n ochii mei acuma nimic nu are pre Ca taina ce ascunde a tale frumusei; Cci pentru care alt minune

dect tine Mi-a risipi o via de cugetri senine Pe basme i nimicuri, cuvinte cumpnind, Cu pieritorul sunet al lor s te cuprind, n lanuri de imagini duiosul vis s-l ferec, S-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n ntunerec. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i azi cnd a mea minte, a farmecului roab, Din oriice durere i face o podoab, i cnd rsai nainte-mi ca marmura de clar, Cnd ochiul tu cel mndru strluce n afar, ntunecnd privirea-mi, de nu pot s vd nc Ce-adnc trecut de gnduri e-n noaptea lui adnc, Azi cnd a mea iubire e-atta de curat Ca farmecul de care tu eti mpresurat, Ca setea cea etern ce-o au dupolalt Lumina de-ntunerec i marmura de dalt, Cnd dorul meu e-atta de-adnc i-att de sfnt Cum nu mai e nimica n cer i pe pmnt, Cnd e o-namorare de tot ce e al tu, De-un zmbet, de-un cutremur, de bine i de ru, Cnd eti enigma nsi a vieii mele-ntregi... Azi vd din a ta vorb c nu m nelegi!