Apa distilata este un dizolnt universal, este neutra, nu provoaca iritatii, practic nu se infiltreaza prin piele si, cu toate

acestea, ea nu dizol toate substantele medicamentoase, unele descompunandu-se in ea. Aceasta apa este buna prin puritatea sa, dar asa cum din ea lipsesc componentele nocive, ia fel sunt absente si cele utile organismului. Apa distilata este larg utilizata in procesul de purificare a organismului prin infometare. Cu toate acestea, nu se recomanda sa se bea in permanenta apa distilata, intrucat absenta din ea a microeiementelor si sarurilor influenteaza negativ functionarea organismului. De aceea, cand veti auzi despre minunile vindecarii prin utilizarea apei distilate, nu grabiti sa urmati asemenea sfaturi. Studii recente, realizate in Japonia si SUA, au demonstrat dependenta directa dintre afectiunile cardiosculare si continutul de calciu din apa: cu cat apa este mai putin dura, cu atat ea contine mai putin calciu si cu atat este mai mare posibilitatea afectarii sistemului cardioscular.

Apa oxigenata
Soutie antiseptica, dezinfectanta si hemostatica. apa oxigenata este utilizata ca antiseptic sub forma unei solutii diluate, capabila sa elibereze oxigen gazos echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Ea este indicata datorita capacitatilor sale de curatire a plagilor cutanate benigne si de asigurare a asepsiei acestora, precum si pentru proprietatile ei hemostatice (oprirea sangerarilor) in cursul epistaxisului. Sinonim: peroxid de hidrogen.

Ap oxigenat
De la Wikipedia, enciclopedia liber Salt la: Navigare, cutare Apa oxigenat, denumit i "peroxid de hidrogen" sau perhidrol este un lichid incolor, cu punctul de fierbere 108 C, cu punctul de topire/ngheare -33 C, cu formula chimic H2O2.

Se amestec cu apa n orice proporie, este solubil n eter i alcool. Are constanta dielectric mare, apropiat de a apei, fiind un bun dizolvant ionizabil fa de sruri, n cazurile n care nu se manifest ca oxidant. O soluie 35% poart denumirea de perhidrol.
[1]

Fiind instabil, se descompune spontan, rezultnd ap i oxigen. Viteza de descompunere este influenat de o serie de factori ca: lumina, cldura, catalizatorii etc. [1] Este o specie oxigen reactiv.

[modificare] Domenii principale de utilizare

Decolorant n industria textil; Tratarea apei potabile i a apelor reziduale; Industria detergenilor, celulozei i hrtiei; Sinteze n industria chimic;

Industria metalurgic i minier; Rafinarea iteiului; Protecia mediului.

[modificare] Utilizri medicale

Apa oxigenat este utilizat ca antiseptic sub forma unei soluii diluate. Ea este capabil s elibereze oxigen gazos, echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Este indicat datorit capacitilor sale de curaire a plgilor cutanate benigne i de asigurare a asepsiei acestora. Are i proprieti hemostatice (opriete sngerrile) n cursul epistaxisului.[2]

[modificare] Note

Apa
apa este un lichid incolor, inodor si fara gust care intra in compozitia majoritatii organismelor vii. Molecula de apa (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legati la un atom de oxigen. Apa fierbe la temperatura de 100 grade C, se solidifica la 0g rade C. Ea se numeste potabila atunci cand raspunde unor norme fixate prin texte legiferate prin lege: ea trebuie sa fie placuta la baut atat in ce priveste gustul, cat si culoarea si mirosul ei, si, ca regula absoluta, nesusceptibila sa aduca vreo atingere sanatatii. apa potabila trebuie sa nu contina nici microorganisme patogene, nici substante toxice (cupru, plumb, fluoruri, cianuri, arsenic, compusi fenolici etc.). Concentratia sa in anumite substante chimice (saruri minerale, amoniac, nitriti, nitrati, cloruri, materii organice) trebuie sa fie limitata. Apa este principalul solvent organic. Corpul omenesc este constituit, in medie, din 60% apa. Apa permite transportul diferitelor substante pe care le cuprinde in solutie si reactiile chimice dintre ele. organismul uman pierde, in medie, 2,5 litri de apa pe zi, in principal prin urina, aceste pierderi fiind reglate de catre rinichi (sub efectul hormonului antidiuretic), prin tubul digestiv, prin plamani (respiratia) si prin piele (transpiratia). Pierderile organice in apa trebuie sa fie compensate printr-un aport corespunzator: apa de baut, apa continuta in alimente si apa metabolica, provenind din combustia nutrimentelor. Metabolismul apei este reglat de catre organism. Setea este primul semnal care indica subiectului un deficit in apa. In unele situatii patologice, continutul in apa al organismului poate varia. In timpul unei deshidratari, ea este insuficienta in organism. Si invers, in timpul unei secretii prea mari de hormon antidiuretic, organismul are tendinta sa retina prea multa apa, ceea ce poate provoca formarea de edeme, in particular a unui edem cerebral, susceptibil sa antreneze tulburari de constienta, chiar o coma.