, dar n concentra ie mic (0,007%); cantiti mari de bromur de magneziu se gsesc n Marea Moart (4,8%). Bromurile nsoesc clorurile i n zcminte (in raport aproximativ 1 : 150). De exemplu, la Stassfurth (R.F.G.) sunt zcminte de carnalit care conin i brom MgBr 2KBr6H 20). Unele ape minerale conin brom. Mici cantiti de brom se gsesc n apele sondelor petroliere. Unele plante i animale marine conin brom n organism. Preparare. In laborator, bromul se prepar tratnd o bromur cu acid sulfuric n prezena unui oxidant, de obicei dioxid de mangan: 2KBr + 3H 2S04 + Mn0 2 -+ MnS0 4 + 2KHS0 4 + 2H 20 + Br 2 ceea ce revine l a oxidarea acidului bromhidric la brom. Pentru aceasta, ntr-un balon de sticl (fig. 28-7) se introduce bromur de potasiu (sau de sodiu) i dioxid de mangan, iar prin plnie se toarn acid sulfuric (2: 1). Balonul se
Page 10 of 22
(brom-carnalit,
laii de rcire.
Bromul se mai poate extrage i din apele sondelor petroliere supuse, de asemenea,
Bromul se dizolv puin n ap (3,36 g n 100g ap, la 25C) formnd apa de brom, care este un
tura
La temperatura de 50-80C, se obine cantitativ BrO3 3Br2 +6OH 5Br +BrO 3+ 3H 2O.
cloroform,
tetraclorur de carbon etc.). De aceea poate fi extras dintr-o soluie diluat, folosind Bromul fiind mai puin reactiv dect clorul poate fi nlocuit de clor din combinaiile
Page 11 of 22
1.4 Iodul, I
Rspndire n natur. Iodul este foarte rspndit n natur, dar se gsete n cantiti att de mici n scoara pmntului nct extragerea lui este anevoioas. S u b form de iodai nsoete azotatul de potasiu sau azotatul de sodiu, chiar pn la proporia de 1 %; sub form de ioduri nsoete, d e o b icclorurile ei i bromurile, ns n concentraie mult mai mic dect acestea. Cum algele marine extrag iodul din apa de mare, cenua lor conine iod (sub form de iodur de potasiu n concentraie pn la 0,4 %). Apele sondelor petroliere conin 25-60 g I/m 3. Unele ape minerale conin de asemenea iod. i unele organe animale, ca de exemplu glanda tiroid i ficatul unor peti conin iod
Page 12 of 22
narea normal a
organismului, astfel nct un exces sau o lips de iod n organism este cauza unor grave
Proprieti. Iodul este o substan solid, cristalizat n prizme orto culoare violet-cenuie i cu aspect metalic. Are un miros carac
normale sublimeaz. Dei punctul de fierbere a iodului este de 184C, el are presiune de vapori mare chiar la temperatura camerei. De aceea, pe partea de sus a pereilor vasului n care se pstreaz, cu timpul se depun cristale de iod. Iodul este foarte puin solubil n ap (0,033g n l00g ap, 1a 250C) dnd o soluie de culoare galben-brun. Pentru a nlesni solubilizarea iodului, se adaug n ap o cantitate mic de iodur de potasiu (sau iodur de sodiu); -se formeaz KI3 care are toate proprietile iodului n stare liber. Iodul se dizolv n dizolvani organici, ca sulfur de carbon, cloroform, tetraclorur de carbon (soluiile au o culoare violet), alcool, eter, aceton (soluiile au o culoare brun) etc. Se consider c n soluiile brune, care se formeaz cu dizolvani ce conin O, N , S n molecul se formeaz compui de adiie; Cu ajutorul acestor dizolvani se poate extrage iodul din soluiile lui apoase. Astfel, dac ntr-o eprubet se, amestec cu c1oroform o cantitate de soluie apoas de
Page 13 of 22
Vaporii de iod sunt toxici i produc inflamaii puternice ale mucoaselor nazale i ale ochilor. Sub form de "tinctur de iod" (o soluie de iod n alcool 1 :10, stabilizat prin adaos deKI) are aciune antiseptic. Iodul este folosit n industria chimic organic pentru prepararea unor colorani. (curn sunt cei de ftalein), la prepararea iodoformului, a tincturii de iod, la fabricarea unor spunuri medicinale, medicamente etc. De asemenea se folosete pentru prepararea unor sruri necesare n tehnica fotografic.
Page 14 of 22
n seriile de dezagregare natural ale uraniului i toriului au fost identificai izotopi ai elementului 85. Acest element a fost obinut prin reacia n ciclotron. Dintre cei 21 izotopi cunoscui, cea mai lung via are 8,3 ore). Astatinul este o substan volatil, solubil n ap din care poate fi extras cu dizolvani nepolari, ca de exemplu, benzen i tetraclorur de carbon. Prin spectroscopie de mas au fost identificati i unii compui de astatin: HAt,CH3At, AtS, AtBr i AtCI.
210
At 8timp de njumtaire
2. Obinerea halogenilor
Obinerea halogenilor se bazeaz pe oxidarea ionilor de halogenur pn la halogeni n stare liber. Fluorul se obine la electroliza topiturii KF . 3HF (ttop. = 56C). Electroliza are loc n electrolizor de cupru, care servete drept catod. Anodul este confecionat din nichel. n industrie clorul se obine la electroliza soluiei de NaCl. n laborator clorul se obine la tratarea acidului clorhidric concentrat cu un oxidant puternic, de exemplu, KMnO4, MnO2 (la nclzire): Mn02 + 4HCl = MnCl2+Cl2 + 2H20, 2KMnO4+16HCl = 2MnCl2 + 2KCl + 5Cl2+8H2O. Bromul i iodul se obin din ape de sond prin oxidarea bromurilor i iodurilor din ele cu ajutorul clorului. Bromul i iodul liberi se extrag cu solveni organici.
3. Structura halogenilor
Halogenii poseda o configuratie electronica exterioara de tip ns2P5 . urmator, trecand in ioni X- pe baza unui proces de ionizare exoterm :
Page 15 of 22
Gratie acestei
structuri, ei au tendinta de a capta un electron spre a realiza configuratia electronica a gazului rar
prin formarea unei legaturi covalente , fapt pentru care in conditii normale ei se gasesc sub forma de molecule diatomice X2 in urma cuplarii electronilor p singulari din stratul exterior al atomilor de halogeni ;
prin formarea unei legaturi covalente cu alte elemente electronegative (C, Si, P ,As, O, S si B) sau cu metale in stari de oxidare superioare : Sn(IV), Pb(IV),V(V),Cr(VI), U(VI) etc. Daca molecula de fluor se realizeaza numai printr-o legatura , celelalte molecule de
halogeni se stabilizeaza printr-o legatura suplimentara (pd), prin intrepatrunderea unui orbital d vacant de la unul din atomii de halogen, cu un orbital p ocupat cu doi electroni de la celalalt atom de halogen.
4. Proprieti fizice
Fluorul primul element al grupei si cel mai electronegativ dintre toate elementele cunoscute se deosebeste de ceilalti halogeni si prin faptul ca poate forma combinatii numai in stare de oxidare 1-fara a poseda combinatii si in stari de oxidare pozitive cuprinse intre 1+ si 7+ cu exceptia bromului care nu depaseste starea de oxidare 5+. Comportarea se datoreste pe de o parte structurii atomilor de halogen, respectiv efectului de ecranare diferit al electronilor ns2p5 de catre electronii stratelor interioare, pe de alta, razelor atomice care cresc in ordinea : F<Cl<Br<I. Astfel la fluor, efectul de ecranare determinat de unicul invelis interior constituit din doi electroni 1s2 este slab si electronii exteriori sunt puternic atrasi de nucleu, determinand totodata si un volum si raza atomica mica. La omologii sai, efectul de ecranare este apreciabil , crescand in grupa de sus in jos si slabind atractia electronilor exteriori de catre nucleu. Spre deosebire de fluor la care nu este posibila formarea de orbitali (pd), ca rezultat al promovarii electronilor din orbitalii 2s si 2p in orbitalii 3d, acest lucru este realizabil la clor si brom. In cazul atomului de iod efectul de ecranare fiind mai pronuntat, iar raza atomica foarte mare ,aparitia de legaturi (pd) este nula sau neinsemnata.
Page 16 of 22
At
5. Proprieti chimice Halogenii sunt elemente cu caraceter nemetalic pronuntat, puternic electronegativ si foarte reactive, propietati care in grupa descresc in ordinea: F>Cl>Br>I. De altfel, fluorul este cel mai reactiv dintre toate elementele cunoscute, gratie valorii mici (150,72 kJx mol-1) corespunzator energiei de disociere a legaturii F-F din molecula de F2 si energiei de legatura mare a fluorului cu alte elemente. Halogenii reactioneaza direct cu majoritatea nemetalelor (S, P, AS, SB, C, SI, B) , cu dezvoltare de caldura si lumina mai ales fluorul si clorul destul de energetic, bromul trecand in halogenuri covalente. Nu reactioneaza direct cu oxigenul, azotul si carbonul in schimb fluorul este singurul halogen care se combina direct cu carbonul rezultand CF4 gaz stabil. Cu hidrogenul toti halogenii se combina direct formand hidruri (HX), gaze incolore, pe baza unor reactii exoterme, cu exceptia HI endoterm. De remarcat faptul ca fluorul se combina direct cu hidrogenul chiar la rece si intuneric reactia fiind violenta, iar flacara fluorhidrogen, atingand temperaturi de 4000-50000C. Si clorul se combina direct si energetic cu hidrogenul la temperatura obisnuita si in prezenta luminii, bromul numai la 1500C in prezenta de catalizatori sau sub actiunea descarcarilor electrice, iar iodul se combina cel mai greu, la incalzire peste 2000C : X2+H2 2HX Marea tendinta de combinare cu hidrogenul explica de ce substantele organice (alcool, eter, benzina) se aprind in atmosfera de fluor. Acelasi lucru se constata si in cazul clorului, este drept mai atenuat totusi unele hidrocarburi saturate alifatice si cele aromatice ard in clor cu formare de HCl si carbon. De exemplu in cazul terebentinei are loc reactia : C10H16 + 8Cl2= 16HCl +10C In prezenta luminii hidrocarburile saturate formeaza cu clorul produsi de substitutie, cele nesaturate compusi de aditie, iar cele aromatice compusi de aditie sau substitutie. Bromul substituie hidrogenul din compusii organici cu sau fara distrugerea moleculelor mai greu decat clorul, in special in prezenta catalizatorilor.
Page 18 of 22
X=Cl, Br
X=Cl, Br, I
6. Utilizri Clorul se ntrebuineaz la fabricarea acidului clorhidric i la nlbirea fibrelor textile, a celulozei i hrtiei i pentru sterilizarea apei potabile. Clorul se utilizeaz pentru producerea derivailor clorurai organici i neorganici, a clorurilor, clorailor, hipocloriilor, a cloroformului, tetraclorurii de carbon, hexacloranului etc. Este raional ntrebuinarea clorului n industria metalelor rare (de exemplu, a zirconiului i niobiului) pentru prelucrarea minereurilor. Concomitent are loc separarea unui ir de elemente. Fluorul se ntrebuineaz pentru producerea hexafluorurii de uraniu UF6, necesar n energetica atomic. Fluorul ca oxidant puternic contribuie la stabilizarea gradelor de oxidare
Page 20 of 22
Bibliografie
1. Chimie anorganic, ediia a IV-a 2. Chimie generala, C.D.Neniescu 3. Chimie anorganic, Edith Beral i Mihai Zapan
Page 21 of 22
Chimie Generala