La gura sobei

Ningea-n ograda mic i se-nnoptase bine, Iar couri fumegnde pictau n noapte umbre. Bunicu-abia intrase, cnd noi strigarm: -Vine! Uitnd la geamul casei vntul cu oapte sumbre. i l primeam cu strigt i-n cntec gros de tob, Iar el ne lua n brae i ne purta pe spate. Apoi lund chibritul l scpra n sob, i aeza pe plit ceaunul cu bucate. Iar limbi de foc mncau vreascurile uscate, i-o tainic mireasm odaia cuprindea. Un ceas btrn btea a vremuri deprtate Sub cel prichici al vetrei motanul lin torcea Iar noi, toi nepoeii, eram la numr ase, i ne jucam de-a prinsa, mai smotoceam pisica, Cu gndul dus departe bunicul ne uitase, i doar mai rar, i-n treact, ne dojenea bunica. Apoi cobrajii roii i-n mini cu-n col de pne, Ne potoleam de-ndat, c nici prindeai de veste. i ncepea bunicul un basm cu zmei i zne, Iar mica odi prea ca de poveste. i vorba din poveste era parc vrjit, Noi stam n jurul sobei, i fete i biei, n ochi ne jucau flcri ce slobozeau din plit i desenau aievea dorine pe perei. i Prslea cel voinic cu zmei se lua la trnt, Iar zne preafrumoase cntau cu viers de aur, Btrni copaci de codru griau cu vorb sfnt, i buzdugane grele btea un meter-faur.

Ardea n sob focul, iar basmu-i urma drumul, Cnd peste ochii notri cdea un val vrjit, Iar peste-un ceas sau dou nu rmnea vreunul, Pe care somnul dulce s nu-l fi cucerit. Ne lua atunci bunicul i ne-aeza pe pat, Cu minile-i btrne, dar printeti mereu, Eu rmneam la urm i-l ntrebam mirat: - i cum, tataie, Prslea l-a omort pe zmeu? El m privea zmbind, m mngia pe cretet, i cu blajina-i voce mi optea la ureche: S nu te-ncrezi, nepoate, n cele ce n-au cuget! Ca zna i cu Prslea pe lume nu-i pereche. Povestea-i nemurire, iar nemurirea-i vis i toate au o tain ce-i greu s o dezleg Eu l priveam pierdut, c-un ochi uor nchis: Nu-nelegeam povestea i nici azi n-o-neleg. Apoi stingea bunicul cea lamp din perete, i-o cald-ntunecime se pogora-n odaie. Afar fulgi de ghea cdeau n cete-cete, i-acoperea pmntul o iarna alb-blaie. Mi-aduc aminte-acuma i-i mult de-atunci, e mult, De-acea poveste drag optit-n miez de iarn, A da orice acum s pot s-o mai ascult, i iarsi dragi vzduhuri n cete fulgi s cearn. S fiu din nou copil i nzdrvan nepot, Trgnd ma de coad, zmbind iernii la geam, S-mi strng la piept bunicii, s rd ct am s pot, i-n suflet rsul vieii nemuritor s-l am.

2 decembrie 1997