Sistemul nervos

RECEPTORII - aduc informatii din mediile extern si intern - sunt transformatori de energie si aparate de codificare Clasificare: - dupa Sherington: extero- , proprio- si interoreceptori - dupa natura stimulului: mecano- , termo- , chemo- si electromagneticoreceptori - in functie de modul de receptie: sunt receptori de contact si telereceptori 1) Mecanoreceptori: tactili, de presiune, vestibulari, acustici, corpii Golgi, fusuri neuromusculare, 2) Termoreceptori: pentru cald si rece, ei receptioneaza variatiile de temperatura 3) Chemoreceptori: olfactivi, gustativi, cei din zonele reflexogene 4) Electromagneticoreceptori: in retina A. EXTERORECEPTORI Sunt terminatii nervoase libere incapsulate sau intraepidermice care se gasesc in tot corpul, pentru piele provin din derm, ajung la membrana bazala a epidermului, pierd teaca de mielina si se fixeaza pe celulele din stratul Malpighi formand jonctiuni neuro-epiteliale care receptioneaza durerea. Exista terminatii nervoase si in jurul firului de par, care se numesc peritrihiale, in final fiind prinse intre 2 celule Schwann. Se mai gasesc in periost, capsule articulare, muschi, seroase. Sensibilitatea tactila este receptionata de: 1) Discurile Merkel sunt sensibile la atingeri usoare, sunt situate in stratul spinos epidermic in regiunile fara peri; au aspectul unei retele nervoase in forma de cupa care contine o celula mare, modificata. Sunt receptori incapsulati. 2) Corpusculii Meissner sunt sensibili la atingeri rapide, se gasesc in stratul papilar al dermului in special in regiunile lipsite de par. Sunt formatiuni incapsulate specifice pulpei degetului, mucoasei linguale, organelor genitale feminine si mamelonului, si au forma ovala, dimensiune aproximativ 90. Sunt alcatuiti dintr-o fibra nervoasa care isi pierde mielina, o capsula fina periferica, celule turtite printre care se afla fibra nervoasa spiralata. La periferia sa pleaca fibre foarte fine care se continua cu tonofibrile din epiderm. Receptorii sunt foarte sensibili la deformari ale pielii datorita acestor fibre. Sensibilitatea presionala este asigurata de: 1) Corpusculii Vater-Pacini se gasesc in hipoderm pe fata palmara a mainii, fata plantara a piciorului si degetelor, hipodermul bratului, cefei, in organele genitale ale ambelor sexe, in periost, in jurul articulatiilor; sunt mari, au 1-4 mm lungime, sunt receptori pentru presiuni mari si vibratii. Ei au forma sferica la adult, sunt foarte voluminosi si sunt alcatuiti dintr-o capsula periferica formata din 20-60 de lamele celulare concentrice. In axul central sunt putine celule si o terminatie nervoasa. Dupa intrarea in corpuscul fibrele pierd teaca de mielina si se termina obisnuit in forma de bulbi sau butoni terminali. 2) Corpusculii Krause sunt situati in derm, in apropierea epidermei si receptioneaza sensibilitatea termica (rece). 3) Corpusculii Ruffini sunt situati in derm, mai aproape de hipoderm, si in capsulele articulatiilor, si receptioneaza sensibilitatea termica (cald).

Sensibilitatea dureroasa este receptionata de terminatiile nervoase libere situate in epiderm si derm, unde formeaza un plex superficial si altul profund, Din plexul profund iau nastere ramificatiile intraepidermice terminate in buton pe suprafata celulelor malpighiene, in imediata apropiere a stratului granular. B. PROPRIORECEPTORI Pot fi clasificati dupa functie in: a) Proprioreceptori care culeg informatii in legatura cu sensul miscarii si cupozitia capului, a membrelor sau segmentelor de membru. Ei sunt situati la nivelul articulatiilor, in capsulele articulare, ligamente, tendoane, periost si in labirintul membranos al urechii interne, Din aceasta categorie fac parte: 1) Corpusculii neurotendinosi Golgi sunt sensibili la tensiuni puternice, raspund la contractia activa a muschiului si sunt situati la jonctiunea muschi-tendon. 2) Corpusculii Ruffini sunt situati in stratul superficial al capsulei articulare si deserviti de fibre nervoase de tip 2, sunt corpusculi cu adaptare lenta si culeg informatii in legatura cu pozitia si miscarile din articulatii. 3) Terminatiile nervoase libere apartinand tipului 3, se ramifica in toata grosimea capsulei articulare, sunt cu adaptare lenta si transmit sensibilitatea dureroasa articulara cauzata de amplitudinea excesiva a miscarii. 4) Corpusculii Pacini sunt situati in stratul profund al capsulei articulare, sunt cu adaptare rapida si sunt foarte sensibili la miscari si modificari de presiune. b) Proprioreceptori ce receptioneaza informatiile de la nivelul muschilor, controleaza gradul de contractie si permit compararea miscarii intentionate cu cea executata, deci de control al tonusului muscular. Din aceasta categorie fac parte doar fusurile neuromusculare. Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fibrele musculare striate fata de care sunt asezate in paralel si sunt sensibile la tensiunea de contractie a muschiului. Ele sunt alcatuite din 2-10 fibre musculare striate modificate, numite fibre intrafuzoriale. Aceste fibre sunt de 2 tipuri: - fibre cu sac nuclear - fibre cu lant nuclear 1) Fibrele cu sac nuclear sunt lungi si groase, se insera pe endomisiumul fibrelor musculare extrafuzoriale; ele au rol in raspunsul dinamic al muschiului, controland lungimea muschiului, gradul de contractie al muschiului si se contracta lent. 2) Fibrele cu lant nuclear sunt subtiri si scurte, se insera fie pe capsula fusului fie pe teaca fibrelor cu sac nuclear. Contin miofibrile mai putine, se contracta mai rapid decat primele si au rol in raspunsul static in adaptarile lente, controland numai lungimea muschiului. Fusurile au inervatie senzitiva si motorie. a) Inervatia senzitiva este asigurata prin 2 tipuri de terminatii nervoase: primare si secundare. 1. Terminatiile primare (anulospirale amielinice) apartin fibrelor mielinice groase si se ruleaza in jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear, intr-un sant adanc al sarcolemei. 2. Terminatiile secundare (in buchet) apartin grupului 2 si se gasesc la suprafata sarcolemei, sau in santuri speciale. b) Inervatia motorie este independenta de cea a fibrelor extrafuzoriale, fiind asigurata de 2 categorii de fibre care alcatuiesc in ansamblu sistemul fibrelor mici motorii sau fibrele gamma: - fibrele gamma 1, cu conducere rapida, inerveaza in special fibrele cu sac nuclear in zonele polare unde formeaza placi motorii tipice - fibrele gamma 2, cu conducere lenta, inerveaza ambele tipuri de fibre intrefuzoriale, dar in special pe cele cu lant nuclear, prin terminatii difuze situate in apropierea zonei ecuatoriale. Excitarea neuronului gamma activeaza fibrele intrafuzoriale, care prin contractie excita receptorul anulospiral, si aceste la randul sau mediaza activarea moderata a motoneuronului -tonic, cu cresterea tonusului muscular, iar daca stimularea este intensa, cu contractie musculara. Inhibarea sistemului gamma reduce tonusul muscular.

C. INTERORECEPTORI Ei receptioneaza informatii in legatura cu activitatea viscerelor, si diferite aspecte ale homeostaziei. In general sunt terminatii nervoase libere, in peretii vaselor si organelor, dar exista si sub forma de corpusculi lamelati in cord, pancreas, adventicea vaselor. Dupa functie ei pot fi: chemoreceptori, baroreceptori si osmoreceptori. Exista 3 tipuri de fibre nervoase: 1) Fibre mielinice A - sunt de 2 feluri: a) aferente sunt de 3 feluri (dupa sensibilitate) : => care apartin sensibilitatii proprioceptive si au diametru > 20 m si viteza de conducere >100 m/s (fibre anulospirale si fibre proprioceptive constiente) => care apartin sensibilitatii tactile si au diametru = 5-15 m si viteza de conducere = 2090 m/s => care apartin sensibilitatii termoalgezice si au diametru = 5-7 m si viteza de conducere = 5-20 m/s b) eferente sunt de 3 feluri : - fazice (fibre somatice ce produc contractii rapide) - tonice (fibre somatice ce produc contractii lente) - fibre colaterale spre fusurile neuromusculare - 1 (asigura inervatia motorie a fusului producand contractii rapide) - 2 (asigura inervatia motorie a fusului producand contractii lente) 2) Fibre mielinice B - au diametru de 3 m si viteza de conducere = 5-15 m/s - sunt fibre vegetative eferente preganglionare 3) Fibre amielinice C - au diametru < 2 m si viteza de conducere = 0,2-3 m/s - sunt fibre vegetative postganglionare si ale sensibilitatii viscerale si termice Radacina posterioara a nervului spinal Radacina posterioara are pe traiectul sau ganglionul spinal care contine protoneuronul tuturor cailor ascendente si care are la periferie o manta de celule satelite, acest ganglion continand in principal 2 tipuri de neuroni: mari, de 100, si mici, de 20-25. Acesti neuroni sunt de tip pseudounipolar, sunt rotunzi si au o singura prelungire care se divide intr-o componenta periferica (dendrita) si o componenta centrala ce va intra in maduva (axon). Din fibrele radacinii posterioare, 2/3 sunt amielinice sau slab mielinice iar restul sunt mielinice. La intrarea in maduva, pentru fibrele mielinice teaca de mielina se subtiaza foarte mult, iar pentru cele amielinice dispar celulele Schwann si aceasta zona de intrare in maduva este considerata limita dintre sistemul nervos central (SNC) si sistemul nervos periferic. La intrarea in maduva spinarii fibrele radacinii posterioare sunt de 3 feluri : - scurte, care se termina in mielomerul de la acelasi nivel - intermediare, care urca sau coboara cateva segmente - lungi, care nu se termina in maduva. Primele doua tipuri de fibre, odata intrate in maduva se impart in ramuri ascendente si descendente, iar acestea la randul lor se impart in fibre subtiri si groase. 1) Fibrele subtiri conduc sensibilitatea tactila protopatica, de presiune, termoalgezica si dureroasa, ajung in zona ventrolaterala a cornului posterior (zona marginala Lissaner), unde se bifurca intr-o ramura ascendenta si una descendenta, ambele participand la formarea fasciculului dorsolateral. 2) Fibrele groase conduc sensibilitatea tactila epicritica si sensibilitatea proprioceptiva, se bifurca intr-o ramura ascendenta lunga si alta descendenta scurta: ramura descendenta ia

parte la formarea zonei cornoradiculare de pe fata ventromediala a cornului posterior, iar ramura ascendenta se comporta diferit (cea a fibrelor lungi patrunde in cordonul posterior si se termina in nucleii gracil si cuneat din bulb). Mielomerul este un segment medular si rizomerul este radacina nervului spinal. Pentru fibrele scurte exista echivalenta intre mielomer si rizomer iar pentru cele intermediare nu exista. In practica: - sectionarea tuturor radacinilor posterioare duce la disparitia oricarui fel de sensibilitate (anestezie) - daca sectionam numai o radacina apare o hipoestezie si de aceea cand se fac infiltratii pe traiectul nervilor intercostali, trebuie infiltrat si nervul supraadiacent si cel subiacent.

CAILE ASCENDENTE
Caile ascendente sunt cele care pe de-o parte conduc toate modalitatile senzitive iar pe de alta parte contribuie la elaborarea actelor reflexe si determina gradul de vigilenta al structurilor superioare. Caile ascendente sunt formate din tracturi si fascicule grupate in doua sisteme: lemniscal si extralemniscal. a) Sistemul lemniscal Din sistemul lemniscal fac parte: fasciculul gracil, fasciculul cuneat, tractul spinotalamic lateral (partial), lemniscul lateral, lemniscul trigeminal. Sistemul lemniscal este mai nou filogenetic, este un sistem rapid, este o cale paucisinaptica si se proiecteaza in aria somestizica, campurile 3, 2,1 din girul postcentral al lobului parietal si in aria somestezica secundara pe buza superioara a santului lateral. Deasemenea, sistemul lemniscal este un sistem de precizie: - precizie de transmitere, deoarece neuronii de origine au o mare afinitate pentru un anumit tip de sensibilitate. - precizie de localizare, deoarece exista o somatotopie bine definita in fiecare segment al acestor cai. - precizie de discriminare, datorita fenomenelor de inhibitie reciproca si de convergenta. b) Sistemul extralemniscal Face parte dintr-un sistem de aparare si protectie contra agresiunilor externe si este format din: fasciculele spinocerebeloase anterior si posterior, fasciculul spinotalamic anterior, o parte din fasciculul spinotalamic lateral, fasciculele spinoolivar, spinovestibular, spinopontin, spinoreticular, spinotectal, spinocortical. Este o cale lenta, difuza, polisinaptica, indirecta, iar proiectia centrala se face in sistemul limbic, nefiind de mare precizie. Caile extralemniscale sunt reprezentate in cadrul somesteziei prin doua sisteme senzoriale: - un sistem de proiectie difuza - un sistem de cai senzitive de asociatie Caracteristica principala a sistemului extralemniscal este plasticitatea electrofiziologica: un neuron solicitat, indiferent de nivelul la care este situat, raspunde la stimuli multiplii, diferiti, aplicati pe o mare suprafata receptoare.

CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE

Sunt de doua tipuri :

- sensibilitatea exteroceptiva nociceptiva - sensibilitatea exteroceptiva epicritica A. Caile sensibilitatii nociceptive sunt : - calea sensibilitatii tactile protopatice - calea sensibilitatii termoalgezice Calea sensibilitatii tactile protopatice Transmite informatii tactile protopatice, de presiune fina, despre calitatea efectiva a atingerii. 1) Receptorii pentru aceasta sensibilitate sunt: terminatii nervoase libere, discuri Merkel, corpusculi Meissner 2) Protoneuronul se gaseste in ganglionul spinal, iar axonul lui intra in maduva (exista echivalenta mielomer-rizomer) si se bifurca in ramuri ascendente si descendente ce ajung in zona ventrolaterala a cornului posterior. 3) Deutoneuronul se gaseste in nucleul propriu al capului cornului posterior (lamele Rexed 2, 3, 4); axonul deutoneuronului urca 3-4 segmente medulare si se incruciseaza la nivelul comisurilor cenusii anterioara si alba, trecand in cordonul anterior de partea opusa, unde formeaza tractul spinotalamic anterior. Acesta ajunge in bulb, dorsal de oliva bulbara si la iesirea din bulb se imparte in doua grupuri de fibre: - primul grup, cel mai numeros, formeaza componenta paleospinotalamica, fibrele sale ajung la nucleii substantei reticulate si de aici prin fibre reticulotalamice ajung in sistemul talamic difuz unde se gaseste neuronul 3 al carui axon proiecteaza in sistemul limbic in girus cinguli. - al doilea grup, la iesirea din bulb, se ataseaza lemniscului medial si reprezinta componenta neospinotalamica 4) Neuronul 3 se gaseste in nucleul ventral posterolateral din talamus pentru componenta neospinotalamica 5) Zona de proiectie corticala este in aria somestezica primara, in girul postcentral, campurile 3, 1, 2 si in aria somestezica medulara pentru componenta neospinotalamica. Calea sensibilitatii termoalgezice 1) Receptorii acestei sensibilitati sunt terminatiile nervoase libere, corpusculii Krause, Pacini si Ruffini. 2) Protoneuronul se gaseste in ganglionul spinal iar axonul lui intra in maduva si face sinapsa cu deutoneuronul in nucleul capului cornului posterior (lamele Rexed 2, 3, 4 si probabil si in lamele 6, 7, 8) 3) Deutoneuronul se gaseste in nucleul capului cornului posterior, iar axonul lui urca 2-3 segmente medulare, se incruciseaza in comisurile cenusie anterioara si alba, trec in cordonul lateral de partea opusa si formeaza fasciculul spinotalamic lateral. Fibrele acestuia, la intrarea in bulb se impart in 2 grupuri: - primul grup reprezinta componenta neospinotalamica ce formeaza lemniscul spinal care trece dorsal de oliva bulbara si medial de fasciculul spinocerebelos anterior si urca prin trunchi superolateral de lemniscul medial. - al doilea grup reprezinta componenta paleospinotalamica si fibrele lui formeaza fasciculul spinoreticulotalamic. Fasciculul spinoreticulotalamic informeaza despre intensitatea durerii iar lemniscul spinal despre diagnosticul durerii. 4) Neuronul 3 pentru componenta neospinotalamica se gaseste in nucleul ventral posterolateral (NVPL), iar pentru componenta paleospinotalamica in nucleii intralaminari: paracentral si central lateral 5) Zona de proiectie corticala este in aria somestezica primara pentru fibrele componentei neospinotalamice si in aria somestezica secundara pentru fibrele componentei paleospinotalamice

Mai exista un fascicul protopatic, numit spinotectal, care are protoneuronul in ganglionul spinal, deutoneuronul este probabil in cornul posterior, neuronul 3 este in coliculul superior iar proiectia este in talamus. Acest fascicul are rol in orientarea capului si ochilor spre zona stimulata. Calea sensibilitatii epicritice 1) Receptorii sunt corpusculi Meissner, Pacini pentru vibratii si terminatiile nervoase libere pentru tact. 2) Protoneuronul se gaseste in ganglionul spinal iar axonul lui ocupa partea mediala a radacinii si este o fibra groasa care ajunge in partea ventromediala a cornului posterior. Aceste fibre se impart intr-o ramura ascendenta care ajunge in cordoanele posterioare si formeaza fasciculele Gracil (medial) si Cuneat (lateral) si o ramura descendenta; ele dau colaterale in maduva, colaterale ce reprezinta fasciculul Reflex, care este baza anatomica a reflexului mitotic. Fasciculele gracil (Goll) si cuneat (Burdach) ajung in bulb la nucleii omonimi. 3) Deutoneuronul se afla in nucleii gracil si cuneat iar fibrele ce pleaca de la acesti nuclei in directie ventrala se numesc fibre arcuate interne. Si ele se incruciseaza formand decusatia lemniscala (senzitiva) care este o decusatie complexa: fibrele nucleului cuneat ajung dorsal, si ale nucleului gracil ajung ventral, iar fibrele dintr-o parte se incruciseaza cu cele de partea opusa, primele incrucisandu-se fibrele superioare. In punte lemniscurile au dispozitie transversala si trec dorsal de corpul trapezoid; fibrele superioare ale lemniscului sunt situate median iar cele inferioare sunt situate lateral. In mezencefal, orientarea lemniscului este oblica, superolateral de nucleul rosu si substanta neagra. 4) Neuronul 3 se gaseste in talamus, in nucleul ventral posterolateral. 5) Zona de proiectie corticala este in aria somestezica primara si secundara. In boala numita seringomielie, toate caile ascendente sunt lezate, cu exceptia cordoanelor posterioare, deci individul are sensibilitate epicritica dar nu are sensibilitate termica si dureroasa.

CAILE SENSIBILITATII PROPRIOCEPTIVE

Sensibilitatea proprioceptiva este impartita in doua categorii : - sensibilitatea kinestezica - sensibilitatea proprioceptiva de control a miscarii Calea sensibilitatii kinestezice Are traiect comun cu calea epicritica si vibratorie 1) Receptorii acestei cai sunt corpusculii tendinosi Golgi, terminatiile nervoase libere si corpusculii Ruffini 2) Protoneuronul se gaseste in ganglionul spinal, axonul lui intra in maduva si formeaza fasciculele gracil si cuneat, care vor face sinapsa cu deutoneuronul in bulb, in nucleii omonimi. 3) Deutoneuronul este situat in regiunea dorsala a bulbului, in nucleii gracil si cuneat, iar axonul deutoneuronului se incruciseaza pe linia mediana si formeaza lemniscul medial, la nivelul caruia exista o somatotopie: dinspre anterior spre posterior -> coccigian-sacral-lombartoracal-cervical (CSLTC) ; la nivelul puntii lemniscul medial se plaseaza orizontal iar somatotopia este, de la dreapta la stanga -> coccigian-sacral-lombar-toracal-cervical (CSLTC). Lemniscul medial ajunge in talamus in nucleul ventral posterolateral (NVPL). 4) Neuronul 3 este in talamus, in nucleul ventral posterolateral, unde membrele inferioare se proiecteaza lateral, iar membrele superioare se proiecteaza medial, aria cea mai intinsa fiind ocupata de proiectia mainii. Toate proiectiile sunt contralaterale, cu exceptia regiunii bucale. 5) Zona de proiectie corticala este in aria somestezica primara, unele fibre trecand si in regiunea precentrala.

* Exista o maladie (Tabes -> sifilis tertiar) care afecteaza cordoanele posterioare si ii da bolnavului nesiguranta in miscari active (ataxie cerebeloasa) si nu isi recunoaste pozitia membrelor. Calea sensibilitatii proprioceptive de control a miscarii. Sensibilitatea proprioceptiva de control are 3 tracturi: - tractul spinocerebelos posterior, direct (Flechsig) - tractul spinocerebelos anterior, incrucisat (Gowers) - fasciculul cuneocerebelos. 1) Receptorii acestei sensibilitati sunt: fusurile neuromusculare, corpusculii Pacini mici, terminatiile nervoase libere. 2) Protoneuronul este localizat in ganglionul spinal, iar axonul este de dimensiuni mijlocii, rizomerul fiind egal cu mielomerul plus 6-7 segmente medulare. 3) Deutoneuronul este situat in mai multi nuclei: a) pentru tractul spinocerebelos posterior isi are originea in nucleul toracic (lama 7 Rexed) intins intre C8 L2; dupa sinapsa cu deutoneuronul, axonul trece in cordonul lateral opus, apoi urca la nivelul bulbului unde este situat ventral de nucleul tractului spinal al trigemenului si dorsal de piramida bulbara. Prin pedunculul cerebelos inferior (PCI) de aceeasi parte, ajunge la paleocerebel sub forma de fibre muschioase, in vermisul anterior si in regiunea paravermiana a emisferelor cerebeloase. Aceste fibre au rol in coordonarea contractiilor individuale ale muschilor si in coordonarea miscarilor posturale. b) pentru tractul spinocerebelos anterior isi are originea in lamele 5, 6, 7 Rexed din cornul posterior. Fibrele secundare ale deutoneuronului se incruciseaza in proportie de 90% trecand in cordonul lateral opus, pentru a forma tractul spinocerebelos anterior in care vor intra si 10% fibre ipsilaterale. Ajung in bulb, punte, mezencefal, inconjura pedunculul cerebelos superior (PCS), si prin valul medular superior ajung in cerebel. Acest fascicul are rol in sinergia miscarilor voluntare. c) fasciculul cuneocerebelos aduna informatii de deasupra lui C8, fibrele intra in maduva si ajung la deutoneuron, care este in nucleul cuneat accesor (Von Monakov) de la nivelul bulbului, iar axonul lui formeaza fasciculul cuneocerebelos care ajunge la cerebel prin fibrele arcuate externe dorsale, pe calea pedunculului cerebelos inferior ipsilateral, si se termina in aria membrului superior. Se considera ca nucleul accesor este o continuitate a celui toracic. Acest fascicul asigura corelatia membrelor superioare cu cele inferioare in timpul executarii unor miscari. * Calea proprioceptivitatii pentru cap si fata isi are receptorii in muschii masticatori, pielosi, in dinti, gingii, muschi extrinseci ai globului ocular; protoneuronul se afla in nucleul mezencefalic al trigemenului, ale carui prelungiri se duc spre nucleul motor al trigemenului si in formatiunea reticulara mezencefalica.

CAILE SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE

Stimulul este fie spasmul la nivelul unui viscer cavitar, fie distensia sau tractiunea, iar aferenta merge atat pe nervi vegetativi cat si somatici. 1) Receptorii sunt terminatiile nervoase libere 2) Protoneuronul se gaseste in ganglionul spinal si cei ai nervilor cranieni; axonii acestui protoneuron sunt amielinici sau slab mielinici 3) Deutoneuronul este in nucleul de origine al sistemului spinotalamic si in portiunea vegetativa a substantei intermediare; axonii deutoneuronului iau o cale spinoreticulotalamica, dau colaterale la talamus si ajung in nucleul ventral posterolateral sau in nucleii talamici difuzi unde se gaseste cel de-al treilea neuron 4) Zona de proiectie corticala este in aria somestezica, in girus cinguli si in aria somatomotorie

Prima particularitate a durerii viscerale este iradierea ei spre arii cutanate, la distanta de organul respectiv, si acest lucru se numeste durere raportata. Explicatiile durerii raportate sunt: - fenomenul de convergenta in caile spinotalamice (convergenta de 10/1 a fibrelor periferice fata de o fibra spinotalamica) - iradierea influxului in fibrele alaturate - impulsurile dureroase care vin de la un organ bolnav scad pragul de excitabilitate al neuronilor somatici vecini, si sensibilitatea somatica ajunsa la acesti neuroni sensibilizati, chiar sub pragul dureros, este transmisa la centrii superiori si interpretata gresit ca durere periferica - procesul de facilitare corticala: proiectiile dureroase viscerale pe scoarta cerebrala permit receptionarea impulsurilor cutanate sub pragul dureros ca senzatii dureroase false. Stimulii durerii sunt: mecanici, chimici (bradikinina, histamina, prostaglandine, potasiu, acizii, enzime proteolitice), temperatura (mai mare de 45, frigul). Proiectia durerii este mai redusa in aria somestezica principala si mai puternica in aria somestezica secundara. Mediatorul intre protoneuron si deutoneuron in calea interoceptiva este substanta P (descoperita de Von Euler, este un polipeptid cu 11 aminoacizi sintetizat de neuroni din ganglionii spinali) a carei eliberare poate fi blocata presinaptic de enkefaline si -endorfine produse de neuronii intercalari din lama 2 Rexed, deci exista un mecanism intrinsec de diminuare a durerii numit mecanism de poarta de control a stimulilor ce conduc durerea spre sistemul nervos central. Exista un sistem descendent de supresie a durerii, cu localizarea in substanta reticulata din mezencefal, in substanta cenusie periapeductala si in nucleul dorsal al rafeului de unde pleaca descendent fibre reticulospinale serotoninergice, care ajung la neuronii lamei 2 Rexed ce vor secreta enkefaline si -endorfine; daca acest sistem este activat, durerea este perceputa mai putin. Exista in organism organe care nu au receptori de durere: parenchim hepatic, endocard, parenchim pulmonar, creier cu exceptia meningelui.

CAILE SENSIBILITATII LA CAP SI GAT

Au aceeasi inlantuire neuronala, receptori si proiectie ca restul cailor ascendente. a) Caile exteroceptive sunt : - tactila epicritica - tactila grosiera (protopatica) - termoalgezica 1) Receptorii: terminatii nervoase libere, discuri Merkel, corpusculi Meissner, Krause, Pacini si Ruffini, care sunt situati in tegumentul regiunii capului, gatului si fetei. 2) Protoneuronul: se gaseste pe traiectul ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni (ganglionul trigeminal Gassel, ganglionul geniculat al nervului facial si ganglionii inferiori ai nervilor glosofaringian si vag). Neuronii din acesti ganglioni au aceeasi structura, fiind pseudounipolari, prelungirile lor dendritice ajung la receptori iar cele axonale ajung in trunchiul cerebral prin nervii cranieni. 3) Deutoneuronul: se gaseste in trunchiul cerebral la nivelul nucleilor senzitivi ai nervului trigemen (nucleul senzitiv superior din punte in el ajung informatii tactile epicritice; nucleul tractului spinal al nervului trigemen din bulb in el ajung informatii tactile protopatice si termoalgezice). Acesti nuclei au o somatotopie, ramurile nervului trigemen sfarsesc in acesti nuclei astfel: -> nervul oftalmic in partea anterioara -> nervul maxilar la mijloc -> nervul mandibular in partea posterioara Asezare: in trunchi acesti nuclei sunt postero-lateral, la nivelul calotelor bulbara si pontina. Datorita faptului ca aferentele nucleilor aduse de nervul trigemen patrund numai la nivelul puntii, exista diferente intre marimea nucleilor si grosimea fibrelor ce ajung la ei (inferior nucleii sunt mai mari iar fibrele mai putine; superior nucleii sunt mai mici si fibrele sunt mai multe).

Axonii deutoneuronului formeaza fasciculul trigemino-talamic, sau lemniscul trigeminal, care are 2 parti: A. Fasciculul trigemino-talamic anterior: este mai gros si are originea in nucleul tractului spinal al nervului trigemen. Acest fascicul se aseaza posterior de lemniscul medial, cu care ajunge la talamus. B. Fasciculul trigemino-talamic posterior: este mai subtire si are originea in nucleul senzitiv superior din punte (conducand sensibilitatea epicritica). Acest fascicul se aseaza in formatia reticulara a trunchiului, lateral de fasciculul longitudinal medial (FLM). Pentru ambele fascicule axonii sunt decusati. 4) Neuronul 3: este talamic si se gaseste in nucleul ventral postero-medial (NVPM) 5) Zona de proiectie corticala: se afla la baza girului postcentral, in homunculus senzitiv. b) Caile proprioceptive. 1) Receptorii: corpusculi tendinosi Golgi, terminatiile nervoase libere, corpusculi Ruffini, corpusculi Pacini mici, care se gasesc in muschii masticatori, globi oculari, periost alveolar, articulatie temporo-mandibulara. Studiile facute la om demonstreaza prezenta protoneuronului in diencefal (in nucleul tractului mezencefalic al trigemenului, cu aceeasi somatotopie ca a nucleului inferior). Alte studii demonstreaza prezenta protoneuronului in ganglionul trigeminal si a deutoneuronului in nucleul tractului mezencefalic al trigemenului. Nervii glosofaringian si vag aduc informatii exteroceptive si interoceptive in plus fata de nervul trigemen. Nervul glosofaringian > aduce informatii exteroceptive de la fata posterioara a valului palatin, mucoasa faringiana, tuba auditiva, ureche medie si antrum mastoidian a) Protoneuronul: se gaseste in ganglionul superior al nervului glosofaringian b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul senzitiv superior al nervului trigemen. > aduce informatii visceroceptive de la sinusul carotic a) Protoneuronul: se gaseste in ganglionul inferior al nervului glosofaringian b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul dorsal senzitiv al nervului glosofaringian din bulb. Nervul vag > aduce informatii exteroceptive de pe peretele posterior al meatului acustic extern, fata mediala a pavilionului urechii (zona Ramsey-Hunt), mucoasa laringo-faringelui, mucoasa laringelui a) Protoneuronul: se gasestein ganglionul superior al vagului b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul tractului solitar si nucleii senzitivi ai nervului trigemen. > aduce informatii interoceptive din teritorii intinse a) Protoneuronul: se gaseste in ganglionul inferior al vagului b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul dorsal senzitiv al nervului vag.

FASCICULELE DE ASOCIATIE ALE MADUVEI

Aceste fascicule sunt formate din prelungirile interneuronilor care fac legatura intre segmentele medulare supra- si subiacente, ipsi- si contralateral, uneori chiar bilateral fara sa paraseasca maduva. Pentru cordoanele laterale si anterioare, aceste fascicule formeaza fasciculele proprii ale maduvei, situate imediat in vecinatatea substantei cenusii. Cordonul posterior are mai multe fascicule de asociatie, si situate la distanta de substanta cenusie.

FORMATIA RETICULARA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

Reprezinta o matrice neuronala prin ochiurile careia trec fascicule si nuclei specifici. Aceasta formatie se intinde din partea superioara a maduvei pana in regiunea subtalamica si

este formata din mase neuronale multiple, organizate in grupuri de nuclei, si o retea imensa de fibre dispuse in toate sensurile. Nucleii formatiei sunt impartiti in 3 grupuri: centrali, lateral si paramedian, reticulari mediani. 1) Nucleii centrali sunt in numar de 6 si se gasesc: - in bulb: nucleii ventral si gigantocelular - in punte: nucleii pontin caudal, pontin oral si reticulat al tegmentului pontin - in mezencefal: nucleul reticular mezencefalic. Acesti nuclei sunt traversati si impartiti de tractul central al calotei in 2 zone: - laterala (senzoriala) care primeste informatii nespecifice de la fasciculele spinotalamice; de la nucleul tractului solitar cu informatii de la nervii facial, glosofaringian si vag; de la lemniscul trigeminal cu informatii de la cap si gat; si de la nucleii acustici si vestibulari. - mediala (efectorie) de la care pornesc 2 grupuri de curenti: ascendenti si descendenti. A) Curentii ascendenti folosesc 2 cai: - calea talamica reprezentata de sistemul talamic difuz (nucleii intralaminari) spre hipotalamus, pentru mentinerea homeostaziei, sau spre neostriat (nucleii bazali ai emisferelor cerebrale) si cortex - calea extratalamica ce ocoleste talamusul, traversand regiunea subtalamica si capsula interna, spre cortexul limbic. Ambele cai trimit informatii nespecifice cortexului prin sistemul fibrelor ascendente activatoare corticale (sistemul reticulat activator ascendent SRAA). Acest sistem determina starea de alarma, vigilenta si starea de veghe. Acestea reprezinta o conditie necesara pentru receptionarea stimulilor specifici adusi de cai specifice, si pentru realizarea reflexelor trunchiului cerebral. Starile intervin in mecanisme complexe de integrare, in legatura cu motivatia si emotia. Abolirea functiei sistemului reticulat activator ascendent determina starea de somn, totodata aparand si undele corticale la electroencefalograf (EEG). SOMNUL este un proces activ rezultat prin 2 modalitati: -> prin suprimarea si abolirea activitatii sistemului reticulat activator ascendent (dezactivare pasiva reticulata) -> prin stimularea unor structuri care induc somnul (dezactivare activa). Somnul se caracterizeaza prin 2 stari: a) somnul de baza, care reprezinta 70-80% din timpul de somn si care la randul sau se caracterizeaza prin: este superficial, mioza, pastrarea tonusului musculaturii cefei, pastrarea activitatilor reflexe medulare, electroencefalograma este caracterizata prin unde lente corticale. b) somnul paradoxal, care reprezinta 20-30% din timpul de somn si se caracterizeaza prin: este profund, midriaza, abolirea tonusului muscular si a reflexelor spinale, vise, miscari rapide ale globilor oculari (50-60/min.), modificari vegetative (hipotensiune, bradicardie, modificari respiratorii, erectie). Somnul profund intervine in valuri de 10-15 minute, ce se repeta periodic. Mecanisme ce induc somnul Exista o ritmicitate in declansarea acestor mecanisme (ritm nictemeral): a) Se produc salve de impulsuri care pornesc din nucleii bogati in serotonina ai rafeului bulbar si pontin, care suprima activitatea sistemului reticulat activator ascendent, determinand somnul superficial. b) Serotonina secretata de nucleii rafeului stimuleaza neuronii din locus ceruleus, neuroni bogati in norepinefrina si monoaminoxidaza, care determina o noua salva de impulsuri si intrarea in somn profund. Cand aceste mecanisme isi epuizeaza efectul, stimuli specifici dar si nespecifici (transmisi de sistemul reticulat activator ascendent) determina revenirea la starea de veghe. Leziuni ale nucleului rafeului determina insomnia totala. Leziuni totale de locus ceruleus determina abolirea somnului profund.

B) Curentii descendenti merg spre maduva formand fasciculele reticulo-spinale lateral si medial. a) Fasciculul reticulo-spinal lateral se gaseste in partea anterioara a cordonului lateral medular, fibrele sale terminandu-se pe lamele Rexed 6, 7, 9. Acest fascicul are efect stimulator pe muschii flexori si efect inhibitor pe muschii extensori. b) Fasciculul reticulo-spinal medial se gaseste in cordonul anterior, lateral de tractul cortico-spinal anterior. Fibrele sale se termina pe lamele Rexed 7, 8, 9, si are efecte inverse decat fasciculul lateral. 2) Nucleii reticulati lateral si paramedian a) Nucleul reticulat lateral se gaseste postero-lateral de oliva bulbara. Primeste informatii extero-, si proprioceptive aduse pe calea fasciculelor spinotalamice, corticoreticulare, spinoreticulare si de la nucleul rosu. Eferentele sunt spre: arhicerebel (vermis si regiunea paravermiana), nucleii fastigiali, fasciculul uncinat care ocoleste pedunculul cerebelos superior si reintra in cel inferior, nucleii paramedian si gigantocelular. b) Nucleul paramedian trimite eferente din nou prin pedunculul cerebelos inferior spre cerebel. Acesti 2 nuclei apartin unui circuit inhibitor cortico-reticulo-cerebelo-reticulo-spinal. 3) Nucleii liniei mediane sunt impartiti astfel: a) Nucleul rafeului bulbar si pontin b) Nucleii perihipoglosali: nucleul intercalat al lui Staderini, nucleul sublingual Rolles, nucleul prepozitus hipoglos, nucleul paramedian dorsal. c) Nucleul dorsal al tegmentului mezencefalic Aferente: -> de la hipotalamus si sistemul limbic prin fasciculul medial al creierului anterior (FMCA) -> fasciculul longitudinal dorsal -> fasciculul retroflex -> fasciculul mamilo-tegmentar Eferente: spre nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral si spre sistemul limbic prin fasciculul longitudinal dorsal (FLD). Aceste 3 mari grupe de nuclei intervin in mecanismele de integrare vegetativa astfel: - Grupul 1 -> intervine in mecanismele senzoriale de somn-veghe - Grupul 2 -> sunt nuclei motori extrapiramidali care asigura controlul cerebelos - Grupul 3 -> sunt nuclei vegetativi care asigura legatura dintre hipotalamus, sistemul limbic si nucleii trunchiului cerebral.

CEREBELUL
Cerebelul este considerat centrul moderator al activitatii musculare. Asezare: cerebelul se gaseste in fosa posterioara a craniului, inferior de cortul cerebelului si posterior de bulb si punte, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului 4. Cerebelul se sprijina postrior pe fosele cerebeloase ale occipitalului. Forma: cerebelul are forma de fluture; el este format din 2 emisfere si vermis. In ansamblu i se descriu 2 fete, una superioara si una inferioara. Fata inferioara prezinta median o adancitura in care se gaseste vermisul. La limita dintre cele 2 fete, posterior, se gaseste un sant care se numeste marele sant circumferential sau fisura orizontala. Pe suprafata cerebelului exista santuri mai mici care il impart in lame sau folii, si santuri mai largi care se numesc fisuri. Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om). Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular, paleocerebelul este lobul anterior, neocerebelul este lobul posterior. La limita dintre partile cerebelului exista fisuri:

a) Fisura primara este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata superioara a cerebelului b) Fisura postero-laterala este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata inferioara a cerebelului. Fiecare lob este format din lobuli, atat pe vermis cat si pe emisferele cerebrale. Lobulii vermisului C culmen; P piranus L lingula; U uvula Lc lobul central; N nodulus D declive F folium T tuber PC paleocerebel NC neocerebel AC arhicerebel FS fisura superioara FO fisura orizontala FPL fisura posterolaterala FL fraul lingulei ALC aripioara lobului central P patrulater S simplex SS semilunar superior Si semilunar inferior BV biventer T tonsila F floculus

Lobulii emisferelor

Structura. In cerebel substanta cenusie este organizata la 2 niveluri: nuclei cerebelosi si scoarta cerebeloasa. a) Nucleii cerebelosi ocupa o pozitie centrala, fiind inconjurati de substanta alba, care intre nuclei si scoarta formeaza centrul alb. Acesti nuclei se impart in 3 grupe: 1) Nucleii fastigiali se gasesc la nivelul vermisului sau tavanului ventriculului 4, si apartin arhicerebelului. 2) Nucleii globos si emboliform (nucleul interpozitus la pasari) se gasesc la limita dintre vermis si emisfera cerebeloasa, si in hilul nucleului dintat. 3) Nucleul dintat are forma olivei principale bulbare, cu hilul orientat postero-medial, si apartine neocerebelului. Nucleii cerebelosi primesc doar colaterale din aferentele cerebelului, si din ei pleaca toate eferentele. b) Scoarta cerebeloasa este dispusa la suprafata si este uniforma (aceeasi structura la orice nivel). Ea are 3 straturi de la suprafata in profunzime. 1) Stratul molecular cu rol in asociatie, este format din celule nervoase stelate, celule nervoase cu cosulete, fibre si nevroglii. Dendritele celulelor fac sinapsa cu fibre paralele (care sunt axonii celulelor granulare din stratul granular) si cu fibre agatatoare (fibre reticulo-cerebeloase si putine fibre pontocerebeloase si oligo-cerebeloase). Axonii celulelor fac sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje din stratul intermediar. Componenta fibrilara este reprezentata de fibre paralele si fibre agatatoare. Nevrogliile sunt reprezentate de microglii, celule gliale Bergman (care formeaza membrana limitanta externa), nevroglii multipenate Fananas.

2) Stratul intermediar are rol efector si este format din celule Purkinje (aproximativ 15 milioane), asezate pe un singur rand. Aceste celule au forma de butelie si sunt asezate cu baza spre stratul granular. Dendritele celulelor ajung in stratul molecular, unde fac sinapsa cu fibre paralele, cu fibre agatatoare, cu axonii celulelor stelate si cu axonii celulelor cu cosulete. 3) Stratul granular are rol receptor si este alcatuit din celule, fibre si nevroglii. Componenta celulara este alcatuita din: A. Celule Golgi sunt cele mai mari din scoarta cerebeloasa, dendritele lor ajung in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu fibrele agatatoare si muschioase. Axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare. B. Celule granulare sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax (sunt aproximativ 100-150 de miliarde). Axonii lor merg spre stratul molecular unde se ramifica in "T", formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele Purkinje si celulele Golgi. Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele muschioase. Componenta fibrilara este alcatuita din : A. Fibre agatatoare B. Fibre muschioase, care reprezinta restul aferentelor cerebelului. O fibra muschioasa prezinta pe traiectul ei pana la 40 de ingrosari unde fac sinapsa dendritele celulelor granulare (pana la 20 de celule pentru fiecare ingrosare). Aceasta ingrosare este lipsita de teaca de mielina si formeaza cu dendritele celulelor granulare un glomerul cerebelos. Nevrogliile sunt mai numeroase si sunt reprezentate in special de celule gliale Bergman si nevroglii multipenate Fananas. Centrul alb este constituit din fibre aferente si eferente, la care se adauga fibrele proprii de asociatie ce unesc foliile si lobii cerebelosi. Medial si ventral, in dreptul acoperisului ventriculului 4, centrul alb se despica in 2 lame: valul medular superior si cel inferior.

CONEXIUNI
Cei 3 lobi ai cerebelului apartin si intretin 3 circuite: a) Arhicerebelul apartine sistemului vestibulo-arhicerebelos ce reprezinta centrul de control al echilibrului vestibular sau a pozitiei capului. b) Paleocerebelul apartine sistemului spino-paleocerebelos ce reprezinta centrul de control al echilibrului vestibular sau a pozitiei capului. c) Neocerebelul apartine sistemului cortico-neocerebelos ce reprezinta centrul de control automat al miscarilor voluntare si semivoluntare. AFERENTE Dupa ce dau colaterale nucleilor cerebelosi ajung in scoarta cerebeloasa ca fibre agatatoare si muschioase. In general aferentele sunt activatoare pe celulele scoartei. Stratul granular primeste majoritatea aferentelor, de aici informatiile merg spre stratul molecular asociativ, iar statia finala a impulsurilor aferente sunt celulele Purkinje. Axonii celulelor Purkinje parasesc scoarta si ajung la nucleii intracerebelosi, avand efect inhibitor pe ei. Deci singura legatura dintre scoarta si nuclei sunt axonii celulelor Purkinje. Aferentele sunt de 2 tipuri: 1) Aferente directe: -> fibre vestibulo-cerebeloase spre arhicerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori) -> fibre spino-cerebeloase anterioare si posterioare spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori si superiori) -> fibre cuneo-cerebeloase spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori) -> fibre trigemino-cerebeloase de la nucleul tractului mezencefalic al nervului trigemen spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul medular superior)

-> fibre tecto-cerebeloase cu informatii acustice si optice de la coliculii cvadrigemeni spre neocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul medular superior) 2) Aferente indirecte: -> fibre cortico-reticulo-cerebeloase spre paleocerebel -> fibre cortico-ponto-cerebeloase spre paleocerebel -> fibre cortico-arcuato-cerebeloase spre paleocerebel -> fibre cortico-olivo-cerebeloase spre neocerebel Aceste fibre reprezinta majoritatea fibrelor muschioase si o mica parte din fibrele agatatoare. EFERENTE Pornesc de la nucleii cerebelosi astfel: -> de la nucleul dintat la nucleii ventral antero-lateral si ventral intermedio-lateral din talamus, la nucleul rosu si complexul olivar. Toate aceste eferente sunt incrucisate si apartin neocerebelului. -> de la nucleii globos si emboliform care apartin paleocerebelului spre nucleul rosu, prin fibre incrucisate care in traiectul lor spre maduva (fibre rubrospinale) sunt in continuare incrucisate => dubla decusatie -> de la nucleii fastigiali care apartin arhicerebelului pleaca 2 tipuri de eferente: 1) Fibre cerebelo-vestibulare directe care ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori la nucleii vestibulari 2) Fibre cerebelo-vestibulare indirecte incrucisate care merg prin fasciculul uncinat la nucleii vestibulari, trecand si prin pedunculii cerebelosi superiori. Acest fascicul mai contine si fibre aferente ale arhicerebelului spre nucleii reticulari median si paralateral.

CALEA VESTIBULARA
Calea vestibulara este divizata in: - calea vestibulara a trunchiului cerebral, cu rolul de a stabili pozitia capului in spatiu si de a controla miscarile sale - calea vestibulara cerebeloasa cu rol esential in reglarea tonusului muscular, in special a celui antigravitational. 1. Receptorii caii vestibulare sunt situati in crestele ampulare ale canalelor semicirculare si in maculele utriculara si saculara. a) Receptorii crestelor ampulare sunt celule specializate, prevazute cu cili care sunt de 2 tipuri: stereocili (microvilozitati modificate) si kinocili (cili modificati). Acesti receptori sunt sensibili la miscarile rotatorii ale capului. Epiteliul crestelor ampulare este alcatuit din 2 categorii de celule: senzoriale si de sustinere. Celulele senzoriale sunt de 2 tipuri: - celule de tip 1, piriforme, avand functie discriminativa, au polul bazal inconjurat de o retea nervoasa provenita din terminatiile fibrelor groase cu conducere rapida ale nervului vestibular. - celule de tip 2, de forma cilindrica. Pe polul lor bazal se termina in buton fiibrele subtiri ale nervului vestibular. b) Receptorii maculelor utriculara si saculara sunt asemanatori cu cei din crestele ampulare, cu diferenta ca cilii sunt acoperiti de o masa gelatinoasa in care se disting granule mici, numite otoliti. Macula utriculara are functie in echilibrul static, da informatii asupra pozitiilor capului in raport cu fortele de gravitatie si acceleratia liniara in plan orizontal, iar macula saculara este asociata functional cohleei, reactionand la stimuli vibratorii cu intensitate mai mare de 50 cicli/sec. 2. Protoneuronul bipolar se gaseste in ganglionul vestibular care are o parte superioara si una inferioara: portiunea superioara primeste fibrele de la crestele canalelor semicirculare anterior si lateral, si de la macula utriculara, iar portiunea inferioara primeste fibre de la crestele canalului posterior si de la macula saculara.

Axonii protoneuronului formeaza nervul vestibular care patrunde in trunchiul cerebral la nivelul unghiului bulbopontin, trecand intre pedunculul cerebelos inferior si tractul spinal al nervului trigemen. 3. Deutoneuronul este situat in aria vestibulara a fosei romboide, unde se gasesc 4 nuclei vestibulari. a) Nucleul vestibular medial este situat dorso-lateral de nucleul dorsal al vagului, si este incrucisat de striile medulare care-l separa de planseul ventriculului 4. El este cel mai mare nucleu vestibular, intinzandu-se pana in punte. b) Nucleul vestibular inferior este situat lateral de nucleul medial. Cranial, el se continua cu nucleul lateral, iar caudal se intinde pana la polul superior al nucleului gracil. c) Nucleul vestibular lateral se intinde cranial pana la nivelul nucleului nervului abducens, la limita bulbo-pontina, unde se continua cu nucleul vestibular superior, iar caudal se prelungeste cu nucleul vestibular inferior. d) Nucleul vestibular superior ocupa regiunea pontina a ariei vestibulare Aferentele nucleilor vestibulari sunt: fibrele primare ale nervului vestibular, si anume: fibre ascendente provenite de la crestele ampulare ale canalelor semicirculare si fibre descendente provenite de la macule fibre cerebelo-vestibulare directe si incrucisate fibre interstitio-vestibulare spre nucleul medial Eferntele nucleilor vestibulari sunt: a) eferente descendente care formeaza cele 2 tracturi vestibulo-spinale: tractul vestibulo-spinal lateral, cu originea in nucleul lateral, este direct si conduce impulsuri vestibulare si cerebeloase cu efect facilitator asupra tonusului extensorilor si activitatii reflexe medulare tractul vestibulo-spinal medial, cu originea in nucleii mediali de ambele parti, este partial incrucisat b) eferente ascendente care provin de la toti nucleii vestibulari si se termina prin intermediul fasciculului longitudinal medial (FLM) in nucleii interstitial, comisural si nucleii oculomotori. 4. Al treilea neuron, dupa unii autori se gaseste in nucleul ventral postero-medial (NVPM) din talamus si de aici impulsurile ajung la scoarta temporala si frontala. Dupa alti autori, al treilea neuron este in nucleul ventral postero-inferior din talamus, iar proiectia este in scoarta parietala, la limita inferioara dintre campurile 2 si 5. Sistemul vestibular, prin conexiunile sale tine sub controlul sau miscarile reflexe ale globilor oculari, ale capului, trunchiului si membrelor, in scopul mentinerii echilibrului si a unor reflexe cu origine labirintica: voma si pozitia capului in timpul vomei.

CALEA AUDITIVA
Calea auditiva este singura cale pe care se descriu 4 neuroni. 1. Receptorii sunt situati in canalul Corti, cei pentru sunete inalte in partea bazala a cohleei, iar cei pentru sunete joase in partea apicala a cohleei. Organul Corti este alcatuit din celule diferentiate, asezate intr-un sir lateral si altul medial care formeaza o serie de arcade, iar de o parte si de alta a arcadelor se gasesc celule senzoriale ciliate si celule de sustinere. a) Celulele senzoriale, receptoare, au cilii incrustati in membrana tectoria, si sunt de 2 tipuri: celule piriforme, scurte, care alcatuiesc sirul medial celule inalte asezate pe 3 siruri la baza cohleei si 4-5 siruri spre varful cohleei. Ele alcatuiesc sirul lateral. Unda sonora transmisa la nivelul ferestrei vestibulare pune in miscare perilimfa rampei vestibulare pana la helicotrema, de unde se propaga in rampa timpanica pana la fereastra cohleei. Vibratiile perilimfei se transmit membranei bazilare, celulele senzoriale specializate sunt ridicate odata cu membrana bazilara in timpul oscilarii acesteia, si cilii lor sunt presati de membrana tectoria si endolimfa din canalul Corti. Presiunea exercitata de membrana tectoria

asupra centriolilor si fenomenelor vibratorii, sunt transformate in influx nervos care este transmis terminatiilor nervoase. 2. Protoneuronul este neuronul bipolar din ganglionul spinal situat in canalul spiral, iar prelungirile sale formeaza nervul cohlear. 3. Deutoneuronul se gaseste in nucleii: cohlear ventral de pe fata ventrolaterala a pedunculului cerebelos inferior si cohlear dorsal situat pe fata dorsala a pedunculului cerebelos inferior, in portiunea laterala a ariei vestibulare, unde formeaza tuberculul acustic. a) Nucleul cohlear ventral primeste ca aferente fibrele groase cu originea in regiunea apicala a cohleei. b) Nucleul cohlear dorsal primeste ca aferente putine fibre descendente subtiri (direct de la nervul cohlear), care se articuleaza cu dendritele profunde ale neuronilor fusiformi. Prelungirile deutoneuronului pot lua 3 cai: a) fibrele groase ale regiunii ventrale a nucleului ventral formeaza stria acustica ventrala ale carei fibre, la nivelul jonctiunii ponto-bulbare se incruciseaza, pe linia mediana, cu cele de partea opusa, formand corpul trapezoid, situat ventral de lemniscul medial. Lateral de oliva superioara, fibrele devin ascendente formand lemniscul lateral. Unele fibre se termina in formatia reticulata si nucleii corpului trapezoid ipsi- si contralaterali, in nucleii complexului olivar superior de aceeasi parte sau de partea opusa, iar altele intra direct in lemniscul lateral contralateral. Nucleii cohleari nu dau fibre directe lemniscului lateral ipsilateral. b) fibrele din regiunea dorsala a nucleului cohlear ventral formeaza stria acustica intermediara ce intra in lemniscul lateral contralateral. Aceste fibre constituie calea cohleoreticulara. c) fibrele regiunii dorsale a nucleului cohlear dorsal formeaza stria acustica dorsala care intra in lemniscul lateral contralateral. Complexul olivar superior situat lateral de nucleul corpului trapezoid, este compus din mai multe grupe celulare: grupul lateral in forma de "S" este nucleul de origine al fibrelor directe eferente, de control a transmisiei la nivel de receptor grupul medial are rol in localizarea sunetelor grupul retroolivar este originea fibrelor incrucisate eferente, ce controleaza transmisia receptorilor. Aferentele complexului provin de la nucleii cohleari, iar eferentele intra in alcatuirea lemniscului lateral ipsilateral, si mai putin contralateral. Nucleii corpului trapezoid sunt: nucleii dorsal si ventral ai corpului trapezoid. Acesti nuclei primesc aferente de la nucleii cohleari si trimit eferente prin lemniscul lateral, si cateva fibre ce intra in fasciculul longitudinal medial pentru a se termina in nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens, trigemen si facial. Corpul trapezoid se continua cu lemniscul lateral situat in punte si mezencefal, lateral de lemniscul medial si de cel trigeminal, si medial de lemniscul spinal. 3. Al treilea neuron se gaseste in coliculul inferior 4. Al patrulea neuron il constituie neuronii corpului geniculat medial, situat pe fata inferioara a pulvinarului, lateral de coliculul superior. Aferentele corpului geniculat medial provin de la lemniscul lateral, coliculul inferior si cortexul temporal, iar eferentele formeaza radiatia acustica (geniculotemporala) 5. Zona de proiectie corticala este situata pe girul temporal superior, girii temporali transversi, campul 41 auditiv si campurile 42 si 22 de asociatie. Caracteristicile cailor acustice sunt: a) prezenta fibrelor in contracurent: cortico-geniculate, cortico-coliculare, olivo- receptoare b) cresterea numarului de fibre transmitatoare dupa fiecare releu c) bilateralitatea proiectiilor cohleei pe cortex d) pluralitatea ariilor auditive Caile acustice reflexe sunt alcatuite din: 1. Eferentele nucleului cohlear dorsal spre: formatiunea reticulata, si coliculii superiori mediati de coliculii inferiori

Aceste 2 categorii de eferente sunt la originea reflexelor tonice ale musculaturii. 2. Eferentele nucleilor corpului trapezoid, care pe calea fasciculului longitudinal medial ajung la nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens, trigemen si facial. Ele explica miscarile reflexe ale ochilor si acomodarea auditiva prin nervul muschiului tensor al timpanului si muschiului scaritei. 3. Eferentele complexului olivar superior, care formeaza fasciculul olivo-cohlear. Acestea au rolul de a inhiba transmisia la nivel de receptor. 4. Pedunculul olivar format din fibre directe cu originea in nucleul principal olivar. 5. Eferente de la coliculii inferiori si fibre ale lemniscului lateral, care reintra in nucleul cohlear pentru a ajunge la receptori periferici, cu efecte inhibitorii pentru anumite frecvente ale spectrului auditiv.

ANALIZATORUL VIZUAL
Analizatorul vizual obtine 95% din informatiile externe care ajung la organism. El este format dintr-un segment periferic (retina) si un segment de conducere care este reprezentat de 2 cai : calea retino-geniculo-calcarina si calea retino-tecto-calcarina. La nivelul acestui analizator au loc 3 fenomene: 1. Formarea imaginii optice pe retina 2. Fototransductia (absorbtia fotonilor si transformarea lor in semnal electric) 3. Al treilea fenomen este alcatuit din 3 componente: prelucrarea informatiilor in retina transmiterea pe cai prelucrarea corticala Ochiul uman este sensibil la radiatii cu lungimea de unda cuprinsa intre 375 760 nm, dar ochiul afak poate percepe si o gama de ultraviolete (315 nm) Prin analizatorul vizual se percep : contururile obiectelor, stralucirea, distanta dintre obiecte, profunzimea campului, miscarea. El are rol in orientarea in spatiu si echilibru. RETINA este formata din 10 straturi : 1. Stratul celulelor pigmentare 2. Stratul celulelor receptoare (cele cu conuri si bastonase) 3. Membrana limitanta externa care se afla la limita dintre corpul celulelor receptoare si prelungirea in con sau bastonas. 4. Stratul granular extern se afla la nivelul corpului celulelor receptoare 5. Stratul plexiform extern - se afla la nivelul sinapsei celulelor bipolare cu celulele receptoare 6. Stratul granular intern - se afla la nivelul corpului celulelor bipolare 7. Stratul plexiform intern - se afla la nivelul sinapsei celulelor multipolare cu celulele bipolare 8. Stratul celulelor ganglionare 9. Stratul fibrelor nervului optic 10. Membrana limitanta interna Retina umana este de tip inversat. Ea contine 3 zone mai importante : Macula lutea (pata galbena), are o suprafata de 1 mm si este zona cu acuitate maxima a ochiului. Ea se gaseste in dreptul axului si contine numai celule cu conuri. Foveea centralis, are o suprafata de 0,4-0,7 mm si se gaseste in mijlocul maculei. Straturile in aceasta zona sunt deplasate, lumina cazand direct pe celulele cu conuri. Pata oarba (discul nervului optic), se gaseste in partea infero-mediala a globului ocular. Celulele pigmentare sunt unistratificate si au proprietatea de a emite pseudopode cu pigment in jurul conurilor sau bastonaselor, formand o camera obscura. Pigmentul pseudopodelor contine melanina si fuxina. Aceste celule au rol in absorbtia fotonilor care nu au excitat, rezultand incalzirea vaselor croidiene si impiedicarea reflexiei fotonilor.

Celulele receptoare: in retina sunt in total 100-120 de milioane de celule cu bastonas, 5-8 milioane de celule cu conuri, 1 milion de celule ganglionare multipolare si 500 de milioane de celule care apartin cortexului. Densitatea celulelor receptoare din retina este urmatoarea: in fovee sunt 150.000 de celule cu con/mm in apropierea foveei sunt 30-40.000 de celule cu bastonas/mm in rest sunt 4-5.000 de celule cu con/mm si 150.000 de mii de celule cu bastonas/mm Celulele cu bastonas sunt caracteristice pentru vederea nocturna si au maximum de acuitate la lumina cu fracventa de 522 nm. Celulele receptoare au un segment extern, o regiune ingustata, un segment intern si un segment sinaptic prin care se leaga de celula bipolara. Segmentul extern la celula cu bastonas este format din 2000 de discuri suprapuse, care nu au contact cu mediul extern, iar unul dintre peretii discurilor este format 90% din rodopsina. Segmentul extern la celula cu con este format din discuri care au contact liber cu mediul extern, fiind plicaturate. Segmentul ingust de conexiune contine in interior un cil care provine din centriolul celulei. Segmentul intern contine o zona elipsoida plina cu mitocondrii, apoi o zona mieloida in care gasim reticul endoplasmic rugos si aparat Golgi, aici avand loc sinteza pigmentului care ascensioneaza. Segmentul sinaptic la celula cu bastonas este ca o sperula, iar la cea cu con are aspect de pedicul. Analizatorul vizual este singurul analizator care face 2 transformari, fiind transductor fotochimico-electric (transforma energia electromagnetica, adica lumina, in influx chimic, si pe acesta in influx electric). Pigmentii care realizeaza aceste transformari sunt: rodopsina cu porfirodopsina pentru celulele cu bastonas, si iodopsina cu cianopsina pentru celulele cu conuri. Acesti pigmenti sunt formati dintr-o parte proteica (-opsina) si un grup prostetic (11-cis retinaldehida sau retinalul). Pentru celula cu bastonas pigmentul este rodopsina iar absorbtia fotonilor de catre acesta duce la o tranformare de configuratie spatiala, astfel 11-cis retinaldehida se transforma in 11trans retinaldehida. Astfel, prin modificari succesive rodopsina se transforma in metarodopsina2, produs care declanseaza reactii chimice ce duc la aparitia potentialului de actiune. Dupa descompunerea rodopsinei, retinalul poate fi transformat in vitamina A si reutilizata apoi la resinteza retinalului. Raspunsul celulelor la agentul excitant este hiperpolarizant, la fel ca la glandele salivare si la organele electrice ale pestilor. Aceasta hiperpolarizare se face prin cresterea permeabilitatii membranei la clor si potasiu. La fotoreceptori se face prin scaderea permeabilitatii la sodiu. Mesagerul intracelular (GMPciclic) scade la transmiterea impulsului nervos, ceea ce duce la inchiderea canalelor de sodiu. Pentru celula cu conuri pigmentul este iodopsina (partea proteica este fotopsina iar grupul prostetic este retinalul), iar mecanismul de declansare a potentialului de actiune este probabil asemanator cu al celulelor cu bastonas. Celulele bipolare : - reprezinta protoneuronul pe calea optica si sunt de 2 tipuri: celule bipolare pitice care se gasesc numai in foveea centralis si fac parte din calea anatomica privata 1/1/1 (o celula cu con o celula bipolara o celula multipolara) celule bipolare difuze, care sunt difuze propriu-zise (fac sinapsa cu 30-50 de bastonase) si difuze plate (fac sinapsa cu 4-7 conuri) Celulele multipolare : - reprezinta deutoneuronul pe calea optica, fac sinapsa cu celula bipolara, iar axonul lor formeaza nervul optic. Ele codifica informatia prin modificarea frecventei potentialelor (modulatie de frecventa) si nu prin modificarea amplitudinii. Celulele multipolare sunt de 2 tipuri: celule multipolare pitice care fac parte din calea anatomica privata 1/1/1 celule multipolare difuze Aceste celule se gasesc pe retina intr-un singur strat, cu exceptia maculei lutea, unde sunt asezate pe 8-10 straturi. Fiecare celula multipolara are un camp retinian circular, de unde

primeste informatii, numit camp receptor al celulelor multipolare. Aceste campuri sunt de 2 tipuri: campuri receptoare cu centrul ON si periferia OFF, care raspund la inceputul excitatiei campuri receptoare cu centrul OFF si periferia ON, care raspund la sfarsitul excitatiei. Acest raspuns ON-OFF are rol in accentuarea contururilor obiectelor pe care le vedem, iar pe retina exista succesiunea: camp ON camp ON/OFF camp OFF. Deci retina este organizata in coloane cu campuri receptoare circulare. Celulele orizontale se afla in stratul 6 si au rol de a fi asimilate cu neuroni inhibitori. La activarea conurilor ele inhiba bastonasele, si invers. Aceste celule maresc campul celulelor ganglionare, accentueaza contrastul si au rol in adaptarea intuneric-lumina. Celulele amacrine se afla in partea interna a stratului 6 si are rol in asigurarea conexiunilor dintre celulele bipolare, celulele multipolare si coloanele retiniene. Sunt descrise 22 de tipuri de celule amacrine fara rol bine precizat, dar au foarte multi mediatori. Celulele Muller se afla in stratul plexiform extern, iar prelungirile lor periferice si centrale formeaza membranele limitante externa si interna. Nervul optic este format de axonii celulelor multipolare. Fibrele nervului optic, toate mielinice, imediat dupa iesirea lor din globul ocular, provin de la o singura retina, deci la nivelul sau vederea este monoculara. Chiasma optica este o lama patrulatera de substanta alba, situata la locul de trecere dintre peretele anterior si cel inferior al ventriculului 3. Ea se continua superior cu lama terminala, iar inferior cu tuber cinereum si infundibulul. Intre lama terminala si chiasma, ventriculul 3 trimite o prelungire numita reces optic. In chiasma optica exista urmatoarea distributie a fibrelor: fibrele nazale din cordoanele nazale inferioare se incruciseaza facand un genunchi anterior in chiasma optica, si trec in tractul optic de partea opusa fibrele nazale din cordoanele nazale superioare se incruciseaza, formand un genunchi posterior in chiasma optica, si trec in tractul optic de partea opusa fibrele temporale trec in tractul optic de aceeasi parte fibrele maculare si pupilare sunt si directe si incrucisate Campul vizual a) Campul vizual monoocular pentru un ochi normal este: lateral - 90, superior 70, medial 50, inferior 40. b) Campul vizual bilocular se suprapune in partea mediala si astfel ne asigura vederea stereoscopica Imaginea obtinuta pe retina este reala, mai mica si rasturnata. Retina are deci 4 cadrane: nazal superior, nazal inferior, temporal superior, temporal inferior, iar cadranele inferioare ale retinei receptioneaza imagini din cadranele superioare ale campului. Ariile corespondente, sunt arii din retina care vad aceeasi regiune din campul vizual.

Exista o anumita somatotopie in calea optica: A. medial lateral 1 fibre maculare 2 fibre nazale 3 fibre temporale

Sectiune imediat inapoia globului ocular B.

medial

lateral

1 fibre maculare 2 fibre temporale 3 fibre nazale

Sectiune inaintea chiasmei C. 1 fibre maculare 2 fibre nazale 3 fibre temporale Sectiune prin chiasma optica D. medial lateral 1 fibre maculare 2 fibre nazale 3 fibre temporale

Sectiune la nivelul tractului optic Fibrele tractului optic dau pe de o parte colaterale catre nucleii pretectali, coliculii cvadrigemeni superiori, pulvinar si hipotalamus si pe de alta parte merg la neuronul 3 din corpul geniculat lateral. De la corpul geniculat lateral, care are o structura laminara, fibrele se duc spre nucleul pregeniculat (care face legatura cu hipotalamusul si nucleii pretectali) si spre cele 6 lame ale corpului geniculat, astfel: fibrele incrucisate (nazale) vin in lamele 1,4,6 fibrele homolaterale (temporale) vin in lamele 2,3,5 Exista si aici o somatotopie: fibrele din cadranele inferioare ajung in partea laterala a corpului geniculat iar cele superioare in partea mediala Axonul neuronului 3 se proiecteaza pe scoarta in ariile vizuale Toti acesti axoni formeaza radiatiile optice ce trec prin segmentul retrolenticular al capsulei interne. Ariie vizuale sunt aria principala (17) ce se gaseste in lobul occipital si ariile de asociatie din jur, adica aria parastriata (18) si aria prestriata (19) Hubel si Wissel au demonstrat ca aceste campuri vizuale se proiecteaza pe suprafata scoartei ca niste coloane care sunt alternative de la un ochi la altul. Tot ei au evidentiat in scoarta mai multe tipuri de neuroni. Calea retino-tecto-calcarina Aceasta cale contine 20% din fibrele caii optice. Are traseu, din tractul optic coliculii cvadrigemeni superiori (aria pretectala) nucleii posteriori ai hipotalamusului scoarta. Rolul acestei cai este de urmarire a elementelor in miscare si de apreciere a profunzimii campurilor. Colateralele tractului optic Colateralele tractului optic sunt spre hipotalamus (tractul retinohipotalamic) Exista in hipotalamus, nucleul suprachiasmal la care ajung fibre din calea optica, si care prin substanta cenusie subependimara trimite fibre catre substanta reticulara a trunchiului cerebral (substanta periapeductala), si de aici prin fibre reticulo-spinale coarne laterale C 8-T1 radacina anterioara a nervilor spinali ramura comunicanta a lantului simpatic ganglionii superiori cervicali simpatici plex pericarotic comun intern craniu, dand nastere unui

contingent de fibre ce se numeste nervus Conari, care ajunge la epifiza si ritmeaza secretia de melatonina in functie de cantitatea de lumina. Diencefalul, are rol in afectivitate, perceperea luminii si de aceea pentru tratarea depresiilor se fac bai de lumina.

REFLEXUL FOTOMOTOR
Retina este excitata, informatiile au traseu prin: axonul neuronului 2 tract optic prin colaterale nucleii pretectali nucleul accesor al nervului oculomotor nervul oculomotor ganglionul ciliat nervii ciliari scurti muschii ciliari circulari => Mioza (scaderea diametrului pupilei) !!! Semnul Argylle- Robertson : - apare in sifilisul tertiar, reflexul fotomotor dispare mentinandu-se reflexul de acomodare la distanta. Acest lucru se datoreaza leziunilor substantei reticulate din jurul canalului Sylvius (apeductul cerebral) Reflexul fotomotor este un reflex consensual, adica se produce concomitent la ambii ochi (deoarece nucleii pretectali sunt uniti prin comisura posterioara).

REFLEXUL DE CRESTERE A PUPILEI (MIDRIAZA)

Acest reflex are traseu prin: colateralele tractului optic coliculii cvadrigemeni superiori tract tecto-reticulo-spinal maduva spinarii coarnele laterale C 8-T1 lantul simpatic cervical in ganglionii superiori sinapsa cu fibrele postganglionare plex carotic intern plex in jurul arterei oftalmice radacina superioara a ganglionului ciliat nervii ciliari lungi muschii radiari ciliari => Midriaza. Sindromul Claude-Bernard-Horner: in paralizia simpaticului, bolnavul prezinta mioza si enoftalmie (ochiul impins in globul ocular) Sindromul Pancoast-Tobias: - in cancerul de varf pulmonar, bolnavul nu face midriaza pe acea parte.

REFLEXUL DE ACOMODARE LA DISTANTA

Stimulul acestui reflex este imaginea neclara care ajunge pe cortex la nivelul ariei 17 care este legata cu aria 18 Aria 18 se gaseste in legatura cu aria 8 (motorie) din lobul frontal. Acest reflex coordoneaza modificarile curburii cristalinului, convergenta axelor optice si scaderea diametrului pupilar. Din ariile 18 si 8 pleaca fibre descendente spre coliculii cvadrigemeni superiori arie pretectala nucleul accesor al nervului oculomotor ganglionii ciiliari nervii ciliari scurti contractia muschilor ciliari circulari relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului bombarea cristalinului cresterea vederii de aproape. Nervul optic este alcatuit din fibre descendente (in contracurent) ce vin spre ochi. Originea acestor fibre este in talamus (pulvinar), coliculi cvadrigemeni superiori, substanta reticulata mezencefalica. Aceste fibre se termina in celulele amacrine Potentialul in celulele amacrine faciliteaza transmiterea prin celulele ganglionare (multipolare) ceea ce duce la amplificarea perceptiei si cresterea cantitatii de lumina perceputa. Perceptia poate fi modulata !!!

TULBURARI IN FUNCTIONAREA APARATULUI VIZUAL

A. Tulburari ale acuitatii vizuale 1) Ambliopie = diminuarea, aproape de pierdere a acuitatii vizuale 2) Nictalopia = scaderea acuitatii vizuale ziua 3) Hemeralopia = "orbul gainilor" scaderea acuitatii vizuale in lumina crepusculara

4) Discromatopsie = deficit al acuitatii vizuale pentru culori. De exemplu daltonismul este scaderea congenitala a acuitatii vizuale pentru rosu si verde. 5) Cecitatea (amauroza) = pierderea acuitatii vizuale. Este de 2 tipuri: a) periferica tine de globul ocular, polul anterior (cataracta, cheratita), retina, nervul optic. Clinic: - modificari de fund de ochi, lipseste reflexul fotomotor. b) centrala are cauza corticala leziune in aria 17 Clinic: - fund de ochi normal, reflex fotomotor prezent Cauze : - leziuni vasculare, traumatisme, tumori, intoxicatii cu CO 2 sau uree, accidente de anestezie. B. Modificari ale campului vizual 1) Scotom fiziologic este dat de discul nervului optic (pata oarba) - se gaseste in campul temporal superior la 12-15 de linia mediana patologic datorita tensiunii pe retina de cauza diferita (miopie mare, diabet netratat => tulburari grave pe vasele mici) 2) Ingustarea concentrica a campului vizual este progresiva (de la periferie spre centru) bolnavii au vedere tubulara deoarece vad doar cu regiunea maculara. Cauza: - foarte frecvent este datorita glaucomului (cresterea presiunii lichidului din globul ocular = leziune de drenaj) 3) Hemianopsie = pierderea acuitatii campului vizual pe o jumatate de camp vizual de la fiecare ochi. Hemianopsiile sunt de 3 categorii: a) Omonime se refera la ariile corespondente din ambii ochi - se explica prin leziuni la nivelul tractului optic, corpului geniculat lateral, arterei coroidiana anterioara, radiatiilor optice, ariei corticale (artera cerebrala posterioara. - progresiv acestea duc la tumoare. - leziunea se gaseste de partea opusa hemianopsiei omonime. b) Hetronime se instaleaza in arii opuse 1 bitemporala leziune pe fibrele ce pleaca din jumatatea nazala (adenom hipofizar) 2 binazala compresie din exterior a chiasmei optice ( anevrism de artera carotida interna sau tumori lateroselare c) Altitudinale leziunea se gaseste doar in campurile superioare sau inferioare C. Modificarile fundului de ochi Se vizualizeaza la oftalmoscop: edem papilar (papila nervului optic) atrofie de nerv optic modificari vasculare in hipertensiune si diabet.

TALAMUS
La nivelul ventriculului 3 s-au pus in evidenta, in ependimul lui niste celule ce sunt in contact cu cavitatea ventriculului, si care se numesc tanicite. Organe circumventriculare: 1. Organul vascular al lamei terminale se gaseste intre comisura alba si chiasma are rol in secretia de hormoni gonadotropi hipofizari 2. Organul subfornical se gaseste in apropierea orificiului Monroe este sensibil la angiotensina 2 are rol in reglarea echilibrului hidric, senzatia de satietate si este componenta afectiva si cognitiva a senzatiei de sete. 3. Organul subcomisural

 este o diferentiere a ependimului, inferior de cavitatea ventriculului 3 la veretebratele inferioare si tranzitoriu la cele superioare, de la el porneste un filament ce strabate apeductul cerebral, ajunge in ventriculul 4 si ajunge in regiunea lombara secreta o proteina filamentul se numeste Reissner are rol in organizarea sistemului nervos central, a maduvei spinarii si a scheletului axial 4. Aria postrema se presupune ca aici bariera hematoencefalica este permeabila Talamusul este format din 2 mase nucleare (dreapta si stanga), situate de o parte si de alta a ventriculului 3. Sunt 2 mase de substanta cenusie despartite de lamele medulare ale talamusului (substanta alba): lama medulara interna si lama medulara externa care este mai mica si se gaseste la periferia talamusului. Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe: nucleii anteriori nucleii mediali nucleii laterali nucleii ventrali nucleii intralaminari se gasesc in grosimea lamei medulare interne nucleii liniei mediane se gasesc intre nucleii talamici si ependim nucleul reticular talamic se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna Nucleii sunt clasificati in 3 categorii: a) Nuclei cu conexiuni specifice (R) de releu nucleii: anteriori, ventrali posteriori, corpii geniculati b) Nuclei de asociatie specifici (A) nucleii: liniei mediane, reticular c) Nuclei cu conexiuni subcorticale (SC) sau nuclei cu proiectie corticala difuza (D) nucleul ventral anterior, nucleul reticular si o parte din nucleii intralaminari. 1. Nucleii anteriori (R) se gasesc in bifurcatia lamei medulare interne exista 3 subgrupe: ventral medial si dorsal primesc ca aferente principale fasciculul mamilo-talamic si fibre corticale eferente: spre cortexul din girus cinguli, spre ariile 23,24,32, prin bratul anterior al capsulei albe interne; spre nucleii habenulari prin stria medularis sunt centru de legatura intre hipocamp si sistemul limbic, si sunt inclusi in circuitul limbic descris de Papez sindromul Korsakov se datoreaza lezarii tractului mamilo-talamic, care duce la pierderea memoriei recente 2. Nucleii mediali Nucleul dorso-medial are 2 parti: a) o parte magnocelulara (SC) b) o parte parvocelulara care se gaseste posterior (A) eferente: in regiunea preoptica, spre cortexul orbitofrontal, ariile 10-40 are conexiuni cu alti nuclei talamici (intralaminari laterali si ai liniei mediane) este considerat releul dintre hipotalamus si cortex orbitofrontal are rol in integrarea informatiilor somatice, viscerale, olfactive, in legatura cu tonusul afectiv are roluri afective si in determinarea personalitatii poate da tulburari comportamentale in tumori de lob frontal 3. Nucleii liniei mediane sunt 4 grupe: paramedian, paraventricular, reuniens, romboid. Nucleul reuniens la nivelul sau are loc adezio intertalamica, unde nu se schimba fibre intre nuclei

 au in structura celule asemanatoare cu neuronii vegetativi au conexiuni cu: nucleii intralaminari, nucleul dorsal-medial, hipotalamus, cortex prepiriform au rol in coordonarea functiei vegetative 4. Nucleii intralaminari (SC) cel mai important nucleu este nucleul centro-median sau Lewis mai exista 4 grupe: nucleul central-lateral, central medial, paracentral si parafascicular au rol in interconectarea nucleilor talamici, in reactia de trezire aferente: de la formatia reticulata, de la nucleul emboliform si de la sistemul reticulat activator ascendent (SRAA) eferente: prin corpul striat spre arii motorii din cortex 5. Nucleii laterali (posterior si dorsal) au conexiuni cu cortexul parietal si cu alte grupe talamice: nucleii ventrali si mediali. Nucleul pulvinar: aferente: caile sensibilitatii generale si caile optice, si au proiectii in ariile occipitale si in cortexul parietal (ariile 5 si 7) roluri: medierea unor informatii vizuale ce ocolesc corpii geniculati, controlul oculomotor, al vorbirii, perceptia durerii cronice 6. Nucleii ventrali a) Nucleul ventral anterior (SC/D) aferente: de la nucleii bazali (corpii striati), nucleul centromedian, nucleul dintat, substanta neagra. eferente: difuze, nespecifice, spre lobul insulei roluri: stimularea acestor nuclei duce la modificarea activitatii corticale b) Nucleul ventral lateral aferente: cerebeloase, de la nucleul dintat prin fasciculul dento-talamic, de la substanta neagra prin fasciculul nigrotalamic, de la nucleul rosu prin fasciculul rubrotalamic eferente: spre ariile motorii 4 si 6 Acest nucleu apartine unor circuite de tip cortex-cerebel-nucleu ventrolateral-cortex, sau cortex-corpstriat (nuclei bazali)-nucleu ventrolateral-cortex are rol in initierea si organizarea miscarilor c) Nucleul ventral posterior Acest nucleu reprezinta cea mai mare parte a nucleilor talamici si este divizat in alti 3 nuclei: i) Nucleul ventral postero-lateral aferente: lemniscul medial, aferente spinotalamice, fibre in contracurent de la cortex (cortico-talamice) ii) Nucleul ventral postero-medial aferente: lemniscul trigeminal, fibre gustative (de la nucleul tractului solitar), fibre descendente cortico-talamice Eferente ale ambilor nuclei se duc in girul postcentral (in ariile 3,1,2) iii) Nucleul ventral postero-intermediar aferente: de la structuri vestibulare (neuronul 3 al caii vestibulare) proiectie: postcentral de lobul parietal 7. Nucleul reticular (SC) se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna se numeste reticular pentru ca are aspect de retea, deoarece prin el trec toate aferentele si eferentele talamusului roluri: in integrarea activitatii talamice dintre nuclei aferente: de la formatia reticulata, de la ceilalti nuclei talamici si de la hipotalamus eferente: spre cortex si formatiuni subcorticale Talamusul este impartit in 3 parti: Paleotalamusul, care este reprezentat de nucleii de releu Neotalamusul, care este reprezentat de nucleii de asociatie

 Arhitalamusul, care este reprezentat de nucleii cu conexiuni subcorticale si de cei cu proiectie corticala difuza. Talamusul este legat de alte structuri prin pediculii talamici: 1) Pediculul anterior de la nucleii anteriori si mediali, trece prin bratul anterior al capsulai interne spre lobul frontal 2) Pediculul superior de la nucleii laterali si ventrali, trece prin bratul posterior al capsulei interne spre lobii frontal si parietal 3) Pediculul posterior de la pulvinar si corpul geniculat medial, merge prin segmentul retrolenticular al capsulei interne spre lobii parietal si occipital 4) Pediculul inferior pleaca de la grupe posterioare talamice si corpi geniculati mediali, in segmentul sublenticular al capsulei interne si merge la lobul temporal Rolurile talamusului: 1) Integrarea informatiilor senzitivo-senzoriale 2) Integrarea in activitatea motorie 3) Roluri in activitatile psihice, in procesele de constienta si atentie si de raportare emotionala si afectiva la stimulii din mediul intern sau extern. Leziuni talamice Leziuni ale talamusului stang duc la tulburari in emisfera cerebrala stanga afazie talamica daca suntem dreptaci (acolo avem centrul vorbirii => nu vorbim articulat si avem greutate in interpretarea si recunoasterea cuvintelor) Leziuni ale talamusului drept duc la tulburari in emisfera cerebrala dreapta => tulburari de tipul perceptiilor spatiale cu o dezorientare spatiala. Balbismul (balbaiala) este cea mai simpla afectiune ce intervine la tentativa de a schimba emisfera cerebrala dominanta. Leziuni talamice izolate: a) lezarea nucleului centromedial => tremur in repaus al extremitatilor si miscari coreoatetozice b) lezarea nucleilor liniei mediane => tulburari cardiovasculare, edeme, cianoza Sindromul talamic este suprareactia descrisa de Head: la un stimul foarte slab face o hiperalgie pe partea respectiva Sindromul Dejerine-Roussy La nivelul talamusului se considera ca el este substratul morfologic al unui tip primitiv de constienta: recunoasterea unor atingeri, temperaturi, tipuri de durere, si caracterul lor afectiv.

STRUCTURA HIPOTALAMUSULUI
Hipotalamusul este format din 3 straturi de celule vegetative, care dinspre cavitatea ventriculului 3 spre exterior sunt : stratul periventricular (mai bine dezvoltat anterior), stratul medial, stratul lateral (mai bine dezvoltat posterior). La limita dintre straturile medial si lateral se gasesc : columna fornixului, pediculul mamilar si fasciculul retroflex. Aceste elemente impart atat topografic dar si functional, hipotalamusul in 2 regiuni : una laterala si una mediala. Anterosuperior de partile hipotalalmusului se gaseste o structura separata care are conexiuni cu hipotalamusul, respectiv aria preoptica Aria preoptica : - reprezinta stratul periventricular situat antero-superior de hipotalamus, sau intre lama terminala si comisura alba anterioara, pana la chiasma optica. Aceasta arie este formata din 3 nuclei, care in sens medio-lateral sunt : nucleul preoptic periventricular nucleul preoptic medial nucleul preoptic lateral, sau nucleul intersti nucleul preoptic lateral, sau nucleul interstitial al fasciculului medial al creierului anterior.

Aria hipotalamica laterala : - se continua supero-lateral cu capsula interna, si posterolateral cu regiunea subtalamica. Aceasta arie este situata lateral de columna fornixului si este formata din 3 nuclei : nucleul lateral este intins ca suprafata si reprezinta aproape in intregime stratul lateral hipotalamic nucleul tuberal nucleul tubero-mamilar Ultimii 2 nuclei sunt nuclei mici situati medial de nucleul lateral Aria hipotalamica mediala : - este cea mai bine reprezentata, cu nucleii si functiile cele mai importante. Aceasta arie este impartita in 3 regiuni : supraoptica, infundibulara si mamilara. 1. Regiunea supraoptica este formata din 4 nuclei : nucleu supraoptic este asezat calare pe chiasma optica. Secreta vasopresina. nucleu paraventricular este asezat juxtafornical, sau la locul unde columna fornixului se infunda in peretele hipotalamic pentru a patrunde intre straturile medial si lateral. Secreta oxitocina. Primii 2 nuclei formeaza glanda diencefalica. nucleu suprachiasmatic situat dorsal de chiasma optica nucleu anterior 2. Regiunea infundibulara este formata tot din 4 nuclei : nucleu dorsomedial nucleu ventromedial nucleu arcuat (infundibular) nucleu posterior 3. Regiunea mamilara corespunde cornului mamilar si are 2 nuclei : nucleii mamilari medial si lateral

CONEXIUNI
Aferente : 1) Corticale : sunt de 2 tipuri, directe care sunt incerte, si indirecte care sunt la randul lor de 2 feluri : a) Aferente de la cortex orbito-frontal care sunt aduse de fasciculul medial al creierului anterior (FMCA). Acest fascicul contine fibre in dublu sens, intre cortex orbito-frontal, regiunea periamigdaliana si aria septala, trecand succesiv prin aria preoptica si hipotalamus iar unele fibre lungi ajung pana in mezencefal. b) Aferente de la hipocamp care sunt aduse pe calea fornixului. Prin aceste aferente, hipotalamusul in conexiune cu formatiunile olfactive intervine in coordonarea activitatii vegetative si in instinctele care stau la baza conservarii individului si a speciei. 2) Amigdalo hipotalamice : - sunt pe 2 cai : a) amigdalo-fuga dorsala, prin stria terminala, avand originea in partea cortico-mediala a corpului sau nucleului amigdalian b) amigdalo-fuga ventrala, care are originea in partea bazo-laterala a corpului sau nucleului amigdalian, prin fibre ce traverseaza spatiul perforat anterior sau bandeleta diagonala pentru a ajunge la nivelul girului paraterminal, de unde prin fasciculul medial al creierului anterior (FMCA) impulsurile ajung la hipotalamus. 3) Palido hipotalamice 4) Talamo hipotalamice : - de la nucleul liniei mediane si nucleul medial dorsal prin pediculul talamic inferior 5) Subtalamo hipotalamice : - sunt directe si incrucisate 6) Cerebelo hipotalamice : - sunt aferente mediate de formatia reticulara a trunchiului 7) Reticulo hipotalamice : - vin de la formatia reticulara pe 2 cai : a) prin pediculul mamilo-tegmentar b) prin fasciculul longitudinal dorsal (FLD) sau al lui Schultz, care are originea in substanta cenusie periapeductala din mezencefal, dupa care se alatura fasciculului medial al creierului

anterior (fibre mezencefalo-septale), spre arii septale, de unde prin fibre septo-hipotalamice impulsurile ajung la hipotalamus. 8) Retino hipotalamice : - care sunt : a) directe : retinanucleu suprachiasmatic b) indirecte - cu 3 circuite : - circuit hormonal : epifizahipofiza - circuit cortical : arie vizualaarie entorinala (olfactiva)hipocamphipotalamus - circuit polisinaptic : corp geniculat lateralhipotalamus 9) Olfactive : - sunt pe 2 cai : a) de la gir piriform la hipocamp si apoi la hipotalamus b) de la corp amigdalian la hipotalamus Eferente Eferentele sunt de 2 tipuri, de proiectie (nervoase) care sunt omonime aferentelor si endocrine care sunt si ele la randul lor de 2 tipuri : nervoase si umorale. Eferentele endocrine nervoase sunt reprezentate de 2 fascicule : fasciculul supraopticohipofizar si fasciculul tubero-infundibular. Cele 2 fascicule transporta pe langa impulsuri nervoase si hormoni sau factori. Acest lucru este posibil datorita capacitatii de neurosecretie a nucleilor hipotalamici (elaborare, transport si eliberare de hormoni). 1) Fasciculul supraoptico-hipofizar este format de axonii neuronilor din nucleii supraoptic si paraventricular. De-alungul acestor axoni sunt secretati hormonii ce sunt depozitati in neurohipofiza. Din aceasta, printr-un dispozitiv neurovascular, hormonii sunt deversati in sistemul capilar venos din jurul hipofizei (sinusuri cavernoase si intracavernoase) 2) Fasciculul tubero-infundibular are originea in nucleul arcuat. Acesta secreta factori activatori si inhibitori care sunt depozitati la nivelul eminentei mediane si infundibulului. De la acest nivel, prin vase lungi si scurte, capilarizate la nivelul adenohipofizei atat superior cat si inferior, sub forma de capilare sinusoide, factorii ajung la nivelul adenohipofizei. Functii: 1. Neurosecretia 2. Controlul activitatii generale autonome a organismului (functia vegetativa). In acest sens, aria hipotalamica mediala a fost impartita in 2 parti : una anterioara (hipotropa) cu functie parasimpatico-mimetica, si una posterioara (ergotropa) cu functie simpatico-mimetica. 3. Termoreglare 4. Coordonarea aportului alimentar si hidric prin existenta unui centru al foamei in hipotalamusul lateral, si a unui centru al setei in hipotalamusul medial. 5. Coordonarea activitatii sexuale si a reproducerii, prin secretia hormonilor sexuali 6. Coordonarea periodicitatii legat de ritmurile nictemerale, prin modificari ale functiilor glandelor endocrine. 7. Coordonarea emotiilor. Emotia este caracterizata prin 2 elemente : a) afectiv are un substrat subiectiv b) expresia emotiei se caracterizeaza prin manifestari somatice si endocrine.

SISTEMUL LIMBIC
Formatiunile sistemului limbic sunt vechi din punct de vedere filogenetic, apartinand arhisi paleocortexului. Ele sunt atasate ca un arc de cerc pe fata anterioara a emisferelor cerebrale, intre diencefal si neocortex, in jurul corpului calos. Sistemul limbic este un complex de integrare a informatiilor somatice vegetative si olfactive, intervenind in adaptarea comportamentului primar (nutritie, reproducere), in activitatea emotionala si in procesul de memorare. In cadrul vietii individului are rol in procesele de invatare si memorare, in orientarea si motivarea comportamentala. Hipocampul intervine nu prin stocare de informatii, ci prin compararea si fixarea acelor informatii care sunt repetate si intarite, si diminuarea informatiilor neintarite. Leziuni ale hipocampului duc la pierderea memoriei recente. Corpul amigdalian

intervine in comportamentul alimentar,sexual, emotional si are drept caracteristica un prag scazut de excitabilitate. Din acest motiv el reprezinta cu predilectie locul pentru debutul crizelor epileptogene. Formatiile hipocampului stau la baza mecanismelor schizofrenice. Formatiunile componente ale sistemului limbic sunt : sistemul olfactiv (rinencefal), corpul amigdalian, stria terminala, aria septala, hipocampul. 1) Sistemul olfactiv : - are rol in perceperea mirosului si activator al unor sisteme neuronale care influenteaza comportamentul emotional Calea olfactiva Protoneuronul : - este reprezentat de celulele bipolare de la nivelul mucoasei olfactive de pe peretele superior al fosei nazale. Ele sunt in numar de 50 de milioane si sunt celule ciliate, cu numerosi cili (10000/mm) care sunt cuprinsi intr-o lama de lichid cu rol activ, de pe suprafata mucoasei olfactive. Axonii acestor celule se unesc si formeaza nervii olfactivi (16-20) care traverseaza lama ciuruita. Deutoneuronul : - este celula mitrala din bulbul olfactiv. Axonii celulelor mitrale formeaza tractul olfactiv care este asezat impreuna cu bulbul olfactiv in santul olfactiv. Tractul in partea posterioara se lateste si formeaza trigonul olfactiv, care se imparte apoi in 3 strii olfactive : laterala, mediala si intermediara (inconstanta). Calea olfactiva se continua de-alungul striei olfactive laterale, care dupa ce da colaterale spatiilor perforate anterioare si corpului amigdalian ajunge la girul semilunar (proeminenta de pe marginea superioara a uncusului). Girul semilunar impreuna cu uncusul formeaza aria preamigdaliana, iar aceasta din urma impreuna cu spatiul perforat anterior formeaza cortexul olfactiv primar. Prelungirile neuronale ale neuronilor din aria primara ajung la aria entorinala (olfactiva campul 28) ce apartine lobulului piriform. Aria enorinala reprezinta cortexul olfactiv secundar. Aceasta arie trimite eferente spre : hipocamp, lobul insulei si lob frontal. Prioectia corticala : - este reprezentata de ariile olfactive primara si secundara. Calea olfactiva este singura cale senzitiva fara releu talamic Stria olfactiva mediala : - da colaterale spatiului perforat anterior si se continua prin comisura alba anterioara spre emisfera opusa Stria olfactiva intermediara : - da colaterale spatiului perforat anterior si sfarseste prin tuberculul olfactiv Spatiul perforat anterior : - este o suprafata pentagonala, prevazuta cu orificii prin care patrund ramuri centrale ale arterelor cerebrale anterioara si medie. Acest spatiu este delimitat astfel : -> antero-lateral si antero-medial striile olfactive -> postero-medial chiasma si tractul optic la care se adauga banda si bandeleta posterioara -> postero-lateral uncusul Aferente : - de la bulb si tract olfactiv Eferente : - spre stria medulara si fasciculul medial al creierului anterior (FMCA) 2) Corpul amigdalian : - este o masa nucleara sferoidala din grosimea polului asezat superior si medial de cornul temporal al ventriculului lateral. El corespunde la suprafata ariei periamigdaliene si se continua posterior, ca si substanta cenusie, cu coada nucleului caudat. Filogenetic el are 2 parti : una cortico-mediala (veche) si una bazo-laterala (noua) Aferente : -> de la calea olfactiva, prin stria olfactiva laterala, spre partea cortico-mediala -> de la aria entorinala spre partea bazo-laterala -> de la talamus, hipotalamus, arie septala, formatia reticulata mezencefalica, prin strie terminala Eferente : -> calea amigdalo-fuga ventrala, prin bandeleta diagonala, spre aria septala -> calea amigdalo-fuga dorsala, prin strie terminala, spre aria septala, iar prin colateralele ei, spre hipocamp, hipotalamus si epitalamus 3) Stria terminala : - porneste din partea postero-inferioara a corpului amigdalian, are traiect posterior pe tavanul cornului temporal al ventriculului lateral, unde se gaseste medial de

coada nucleului caudat, traverseaza spre anterior santul talamo-striat, coboara sub orificiul intern Monroe, si ajunge la aria septala. Aria septala e formata de septul pellucid cu nucleii lui, si girul paraterminal cu nucleii lui. Aceasta arie reprezinta zona de asociatie a sistemului limbic cu hipotalamusul, epitalamusul si neocortexul. Formatia hipocampica : - este formata din : indusium griseum cu gir fasciolat si gir dintat, hipocampul (cornul lui Amon), fornixul cu comisura lui. 1) Indusium griseum : - este o lama de substanta cenusie pe fata externa a corpului calos, si se continua anterior cu girul paraterminal iar posterior cu girul fasciolat. In grosimea lui se gasesc 4 proeminente perechi, longitudinale, numite strii longitudinale Longissi, 2 proeminente laterale si 2 mediale. Indusiumul este continuat posterior de spleniul corticalis calos cu girul fasciolat, apoi se continua cu girul dintat, ajungand pana la nivelul hipocampului. Girul dintat este o fasie de cortex crenelata, asezata pe fata superioara a hipocampului, care se continua anterior pana la uncus cu girul intralimbic si bandeleta lui Giacomini (coada nucleului dintat). Girul dintat este arhicortex trilaminar, fiind format din 3 straturi : strat molecular, strat granular si strat polimorf. Singura legatura intre aceste straturi si hipocamp este intre stratul granular si stratul piramidal al hipocampului. 2) Hipocampul : - este o proeminenta in podeaua cornului temporal al ventriculului lateral. El este ovoidal, alungit si mai voluminos anterior unde se apropie de nucleul amigdalian. Pe fata lui superioara se gaseste santul hipocampic, lateral de care se gasesc formatiunile : fimbria, santul fimbrio-dintat, cornul lui Amon acoperit de alveus (strat de substanta alba). Girul dintat si hipocampul au structura de arhicortex trilaminar. Trecerea de la arhicortex la neocortexul girului parahipocampic se face prin 4 zone de tranzitie numite : prosubicul, subicul, presubicul, parasubicul. Hipocampul este format, dinspre cavitatea cornului temporal spre centru, din 7 straturi celulare : -> strat ependimar -> alveus este o lama de substanta alba formata din fibrele ce constituie aferentele si eferentele hipocampului (aferentele vin de la toate structurile cortexului, iar eferentele se aduna si formeaza fimbria, care paraseste hipocampul si se continua cu stalpul fornixului) -> strat oriens -> strat piramidal -> strat radial -> strat molecular -> strat lacunar

Aferente : a. de la gir cinguli prin cingulum b. de la indusium gliseum prin gir fasciolat si gir dintat c. de la arie septala prin fornix d. de la arie septala, hipotalamus, formatia reticulata mezencefalica prin strie terminala (via fasciculul medial al creierului anterior FMCA) e. de la hipocampul opus prin comisura fornixului (care uneste stalpii) f. directe de la aria entorinala Eferente : a. spre hipotalamus prin fimbrie stalp fornix columna fornix corp mamilar restul hipotalamusului, talamusul anterior prin pedicul mamilo-talamic si spre formatia reticulata mezencefalica prin pedicul mamilo-tegmental. b. spre epitalamus prin fimbrie fornix colaterale spre strie medulara trigon habenular c. spre arie septala prin fornix

ANATOMIE CURS 12
VASCULARIZATIA CEREBRALA
Vascularizatia cerebrala este puternica, comparabila cu cea a cordului. Creierul foloseste 1/3 din sangele organismului si 20% din cantitatea de oxigen, iar la copil cantitatea de oxigen folosita este de 50%. Vascularizatia cerebrala prezinta o marja de siguranta redusa, fiind cunoscut faptul ca suprimarea vascularizatiei cerebrale pentru 4-5 secunde conduce la pierderea cunostintei (lipotimie), iar daca este intrerupta pentru 4 minute, se produc leziuni cerebrale ireversibile. Reglarea vascularizatiei cerebrale este strict umorala, astfel, scaderea concentratiei oxigenului, scaderea concentratiei dioxidului de carbon sau scaderea tensiunii arteriale conduc la vasodilatatie cerebrala. Neuronii au capacitatea de autoadaptare, in sensul ca, la scaderea concentratiei de glucoza in sange, acestora le creste capacitatea de absorbtie a glucozei. Tesutul cerebral este izolat de mediul sanguin prin bariera hematoencefalica. POLIGONUL ARTERIAL WILLIS Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la formarea careia participa 2 sisteme arteriale : sistemul carotic intern si sistemul vertebro-bazilar. 1) Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti : -> partea cervicala -> partea pietroasa se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos, unde datorita formei canalului se mai numeste si sifon carotic. -> partea cavernoasa se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe peretele lateral al sfenoidului. -> partea cerebrala tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul proceselor clinoide anterioare, pana in dreptul spatiului perforat anterior. In craniu, artera carotida interna da 2 grupuri de ramuri : a) Ramuri colaterale reprezentate de arterele : oftalmica, comunicanta posterioara, coroidiana anterioara b) Ramuri terminale reprezentate de artera cerebrala anterioare si de artera cerebrala medie 2) Sistemul vertebro-bazilar. Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral (la nivelul gatului), si unul cerebral care se intinde pana la marginea inferioara a puntii, unde prin unire cu cea de partea opusa formeaza trunchiul bazilar. Acesta, urca in canalul format de clivus (anterior) si santul bazilar pontin pana in dreptul spatiului perforat posterior, unde arterele vertebrale posterioare se impart in artere terminale. Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere cerebrale anterioare, 2 artere comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioare. De cele mai multe ori aceste artere sunt inegale ca lungime si calibru. Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ramuri) este obliterata, circulatia sangelui fiind suplinita de celelalte. Orice obstructie in afara poligonului duce la leziuni de substanta nervoasa. Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale sau superficiale, care trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in totalitate si o parte a substantei albe subiacente, si ramuri centrale sau profunde ce patrund in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perforate (2 anterioare si unul posterior), vascularizand restul substantei albe, nucleii si peretii ventriculilor. Artera cerebrala anterioara De la origine (in dreptul spatiului perforat anterior), artera trece peste ervul optic, patrunde in fisura interemisferica si se aplica pe genunchiul corpului calos. Aici se imparte in 2 ramuri

mari : artera pericalosala care trece in santul corpului calos si sfarseste in aria precuneusului, si artera caloso-marginala care trece in santul cinguli si sfarseste in aria lobului paracentral. Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru gir drept, bulb olfactiv, tract olfactiv, giri orbitali mediali -> ramuri frontale pentru corp calos, gir cinguli, gir frontal medial cu lobulul paracentral, gir frontal superior si partea superioara a girului frontal mijlociu -> ramuri parietale pentru precuneus si lobul parietal superior Ramuri centrale : - sunt desprinse din apropierea originii arterei cerebrale anterioare, trec in spatiul perforat anterior, una dintre ele fiind mai voluminoasa (artera recurenta Heubner). Aceste ramuri vascularizeaza : rostrul corpului calos, septul pelucid, capul nucleului caudat, bratul anerior al capsulei interne, partea anterioara a putamenului. Sindromul cerebralei anterioare este caracterizat prin paralizie contralaterala de membru inferior si apraxie (decoordonare intre dreapta si stanga) Artera cerebrala medie Este cea mai mare artera cerebrala atat din punct de vedere al calibrului cat si al lungimii. Ea continua traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant in traiectul unei trombembolii. Din dreptul spatiului perforat anterior, ea patrunde in santul lateral Sylvius, peste insula, si ajunge in aria lobului parietal unde sfarseste ca artera a girului angular. Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru girii orbitali laterali -> ramuri frontale pentru jumatatea inferioara a girului frontal mijlociu, girul frontal inferior si girul precentral -> ramuri parietale pentru gir postcentral si lobul parietal inferior -> ramuri temporale mai ales pentru gir temporal superior -> ramuri insulare Ramuri centrale : - acestea se numesc artere striate si sunt impartite in 2 grupuri, unul lateral si unul medial, acestea trecand impreuna prin spatiul perforat anterior spre profunzimea emisferelor. Ele vascularizeaza : putamen, globus palidus, corpul nucleului caudat, partea anterioara a talamusului, genunchiul, bratul posterior, bratul retrolenticular,bratul sublenticular ale capsulei interne. Sindromul cerebralei medii se caracterizeaza prin : paralizie de membru superior de partea opusa prin interesarea girului precentral, tulburari de sensibilitate pana la abolirea ei pe partea opusa prin interesarea girului postcentral sau a talamusului, afazii senzitive (surditate verbala nu intelege sensul cuvintelor ; cecitate vizuala vede dar nu intelege scrisul), afazii motorii (agrafia nu poate scrie ; mutenia) Artera comunicanta posterioara Este ramura a arterei carotide interne. Ea asigura anastomoza cu arterele cerebrale posterioare si inconjura pedunculul cerebral in traiectul sau posterior, dand putine ramuri care treverseaza spatiul perforat posterior, vascularizand hipotalamusul si partea anterioara a calotei mezencefalice Artera coroidiana anterioara Este ramura a arterei carotide interne. Are traiect posterior, pe fata inferioara a lobului temporal, patrunzand apoi in profunzimea acestuia si ajungand in apropierea cornului temporal. Ea vascularizeaza : formatiuni ale sistemului limbic (corp amigdalian, hipocampul cu fimbria) si parti ale diencefalului (polul posterior al talamusului, corpul geniculat lateral) Leziunile pe artera coroidiana anterioara (leziuni ischemice) provoaca crize de epilepsie Artera cerebrala posterioara Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu artera cerebeloasa superioara inconjurand spre posteriorpedunculul cerebral. Apoi trece pe partea temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste in santul calcarin ca artera calcarina. Ramuri corticale : -> 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru girii temporo-occipitali dar si girul temporal inferior si partial girul temporal mijlociu. -> artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic -> ramuri parietale pentru precuneus

-> ramuri occipitale pentru cuneus, lingula, pol occipital si fata externa supero-laterala a lobului occipital Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza hipotalamusul, regiunea subtalamica, pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza), coliculi cvadrigemeni superiori, parte postero-laterala a calotei mezencefalice. Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca leziunile sunt bilaterale, sau hemianopsii (orbire intr-un camp nazal sau frontal)

VENELE CEREBRALE
Venele creierului formeaza 2 sisteme : un sistem de vene superficiale pe suprafata emiferelor, si un sistem de vene profunde aflate in apropierea plexurilor coroidiene. Venele superficiale sunt impartite in 3 grupuri : 1) Vene superioare care se gasesc pe fetele supero-laterala si mediala ale emisferei, drenand sangele mai ales superior spre sinusul longitudunal superior, si mai putin inferior spre sinusul longitudinal inferior. Si aceste vene superioare se impart in 3 grupuri : anterior, mijlociu si posterior 2) Vena cerebrala mijlocie superficiala se gaseste in santul lateral Sylvius si coboara spre fata inferioara varsandu-se in sinusul cavernos 3) Vene inferioare se gasesc pe fata inferioara a emisferelor cerebrale. Dintre aceste vene exista un colector mai voluminos care se numeste vena bazala. Aceasta se formeaza in dreptul spatiului perforat anterior prin unirea a inca 3 vene : cerebrala anterioara, cerebrala mijlocie profunda (care insoteste artera cerebrala medie) si vena striata care iese din profunzimea spatiului perforat anterior. Vena bazala are traiect posterior, si sub spleniul corpului calos se varsa in vena cerebrala mare a creierului Venele profunde Vena cerebrala interna dreneaza sangele profund al emisferelor cerebrale. Se formeaza in dreptul orificiului interventricular, din 2 vene : vena talamo-striata care vine din santul talamostriat, si vena coroidiana ce vine din panza coroidiana a ventriculului 3. Dupa formare, vena are traiect posterior, tot in grosimea panzei coroidiene, si ajunsa sub spleniul corpului calos, se uneste cu cea de partea opusa formand marea vena cerebrala. Aceasta din urma, dupa un scurt traiect posterior se uneste cu sinusul longitudinal inferior si formeaza sinusul venos drept, care are in continuare traiect posterior, prin baza coasei creierului, pana la nivelul confluentei sinusurilor, in care se varsa. De la acest nivel sangele e drenat prin cele 2 sinusuri venoase transverse, apoi sigmoide, spre venele jugulare interne.

SCOARTA CEREBRALA STRUCTURA

Scoarta cerebrala are o suprafata de aproximativ 2,5m, numai 1/3 este la suprafata, restul fiind in santuri si scizuri. Scoarta are 1010 neuroni si este foarte groasa, avand intre 2 si 4,5 cm grosime, si un volum de 300 de cm3. Scoarta este alcatuita din fibre aferente, neuroni si fibre de asociatie, fibre eferente (de proiectie) care pleaca spre alte elemente corticale. Numarul neuronilor de proiectie este mult mai mic decat numarul neuronilor din scoarta, deci majoritatea neuronilor din scoarta sunt neuroni de asociatie. In scoarta exista 5 tipuri principale de neuroni: 1) Celule piramidale: - sunt celule triunghiulare cu varful orientat spre suprafata, axonul intrand in fibrele de proiectie. - intra in straturile 3 si 5 - formeaza unitati columnare verticale cu o grosime de 300-500m, care in ariile receptoare, fiecare columna corespunde unui teritoriu din periferie.

- sunt de dimensiuni variabile, fiind clasificate in mici (10-12), mijlocii, mari (descrise de Betz au 100) si gigantice. 2) Celule stelate: - sunt cele mai numeroase din scoarta - se mai numesc celule granulare - se gasesc in straturile 2 si 4 si au 4-6m diametrul - exista unele celule granulare mai mari (celule granulare piramidale) descrise de Lorete de No, si care se gasesc in ariile receptoare 3) Celule fusiforme: - sunt celulele cu axul lung paralel cu scoarta, axonul lor intrand in fibre de asociatie si de proiectie 4) Celule Cajal: - sunt celule mici cu axonii orizontali, si se gasesc in stratul superficial al scoartei. 5) Celule Martinoti: - se gasesc in toate straturile scoartei. Ele sunt cu axonii spre suprafata scoartei. S-au descris 3 aspecte ale scoartei cerebrale. 1. Citoarhitectonia (dispozitia celulelor) Scoarta prezinta 6 straturi dinspre suprafata spre profunzime: a) Strat plexiform (molecular) = Lamina marginalis (in nomenclatorul anatomic) - este format din celule Cajal, celule granulare mici si fibre (dendrite ale celulelor piramidale, axoni ai celulelor Martinoti, fibre aferente) b) Strat granular extern = Lamina corpuscularis - este format din celule granulare mici si celule piramidale mici c) Strat piramidal extern = Lamina piramidalis - este format din celule piramidale mici, celule fusiforme si celule Martinoti d) Strat granular intern = Lamina granularis - este format din celule granulare - in acest strat vin fibrele talamo-corticale e) Strat piramidal intern = Lamina ganglionaris - este format din celule granulare si celule Martinoti - axonii celulelor piramidale formeaza fibrele aferente ale scoartei f) Strat fusiform = Lamina multiformis - este format din celule fusiforme, celule Martinoti, celule granulare mici, axonii lor formand fibre de proiectie scurte (fibre arcuate) Aceasta laminare orizontala este o caracteristica ascoartei cerebrale. Laminarea verticala este peste tot cu exceptie lobului temporal. Exista o impartire a straturilor corticale: - in raport cu stratul 4 al cortexului, straturile supraadiacente se cheama straturi supragranulare fiind ultimele straturi dezvoltate filogenetic, la om sunt cel mai bine diferentiate, sunt bogate in fibre si neuroni de asociatie, si lipsesc in cortexul vechi (arhipalium). Aceste straturi sunt incriminate in procesele memorative de asociatie. - straturile subiacente stratului 4 din cortex se cheama infragranulare si sunt mai bine reprezentate la mamifere inferioare omului, sunt mai noi filogenetic, sunt implicate in functii motorii principale. 2. Mieloarhitectonia (dispozitia fibrelor) Exista o dispozitie in straturi si a fibrelor si se suprapun aproximativ straturilor celulare: la nivelul stratului plexiform se gaseste lama tangentiala (plexul tangential) descrisa de Exner la nivelul stratului granular extern se gaseste lamina disfibroza, care este o condensare de fibre la nivelul stratului piramidal extern se gaseste o condensare de fibre ( Stria KaesBechterew) la nivelul stratului granular intern se gaseste stria externa Baillarger, la nivelul ariei striate aceasta strie se numeste Genari sau Vicq Dazyr la nivelul stratului piramidal intern se gaseste stria interna Baillarger la nivelul stratului fusiform se gaseste lamina infrastriata

3. Angioarhitectonia (dispozitia vaselor) Scoarta este vascularizata de ramuri care patrund din exterior prin pia mater, se capilarizeaza si se ramifica, avand o dispozitie diferita in functie de densitatea celulelor din acea regiune: reteaua are ochii mici acolo unde densitatea celulelor este mare si invers. Din punct de vedere functional, circulatia in cortex este de tip terminal si deci obstructia unui ram duce la infarctizarea regiunii vascularizate AVC (accident vascular cerebral) Din punct de vedere anatomic, circulatie nu este terminala. Exista anastomoze care pot suplea circulatia in regiunea afectata. Cortexul este clasificat in 2 regiuni principale: alocortex si izocortex. A) Alocortexul este format din 1-3 straturi, este cel mai vechi filogenetic si formeaza arhipalium. A fost impartit in 2 subgrupe : - arhicortex in care cele 3 straturi sunt bine individualizate (caracteristic pentru hipocamp) - paleocortex in care straturile nu sunt bine individualizate (caracteristic pentru formatiunile rinencefalice) B) Izocortexul: - este de 2 tipuri principale: a) Homotipic la care se disting toate cele 6 straturi in proportii aproximativ egale (caracteristic ariilor de asociatie) - se disting 3 subdiviziuni ale izocortexului homotipic: de tip frontal (in lobul frontal) implicat in activitati psihomotorii de tip parietal (in lobul parietal) este legat de memoria asociativa de tip polar (la polii emisferelor) implicat in functii psihosenzoriale b) Heterotipic: - are 6 straturi inegale, si se disting 2 subdiviziuni: subdiviziunea agranulara in care predomina straturile 3 si 5 (straturile piramidale), straturile granulare fiind aproape absente. Aceasta subdiviziune e caracteristica pentru girul precentral (ariile motorii 4,6,8,44) subdiviziunea granulara (se mai numeste coniocortex) in care predomina straturile 2 si 4. Exista si celule piramidale dar foarte putine. Aceasta subdiviziune este caracteristica pentru zonele receptoare (gir postcentral) Mai este descris un tip de cortex: C) Mezocortex: - este o forma de tranzitie intre alocortex si izocortex, si se gaseste la nivelul lui girus cinguli, girus retrosplenial, lobul insulei.

ARII CORTICALE
Combinarea intre structura si functie a unei regiuni corticale a dus la descrierea ariilor corticale de catre Betz (care a descris 11 arii), Campbell (care a descris 20 de arii), Brotmann (care a descris 47 de arii). Nu exista o arie corticala cu o functie strict circumscrisa. Exista arii corticale la care una din functii predomina. Sunt descrise pe cortex : arii motorii senzitivo-senzoriale (primare si secundare) care primesc direct fibre talamo-corticale, si arii de asociatie care nu primesc nici fibre de la nucleii talamici de releu si nu dau nici eferente in caile de proiectie. Primesc aferente de la nucleii talamici de asociatie sau arii receptoare primare, iar eferentele lor pleaca de pe arii corticale motorii.

SCOARTA CEREBRALA
Ariile receptoare (senzitive) sunt arii de proiectie aferenta si sunt de 2 categorii : primare si secundare.

In ariile primare are loc discriminarea si integrarea sensibilitatii respective. Aceste sensibilitati au releu direct talamic, cu exceptia celei olfactive. Lezarea ariei primare duce la lezari grave ale sensibilitatii. Ariile secundare au aferente talamice reduse, sunt in general adiacente ariilor primare, iar lezarea lor nu duce la tulburari senzitive grave. Au o somatotopie inversa cu aria primara. 1. Aria somestezica primara : - se gaseste in girul postcentral si in partea posterioara a lobulului paracentral. In aceasta arie sunt proiectate in special informatiile tactile si proprioceptive. Exista 3 arii : 3, 1, 2 - in aria 3 sosesc 70% din informatiile talamice - in aria 1 sosesc 30% din informatiile talamice - in aria 2 sosesc numai colaterale Penfield a descris homunculus senzitiv, dinspre inferior spre superior se proiectandu-se : - limba, faringe, laringe, muschii masticatori si muschii fetei, membrul superior si toracele Partea inferioara a corpului se proiecteaza pe fata mediala. Informatiile ajunse aici sunt discriminate, asigurandu-se o stereognoza (interpretarea tridimensionala a unui obiect). Acest lucru se datoreaza legaturilor pe care aceasta arie le are cu ariile somatopsihice 5 si 6 din lobul parietal, prin care compara obiectul actual cu informatiile anterioare, din care rezulta recunoasterea sau nu a obiectului. Lezarea ariei somestezice duce la astereognozie (nerecunoasterea tactila a obiectului) : - tulburari de schema corporala (nu-si mai recunoaste un membru ca fiind al lui) - tulburari de perceptie tridimensionala 2. Aria somestezica secundara : - se gaseste pe buza superioara a santului lateral. Aici vin in principal informatii protopatice, termice, dureroase. Exista o somatotopie : - ce este superior se gaseste anterior - ce este inferior se gaseste posterior 3. Aria somestezica suplimentara : - se gaseste pe fata mediala a emisferelor, in girul frontal medial. 4. Aria vizuala primara : - este aria 17 si se gaseste pe cele 2 buze ale santului calcarin, superior de ea gasindu-se preuncusul iar inferior girul lingual. Aceasta arie are o suprafata de 20-45 de cm, contine 10% din neuronii scoartei, fiind localizata in coriocortex, in stratul 4 (stria genaris). Aici exista si o somatotopie : cadranele superioare ale retinei se proiecteaza pe buza superioara a santului, iar cele inferioare pe buza inferioara Macula are o proiectie bilaterala care se intinde posterior spre polul occipital al emisferelor Fiecare emisfera primeste informatii din campul temporal de aceeasi parte a retinei si din partea nazala a retinei opuse. Impulsurile difuzeaza spre ariile secundare 18 si 19. 5. Aria 18 ( parastriata) : - nu are strie genaris iar prin fibrele cortico-tectale si corticomezencefalice este legata de centrii oculomotori din trunchiul cerebral. Aceasta relatie explica miscarile reflexe ale globilor oculari la stimulul luminos si reflexul de acomodare pentru distanta. 6. Aria 19 (peristriata;prestriata) : - nu are strie genaris, si se gaseste inaintea ariei vizuale avand relatii cu arii de asociatie. Are rol in miscarile conjugate ale globilor oculari si are rol pentru fixarea unuiobiect cu ochiul. 7. Aria auditiva primara : - se gaseste in girul temporal superior, unde se gasesc girii transversi ai lui Heschl Este reprezentata de aria 41 (anterior) si o parte din aria 42 (posterior). Aici vin fibre geniculomediale. Exista o tonotopie : sunetele joase se proiecteaza anterior, iar cele inalte posterior. Leziuni mici in aceasta arie duc la lacune auditive. 8. Aria auditiva secundara : - se gaseste partial in aria 42 si in aria 22 care se gaseste inapoia ariei 42.

Daca este stimulata aria 41, auzim sunete definibile, iar daca stimulam aria 42, variatia de tonalitate nu se percepe ci doar zgomotul primar (suieraturi, fluieraturi, etc.) Leziunea in aria22 duce la afazie senzitiva (surditate verbala) : aude dar nu intelege sunetele vorbite. 9. Aria gustativa : - este localizata in special in baza circumvolutiei postcentrale si in regiunea insulei si a uncusului hipocampic (aria 43) Extirparea acestei zone duce la pierderea gustului iar stimularea provoaca senzatii gustative. Reprezentarea se pare ca ar fi bilaterala, in principal primind aferente de la nucleul ventral postero-medial (NVPM). Pierderea gustului se numeste agerusie iar scaderea lui, hipogerusie. 10. Ariile vestibulare : - nu sunt foarte bine cunoscute - aria 1 in gir temporal superior - aria 2 in lobul parietal, in vecinatatea ariei 5 - aria 3 in gir frontal mijlociu si superior Stimularea partii posterioare a girului temporal superior duce la senzatie de vertij (ameteala; asemanatoare cu stimularea receptorilor R), deviatia conjugata a globilor oculari. Fibrele merg amestecate cu cele auditve si de aceea nu se cunoaste clar releul talamic. Putem face releu talamic prin stimulare vestibulara.

ARII CORTICALE EFERENTE

De la aceste arii pleaca fibre cortico-fugale : - cortico-spinale -reticulare -pontine -talamice -nucleare (nucleii trunchiului cerebral) - spre alte zone corticale fibre de asociatie pentru aceeasi emisfera fibre comisurale pentru emisfera opusa 11. Aria motorie primara : - se gaseste in girul precentral si partea anterioara a lobului paracentral (aria 4) Aceasta arie este izocortex heterotipic agranular. Aici se gasesc celule Betz, cele mai mari in lobul paracentral Exista aproximativ 34.000 de celule distribuite astfel : 75 % pentru membrul inferior, 18 % pentru membrul superior si 7-9 % pentru cap Aici isi are originea tractul cortico-spinal (care are fibre groase de 22 si fibre subtiri de 14 ), atat in aria 4 dar si in ariile 3,1,2. Doar 27-40 % din fibre degenereaza daca se lezeaza girul precentral Doar 29 % din fibre se lezeaza daca se lezeaza aria 6 Restul fibrelor degenereaza daca se lezeaza lobul occipital. Emisferectomia duce la degenerarea totala a tractului cortico-spinal. Exista un homunculus motor. Ablatia ariei 4 (leziune de neuron central) se manifesta diferit pe scala animala: - pisica isi revine - maimuta face hemiplegie flasca ce se recupereaza repede - omul face paralizie spastica cu recuperare lenta dinspre proximal spre distal, miscarile fine nu se recupereaza deloc si persista o hipotonie. 12. Aria premotorie (aria 6) Cortexul este identic cu cel al ariei motorii, cu exceptia neuronilor Betz care lipsesc. Ablatia sa nu duce la pareze si hipotonii Ablatia ariilor 4 si 6 duce la paralizie spastica contralaterala Aria 6 participa la caile motorii prin aria 4 Aria premotorie contine campul 44 care este centrul motor al vorbirii articulate (arie de asociatie)

Preferinta manuala este indiferenta fata de dominanta emisferala, dar este conditionata si determinata genetic. La nastere cele 2 emisfere sunt egale din punct de vedere al potentialului. Diferentierea incepe la 2 ani (pentru emisfera dominanta) si se termina la 10 ani. Emisfera stanga este responsabila de : limbaj calcul matematic procese rationale secventiale constienta memorie declarativa Emisfera dreapta este responsabila de : perceptia datelor perceptia nonverbala simtul tridimensional simtul muzical si estetic controleaza partea nesintactica a vorbirii (intonatie)

CAILE DESCENDENTE
Caile descendente sunt organizate in 2 sisteme : unul piramidal si unul extrapiramidal 1. CAILE EXTRAPIRAMIDALE Origine: - in subcorticala, ocolind piramidele bulbare. Controleaza miscarile automate si semiautomate. Deasemenea intervin in reglarea actului voluntar, in sensul adaptarii mai eficiente a tonusului muscular si postural. 2. CAILE PIRAMIDALE Origine: - in cortex Sunt agenti de executie ai actelor motorii voluntare, si de coordonare a musculaturii distale a membrelor. Toate aceste cai trec prin piramidele bulbare. Mofologic, caile piramidale trimit colaterale spre centrii de origine ai cailor extrapiramidale si unele cai extrapiramidale au origine pe cortex. Acestea formeaza 2 cai: a) Calea cortico-strio-mezencefalica: - cu rol in activitatea posturala si de echilibru b) Calea cortico-ponto-cerebeloasa: - cu rol in miscarile de precizie Din punct de vedere functional, sistemul extrapiramidal e strict dependent de cel piramidal, avand 3 nivele de integrare: -1- cortical -2- corp striat -3- tegment mezencefalic Cai cortico-spinale Origine: - 60% in aria motorie primara 4, aria premotorie 6, aria motorie suplimentara 45 si 47 - 40% in aria somatosenzitiva primara 3,1,2, aria somatosenzitiva secundara 40, 43, ariile parietale 5,7 Aceste ultime origini au rol in controlul si transmiterea informatiilor. Numarul cailor este de aproximativ 1 milion, dintre care aproximativ 700.000 sunt mielinizate; mielinizarea incepe in luna 6 de viata intrauterina si dureaza pana in luna 6 post partrum. Din aceste fibre 95-97% sunt fibre subtiri cu diametrul de 1-7 , ce determina o miscare lentapentru miscarile globale. Fibre groase sunt numai 3% si au diametrul mai mare de 10 , fiind reprezentate de axonii neuronilor giganti Betz din campul 4. Aceste fibre sunt pentru miscari precise, izolate ale extremitatilor distale.

De la origine, fibrele strabat centrul alb al emisferelor, numit si coroana radiata, si patrund in capsula interna. La acest nivel se impart somatotopic in: 1) fibre corticonucleare ce trec prin genunchiul capsulei 2) fibre corticospinale ce trec prin bratul posterior al capsulei unde prezinta si o somatotopie, astfel incat dinspre anterior spre posterior avem: - fibre pentru muschii membrului superor - fibre pentru trunchi - fibre pentru muschii membrului inferior La nivelul capsulei mai avem fibre: a) in bratul anterior: - fibre fronto-pontine - fibre caudo-putameniale - fibre caudato-palidale b) in genunchi: - fibre cortico-nucleare c) in bratul posterior: - fibre cortico-spinale (piramidale) - fibre talamo-parietale - fibre parieto-talamice - fibre cortico-nigrice - fibre cortico-rubrice - fibre subtalamice d) partea lenticulara a capsulei: - fibre parieto-occipito-pontine - radiatii optice e) partea sublenticulara: - fibre temporo-pontine - radiatii acustice Fibrele corticospinale dupa ce trec prin capsula interna ajung la mezencefal. Aici se strang toate fibrele intr-un singur manunchi ce ajunge la pedunculul cerebral, fiind situat in a 3/5 mijlocie a pedunculului. Aici exista o somatotopie dinspre medial spre lateral: - fibre pentru muschii membrului superor - fibre pentru trunchi - fibre pentru muschii membrului inferior La nivelul puntii fibrele sunt disparate in fascicule mai mici laterale. Exista nuclei pontini si fibre transverse pontine, si se indreapta sub aceasta forma spre bulb. La intrarea in acesta, se regrupeaza intr-un manunchi unic formand piramida bulbara. Pana la acest nivel, fibrele cortico-nucleare se epuizeaza (pana la marginea inferioara a piramidelor bulbare nu mai exista) Fibrele cortico-spinale se decuseaza in proportie de 70-90%, formand decusatia motorie. Ordinea decusatiei dinspre superior spre inferior este: membre superioare, trunchi, membre inferioare. Dupa decusatie ajung in cordoanele laterale formand fasciculul corticospinal lateral. In acesta fibrele au o somatotopie astfel incat medial se gasesc fibrele pentru segmentul cervical (50% din fibrele cordonului), intermediar se gasesc fibre pentru segmentul toracic (20% din fibrele cordonului), iar lateral se gasesc fibre pentru segmentul lombar (30% din fibrele cordonului) Fibrele cortico-spinale se termina in zona substantei cenusii intermediare a fiecarui segment medular, unde se grupeaza in 2 compartimente: -1- dorsomedial cu fibre ce provin din aria somatosenzitiva, si ce se termina pe interneuronii lamelor 4 si 5 si partea laterala a lamei 6 Rexed. -2- ventromedial cu fibre ce provin din aria motorie si premotorie ce se termina pe interneuroniilamelor 7 si 8 si ce a mai ramas din lama 6 Rexed. Fibrele care nu se decuseaza se impart in 2 grupe: a) Cel mai numeros formeaza fasciculul corticospinal anterior din cordonul anterior. Acesta, in dreptul fiecarui segment, o parte din fibre parasesc tractul, se decuseaza si trec in partea ventromediala a substantei cenusii ventromediale. Se termina in nucleii din cornul anterior, ce inerveaza muschii parietali si ai jgheaburilor vertebrale.

b) Cel mai putin numeros formeaza fasciculul corticospinal lateral direct, ce ajunge in cordonul lateral de aceeasi parte, ale carui fibre ajung dispersate printre fibrele corticospinale laterale. Se termina in baza cornului posterior in zona intermediara, si in partea centrala a cornului anterior. Cea mai mare cale motorie descendenta are 2 neuroni: 1) Neuronul cortical superior, central sau de comanda. Lezarea lui duce la paralizie spastica, exagerarea reflexelor tendinoase, semn Babinski pozitiv si paralizie: a) de aceeasi parte, a membrului superior si inferior (hemiplegie) b) a unui singur membru (monoplegie) c) a 2 membre superioare sau inferioare (diplegie) d) la toate membrele (tetraplegie) 2) Neuronul motor inferior, periferic sau efector, se gaseste la nivel medular sau in nucleii motori ai nervilor cranieni. Se numeste calea motorie finala comuna, deoarece in el ajung toate caile descendente. Lezarea lui duce la paralizie totala flasca, abolirea reflexelor si atrofie musculara. Fibrele corticonucleare se termina in nucleii trunchiului cerebral, pe nucleii de releu senzitiv gracil, cuneat, trigeminat si solitar. Se mai termina si in nucleii motori ai nervilor cranieni si in nucleii formatiunilor reticulate.