Factorii Determinanti a dezvoltarii afacerilor familiale. Afacerile familiale n Marea Britanie, Spania i Italia in sec.XIX si sec.

XX

Noi oferim aici o completare la lucrrile recente cu privire la afacerea de familie, care a demonstrat necesitatea de a merge dincolo de definiiile generale ale acestora ntr-un cadru instituional, istoric i cultural. Concentrndu-ne pe experiene din secolele XlX-lea i XX-lea n Marea Britanie, Spania, si Italia, promovam ideea ca in acea perioada nu a existat ceva mai simplu ca modelul mediteranean pt aceste tipuri de afaceri familiale (asociatii familiale). Noi incercam sa demonstram necesitatea de a lua in considerare afacerile familiale in context national si regional astfel putand reusi sa intelegem capacitatile si caracteristicile acestui gen de afaceri. Afacerile familiale au fost observate frecvent ca fiind un raspuns versatil i de succes antreprenorial la eecurile de pe pia n etapele timpurii ale industrializarii (sec XIX si XX). Desi la o scara mica, afacerile familiale au ramas numeric semnificative, in unele tari din Europa in sec XX. De exemplu in Italia 75% din totalul nr de firme erau reprezentate de afacerile familiale ; 80 % in Germania, 76 % in Regatul Unit, i 71 % Spania. Raportandu-ne la cele mai mari firme in Frana 60% dintre acestea sunt afaceri de familie , iar n Italia apoximativ 50 %. Este interesant de astfel faptul ca in timp ce in Marea Britanie capitalul institutional domina firmele mari, in Spania afacerile familiale din capitalul industriilor s-au evaporate. Insa au ramas in alte sectoare precum cel de fabricarea a produselor alimentare i buturi, comerul, n industria de construcii, i n unele ramuri ale industriei chimice (farmaceutic i producia de parfum). De asemenea este interesant si faptul ca recentul proces de privatizare a conglomeratelor aflate in proprietatea statului au largit considerabil sectiunea capitalismului industrial Italian controlat de societatile aflate in proprietatea familiei. Exemplu de astfel de societati: Benetton, Del Vecchio (Luxottica pahare), Riva, i Lucchini (oeluri de specialitate), care au cumparat o mare parte din actiunile detinute de stat in domeniul distributiei si industriei de fier si otel. Dezbaterile in ceea ce priveste performantele afacerilor familiale au pivotat, uneori in comparatii nefavorabile, cu termenii de crestere si capacitate de inovare raportate la modelul companiilor americane. Totusi cercetarile recente au demonstrat c este neltor sa vezi afacerile familiale , ca o expresie generic, uor de tradus n ntreaga economice deoarece aceasta afacere poate avea intelesuri diferite in anumite societati. De exemplu in Mare Britanie Afacerile Familiale sunt descries ca fiind: o firma in care un membru al familie este Directorul General, exista cel putin 2 generatii de famili care pot prelua controlul, si unde un minim de 5 % din dreptul de a vota este detinut de familie.Aceasi definitie este aplicate si in Spania de peste 50 de ani dar cu un control mai riguros din partea familiei pe plan financiar. Este la fel de aplicabila si in modelul Italian, in care familia detine un control largit asupra companiei datorita puterii marite de a vota prin dreptul de a imparti acesta intre membrii, de a se pune de accord si modul de folosire a acestor actiuni detinute. Acest lucru permite fondatorilor si familiilor acestora sa mobilizeze resursele pe piata financiara si in acelasi timp sa controleze compania doar cu o mica parte din capitalul social.

Cercetarile recente despre comportamentul afacerilor familiale au fost facute prin comparatia a 2 tari. Acestea au dezvaluit o relatie destul de stransa intre institutiile nationale, politice si culturale precum si in comportamentul afacerilor familiale analizand obiceiurile si capacitatile acestora. Totusi acest contrast intre 2 tari au o limita. Raportandu-ne la Italia- unde acest gen de afaceri au crescut, si Marea Britanie-unde s-a inregistrat un usor decline, diferentele au constat in : relatiile cu bancile, industria, dar cel mai puternic diferentiator este statul. Afacerile familiale au jucat un rol-cheie n industrializarea timpurie a Marii Britanie, Spaniei i Italiei, dar s-au separat dup al doilea rzboi mondial, cu o scdere relativ importanta n Britania. Cu toate acestea in acest articol, , nu ne concentram numai asupra diferientelor dintre Marea Britanie i cele dou ri mediteraneene, ci, de asemenea, exploram si distinciile dintre afacerile familiale in italia i spania avand in vedere rezultatul contrastal regional i naional n cadru social, politic,economic, i al fortelor instituionale, care au provenit din secolul XIX i au continuat pana astzi. . n consecin, vom discuta despre rolul forelor instituionale , inclusiv legi cu privire la impozitarea, la rspunderea limitat, la motenire, alturi de sistemele de valori i de formare profesional n timpul industrializarii. Noi am evaluat de ce, avnd n vedere unele similitudini remarcabile n afacerile familiale din cele trei ri n timpul industrializarii, o mare parte dintre acestea au rmas cu mult mai puternice n Spania i Italia dect n Marea Britanie. Cu toate c rezultatele au fost similare n cele dou tari mediteraneene, subliniem faptul c forele care au influentat puterea in afacerile familiale au fost foarte diferite n Spania i Italia.

Afacerile Familiale, Retelele de valori si Institutiile Ca un rspuns la incertitudinile externe, cresterea afacerilor familiale au fost interpretat ca o reea de ncredere, care, la rndul su, au fost incorporate in mediul afacerilor locale. Acestea s-au axat in primele stadii ale industrializarii dar si in unele economii mature, unde familia si comunitatea au fost deseori privite ca fiind interfata ideala dintre firma si piata. Desi afacerea familia ar putea reprezenta o piata interna pentru forta de munca , o sursa de informatii de piata , o sursa pentru finantare si extindere , limitele acesteia au zacut deobicei intr-un grup mai mare cu valori si culture comune. Astfel de reele centrice de familie nu sunt pur i simplu anacronisme istorice. Grupurile mari, relative stabile au reprezentat o importanta caracteristica a sec. XX in multe economii aflate in curs de dezvoltare, in mod special in America Latina si Asia. Ideea c afacerile familiale au fost ncorporate n cadrul reelelor sociale de ncredere, implic faptul c valorile i atitudinile mprtite influeneaz att comportamentul in familie cat i cel in afaceri. Aceast abordare se afla in centrul recentei munci in afacerile familiale , unde regulile informale ale jocului stau la baza retelelor externe cu alte firme si /sau alte organizatii, mai ales cele de stat. In plus, comparatiile internationale au dezvaluit diferente semnificante in comportamentul firmele din tari cu divergente culturale si cu foarte multe tipuri de relatii familiale. Impactul acestor forte se aplica de asemenea si in regulamentul intern al firmelor unde normele sociale tin atat de comportamentul familial cat si de aspiratiile liderului in afaceri individuale, care poate forma strategii privind succesiunea la conducere, lucru care ii diferentiaza pe plan international. Aceste strategi

de succesiune, sunt ncorporate ntr-o cultura bine definite, sunt un bun punct de inceput al afacerilor familiale , avand in vedere diferentele dintre afacerile familiale in diferitele medii institutionale. Intr-un mediu riscant familiile au furnizat: protectie impotriva consecintelor economice a evenimentelor adverse nesigure, special in sfera de management a alegerii viitorilor lideri. Unde obiectivele familiei si cel al firmei sunt unite prin retele apropiate de incredere, acestea au avantajul de a asigura o combinaie de stimulente, monitorizare eficient, i loialitate pentru a se proteja mpotriva pericolului lipsit de decenta manageriala.Se stie ca in asociatiile familiale, procesul de asigurare a transmiterii postului de conducere din generatie in generatie, poate fi plin de conflicte si poate deveni cel mai mare soc traumatic, pentru afacere, fiind astfel problema esentiala cu care se confrunta acest gen de afaceri in familie. Mai mult dect att, dei sindromului Buddenbrooks ii este data putina crezare , exista dovezi care sugereaz faptul c succesiunile persistente confideniale (dealungul mai multor generaii) poate da unei firme mai mult o perfecionare activ, dect aparente unei afaceri instabile. Acest lucru se intampla deoarece societatea avanseaza si astfel influenteaza afacerile familiale si atunci sperantele si aspiratiile fondatorilor ei nu mai sunt intr-o concordanta atat de stransa cu succesorii acesteia Surse de convergente si divergente in comportamentul afacerilor familiale Evolutia afacerilor familiale la sfarsitul sec XVIII si inceputul sec XIX au fost inseparabile de mediul economic profund incert, de fundalul instituional, de atitudinile fa de familie i de membrii si, precum i de cultura comunitati in afacerile locale. acestea au principalele forte care au influentat forma si capabilitatiile firmei, finantarea acesteia si modul in care sunt conduse in cele mai multe dintre sectoarele economiei. Au existat cateva asemanari importante ce s-au manifestat in Italia, Spania si Marea Britanie n timpul fazelor ulterioare ale industrializarii, insa acestea au variat considerabil avand in vedere obiceiurile locale i naionale, atitudinile, legille, diferenele n economice, diferente sociale si politice care au influentat evoluia strategiilor de succesiune la conducere. Dreptul Societatilor Comerciale Una dintre caracteristicile cele mai distinctive in drepturile companiilor Britanice a fost Actul Bubble din 1720, care a scos n afara legiillor comune societatile pe aciuni i,, cele cu rspundere limitat. Acest act a contribuit la cresterea popularitatii in parteneriatul privat din afaceriile britanice si datorita flexibilitatii si fluiditatii acestora si au facut ca totul sa apara intr-o forma atractiva in ecnomie, mai bine de 100 de ani. Mult timp dupa revocarea Actului Bubble in 1825, producatorii, comerciantii cu amanuntul, si negustorii au sprijinit asocierea ca o metoda de management si finantare, care intradevar a unit proprietatea cu controlul. Raspunderile nelimitate. au devenit forma inseparabila de cultura afacerilor familiale in Marea Britanie pt multi ani din secolul XIX. Acest lucru a oferit o garantie impotriva speculatiilor si a condus la presupunerea ca majoritatea din cei care devin parteneri detin un pachet financiar in firma. Acesti parteneri vor fi alesi dintre apropiatii familiei detinatoare de afacere, din conexiunile personale sau altii cu perspective si valori comune. Credina n acest aparat, privind securitatea afacerilor private, a condus la opoziii vehemente in ncercrile de a schimba legea de parteneriat n anii 1830, la un deceniu dup abrogarea Bubble Act. Aceste atitudini au rmas puternice n rndul multor proemineni oamenii de afaceri , pn la reformele privind dreptul societilor comerciale din 1856 i 1862. Prin urmare, nu a fost inutil pn n anii 1880 cand popularitatea parteneriatelor a nceput s scad la un nivel semnificativ, i chiar i atunci, doar o mic parte din firme au devenit

publice. Cele mai multe au fost pur i simplu transformate in parteneriate de familie n care dreptul de proprietate i de control a rmas unit. Pentru ca afacerile familiale au fost un rspuns la eec de pe pia n timpul primelor stadii de industrializare, nu este o surpriza , faptul ca in secolul al XVIII-lea i pentru o mare parte din sec al XlX-lea parteneriatele de familie, de asemenea s-au raspandit n cele mai multe ramuri de producie, comert, i cea financiara n Italia i Spania. Societile cu castigul net comun au fost n mod normal, limitate la utilitile publice i in alte structuri n care cerinele financiare au fost considerabile. Ce este, intradevar surprinzator este c motenirea Actul Bubble pentru mediul de afaceri britanic a parut a fi exagerat cativ pentru divorul lent al proprietarului de la control i ca for instituional distingand modelul britanic de cel al afacerilor continentale. Chiar i fr o experien echivalent, proprietarii de afaceri din Spania i Italia au fost, de asemenea, reticeni n a limita raspunderile prin utilizarea companiilor cu castig net comun(joint-stock sau SA). n Spania, de exemplu, familiile antreprenoriale aflate intr-un parteneriat , bazat pe raspundere nelimitata, au ramas standard pn dup 1950, n ciuda unor serii de msuri legislative facilizand incorporare, msuri care a nceput n 1829 i au continuat cu alte legile ulterioare n 1848, 1865, i 1885. Numai n finane i transport a fost simpatizata raspunderea limitata in sec XIX. In Italia , societatile pe actiuni au fost legalizate in 1865. Chiar inainte de unificarea tarilor in 1861, au existat putine exemple de SA active in peninsula, iar cele care existau au fost inchise din cauza controlului public cerut de majoritatea codurilor comerciale universal Napoleonice. Deci, SA au ramas o raritate, restrictionate in industrie in perioada celui de-a 2 revolutie industriala.Spre sfarsitul secololui 19 acestea au inceput sa se inmulteasca rapid si au fost urmate de o reforma in legislatia comerciala din 1882. S.R.L au fost inca de la inceput concentrate in domeniul transportului, asigurarilor, exploatarii si intr-o mica masura in industria topirii fierului . Cateva initiative interesante si exceptionale au avut loc in sectorul textile chiar inainte de primul razboi mondial . De exemplu la inceputul anilor 1870, la doar 10 ani de la unificarea Italiei , Lanificio Rossi a fost fondat intr-un mic orasel din apropierea Venetiei . Aceasta avea sa devina cea mai mare companie pe actiuni din Italia avandu-i in vedere capitalul. Compania si-a inceput activitatea la inceputul sec. 19 ca fiind o afacere familiala detinuta si condusa de familia Rossi. Dupa transformarea acesteia intr-o S.A. a atras finantarea in principal din toata Lombardia, Alessandro Rossi ramanand unic proprietar si manager al companiei.Totusi, aceasta companie a fost o exceptie intr-o industrie dominate la fiecare nivel de mici ateliere de lucru individuale sau de parteneriate de familie. Cheia succesului in toate cele 3 tari a fost in parte aflata in cerintele financiare din industrile particulare. In final , intr-o lume nesigura si o industrie timpurie raspunderea nelimitata a fost atractiva in Spania , Italia si Marea Britanie astfel descurajand posibile speculatii. Acestea nu au fost spuse pentru a sugera ca acel cadru legal era lipsit de relevanta in comportamentul national al afacerilor , iar aceste constatari prezentate au demonstrate importanta plasarii regulilor jocului in mediul economic. MOSTENIREA/AVERE/SUCCESIUNE Dreptul societatilor comerciale este o dimensiune din cadrul institutional in care afacerile opereaza. Pe langa acest element al sistemului legal ar trebuii sa avem in vedere in mod special , dreptul succesoral. Interactiunea dintre aceste 2 elemente poate avea importante implicatii pentru modelele de proprietate si control precum si pentru a asigura intreprenori in afacerile familiale.

Folosirea S.A. in timp ce expansiunea afacerilor a fost usurata au putut slabi dificultatile succesiunii. Relatia precisa dintre mostenire si conducerea si controlul S.A urilor este partial legata de mostenire indiferent daca aceasta este impartita sau este data primului nascut. Prin urmare , in Marea Britanie unde se practica de obicei regula primului nascut statutul S.A-urilor a creat bazafluxurilor de venit pentru tinerii frati/surori si alte legaturi familiale. Acest lucru nu trebuie dus prea departe, precum Roy Church a demonstrate ca : Detinatorii de afaceri familiale de la sfarsitul sec. 19 si inceput lui 20 au tratat afacerea lor doar ca fluxuri de venituri pentru a intretine familia lucru care a devenit ambiguu. In Italia codul legal Napoleonic , a prevazut un system de impartire a averii ,dar in practica , se aplica tot regula primului nascut , astfel aceste legi au fost adaptate nevoilor familiale. Tehnica folosita era de a impartii toate bunurile familiei intre toti mostenitorii ,dar doar unul dintre ei putea sa detina tot controlul in afacere. Aceasta solutie a fost adoptata in mod special de familiile care aveau afaceri in industria textile si metalurgica din perioada primei faze a industrializari. Exemplu: De obicei antreprenorii din industria de tesaturi in mod special bumbac decideau sa-si transforme in prealabil afacerea de familie intr-o S.A pentru a controla mai usor problemele legate de mostenire. Toti membrii familiei primeau putere de vot insa cel care urma sa detina compania in viitor primea un numar mai mare de actiuni deci implicit putere mai mare la vot. In Spania nu exista nici un system care sa reglementeze problemele legate de mostenire , insa mai tarziu a aparut regula si/sau impartirea averii intre tori fratii/surorile , aceasta predominand doar in anumite zone ale Spaniei de exemplu : in Catalonia , era folosita regula primului nascut pe toata perioada industrializarii timpurii. Acest system a acoperit a acoperit necesitatile de antreprenori pentru afaceri, in mod special din randul acelor tineri care nu au primit mostenirea ci in schimb au primit compensatii monetare de la parinti. In cateva din firmele din industria bumbacului si metalurgiei din Catalonia , regula primului nascut a condus de obicei la o concentrare a averii si puterii familiei , la o viata mai lunga a companiei , la o relativa usoara succesiune la conducere pana spre sfarsitul sec 19. In opozitie in centrul si sudul spaniei , afacerile familiale din domeniul industriei agronomice au fost de scurta durata , din cauza despartirii puterii si averii intre membrii familiei. In timpul primei decade a sec 20 mariile afaceri familiale in care au preluat conducerea mai multe generatii au trebuit sa faca fata urmatoarei probleme : Cum sa intretina un numar asa de mare de potentiali manageri in cadrul firmei . O solutie frecvent folosit a fost regula primului nascut si/sau dupa caz impartirea averii si puterii intre succesori si transformarea dintr-o afacere de familie intr-o S.A. Aceasta etapa a avut de asemenea avantajul reducerii posibilului conflict in privinta succesiunii si a evitat astfel pierderea controlului managerial . Atat in Italia cat si in Olanda , mariile afaceri de familie erau conduse in acest mod dar cu puterea votului majoritr detinut de consiliul familiei . FEMEIA SI SUCCESIUNEA Dreptul femeii de a mostenii si schimbarea rolurilor acesteia in afaceri au fost cruciale pentru comportamentul afacerilor familiale iar ele au variat in mod international. Atat in mod direct cat si indirect femeia a fost o sursa vitala de finantare si contact , si in toate cele trei tari casatoria a fost un mod important pentru a reduce costul tranzactilor astfel extinzand reteaua familiala de incredere. Totusi au existat unele diferente in statultul juridic si cultural din cele trei tari si a avut implicatii in comportamentul afacerilor familiale si in cele din urma in succesiunea la conducere .

In Marea Britanie la inceputul sec 19 statultul legal al femeilor maritate , care aveau afaceri sau proprietati , nu puteau conduce sau gestiona proprietatea decat sub protectia sau prin intermediul sotului. Acest lucru inseamna ca ele nu aveau drepturi legale asupra capitalului firmei sau a altor proprietati. Cu toate acestea , intr-o lume in care interesele firmei si cele ale familiei au fost atat de strans legate, rolul financiar ascuns al femeii nu ar trebui sa fie subestimat deoarece casatoria si afacerile sunt inseparabile in aceasta perioada. In acele familii in care averea era impartita in trei copii, erau adesea premise casatoriile intre veri , ce putea anihila slabirea puterii si sanatatii afacerilor familiale si sa extinda noi retele de contact. Casatoriile cu persoane din afara cadrului familial , puteau aduce alte surse de finantare sau contact si in timp stabilirea relatiilor de incredere puteau marii siguranta familiei si a femeii. Exista numeroase exemple de femei vaduve care au mostenit si dezvoltat afaceriile aflate in desfasurare. Aceste compani precum Twining au fost concentrate in special in domeniul comertului in sectorul produselor alimentare si bauturi , dar de asemenea au aparut si in industriile prelucratoare. In timpul inceputului modernizarii Spaniei , diferentele puternice dintre regiunile acestea , au dus la o varietate de culturi practicate privind drepturiile de mostenire al femeilor. Aceste practici au influentat strategiile afacerilor familiale in mod special succesiunea la conducere. De exemplu in Castilia era practicata impartirea mostenirii , ce a putut proteja nivelul de buna stare a femeilor si copiilor pe termen scurt. Insa uneori divizarea aceasta putea sa devina o povara pentru familii si in final sa duca la faliment. Cercetariile facute la Cadiz in sec 18 pe familii de elita au sugerat faptul ca un mod mai usor de a rezolva aceasta problema , era sa finantele promotia sociala a unor barbati , cu o remarcabila cariera politica sau militara care ar fi adus alte venituri externe.Pe langa aceasta practica , mai era si trimiterea ficelor la manastiri pentru a evita vitoare diviziuni de averi. Vaduvia a fost cel mai raspandit motiv pentru care femeile au intrat in afaceri. Un numar semnificant de femei conduceau ateliere si compani comerciale , cateodata pana cand o persoana de gen masculin aparea si prelua puterea. Distantele lungi parcurse de barbatii detinatori de afaceri , mai ales acele afaceri din domeniul comertului , cateodata a fost nevoie ca femeia sa inlocuiasca in timpul lungilor absente de acasa. Acest lucru se intampla , mai ales in sec 16 in Sevilia si in sec 18 in Malaga , Cadiz si in Mexico . In cele mai mari regiuni din Spania , totusi , barbatii care detineau capital conduceau si companiile. Veniturile provenite din pamanturi , cladiri sau alte surse cu chirii permanente erau suportate de femei . Aceasta metoda a ramas ca o lege in sec 20 in marile afaceri familiale. Exemplu: Pentru inceput cei doi fondatori ai companiei de vinuri Gonzalez And Byass au inceput prin a planuii succesiunea la conducere in mijlocul sec 20 iar in 1870 au adus la conducere doi fii ai familiei Byass si doua fice din familia Gonzalez. Partenerul spaniol , Manuel Maria Gonzalez Angel, a dat 200 de barili din cel mai bun si scump vin, celor 2 fete ale lui mai invarsta ca mostenire dar retragandu-le toate drepturile asupra companiei. Cateodata, casatoria dintre rude putea fortifica afacerile , asea cum s-a intamplat intre exportatorulde cirese Gorgon si Gonzalez And Byass. In 1877 cel mai mare fiu al lui Gonzalez, Pedro Nalasco , s-a casatorit in familia lui Gordon , in acelasi timp cand i-a luat locul talalui sau la conducerea companiei Gonzalez And Byasss. In regiunea Castilia , patriarhalele spaniole de drept civil, progresiv au erodat legile de mostenire al famililor. Acest lucru nu inseamna ca femeile nu au fost niciodata implicate in management, mai degraba ele au reprezentat o resursa ascunsa si participarea lor era uneori nesemnificativa.

Cercetarile recente au aratat ca in familiile din Catalonia , detinatoare de afaceri in metalurgie, precum Codina Of Capellades si Roca Radiadores in Manlleu, sotia sau fica fondatorului au jucat un rol fundamental in domeniul contabil si tehnologin in perioada primelor etape a dezvoltarii firmei. In Ialia, situatia era cam aceasi, in general femeile nu aveau un rol direct in afaceri si isi pierdeau orice alt drept dupa casatorie. Totusi si aici au existat cateva exceptii: Irene Rubini , fica unui important om de afaceri in industria textila si cea a fierarului, Giuseppe Rubini din Lake Como, Lombardy. Tatal ei a impartit avera intre Irene si fratele ei Giulio , dar nu a primit dreptul de a conduce compania. In 1863 s-a casatorit cu Enrico Falck , singurul fiu al lui Georges Henry Falck , un inginer angajat de tatal lui Irene pentru a conduce fabrica de fier din Dongo. In 1878 Enrico a pus bazele unei infloritoare uzine metalurgica in Leco iar casatoria celor 2 a durat 15 ani deoarece tot in 1878 Enrico a murit , iar Irene a ramas singura cu trei copii. Pentru ca Giorgio Eurico Falck a fost singurul lor baiat si fusese prea tanar pentru a prelua conducerea afacerii, Irene a preluat rolul de antreprenor , ajutata de fratele ei Giulio , care s-a purtat ca un tutore pentru cei trei copii. Pana cand fiul lui Irene a crescut si a putut prelua puterea , aceasta a fost implicata si a condus compania zi de zi. Pana in 1887 fiul ei a devenit unic mostenitor si manager al companiei , dup ace sora lui , Luigia s-a casatorit cu Costante Redaeli , un alt important antreprenor local si comerciant din industria fierului si otelului. Regulile informale ale jocului:Comunitate si religie Conditiile economice si sociale combinate cu comunicarea slaba/redusa,au insemnat intrarea parteneriatelor familiale in comunitatile de afaceri locale,in toate cele 3 tari,in perioada timpurie de industrializare.Alegerea urmasilor de catre detinatorii firmelor familiale a consolidat situatia afacerilor,uneori adresandu-se atat comunitatile de afaceri locale,cat si gruparilor religioase.Cat de mult acest lucru a fost o modalitate de a atinge o stabilitate ridicata a afacerii,probabil prevenind incertitudinea si conflictele in cadrul familiei,este neclar.Oricare ar fi fost motivul,rezultatul a fost acelasi,cu strategii de afaceri ce imbinau valorile si aspiratiile comunitatilor locale.Desigur ca,in Marea Britanie Faptele Apostolilor au conditionat serios oportunitatile pentru religiile nonconformiste,in timp ce in profesiile traditionale credintele impartasite au dus la punerea unei baze solide a increderii colective in afaceri.Quakerii au reprezentat o importanta grupare noncomformista in Marea Britanie,ca si Unitarienii si rolul Evreilor in comertul londonez si comunitatile bancare este bine cunoscut.Si totusi daca grupurile minoritare au fost reprezentate de familii de afaceristi cu mare succes in Marea Britanie,nonconformistii fara doar si poate au dominat afacerile britanice.Indiferent de gruparea religioasa care detinea puterea regulilor intr-un oras,acceptarea condurilor de conduita si atitudinile impartasite puteau furniza o forta puternica pentru activitatile colective in cadrul unei localitati. Rolul localitatilor si a grupurilor minoritare in afaceri a fost la fel de important in secolul XIX in Spania si Italia,asa cum a fost si in timpul revolutiei de industrializare in Marea Britanie.In Spania,retelele de intreprinzatori localizate au format baza larga a liniilor comerciale,care au prelungit cu mult dincolo de regiunile individuale.Acest lucru a fost in special cazul din industria textila catalana,care si-a vandut produsele pe intreg teritoriul Spaniei.Coloniile spaniole si fostele colonii centre urbane,au creat retele externe pentru gruparile catalane,franceze,italiene si irlandeze.Aceste grupuri de imigranti au format retele puternice de afaceri,iar contactele avute de peste mari le-au oferit o orientare internationala.Prin strategiile lor ei au consolidat retele ce aveau la baza originile lor comunegeografice si culturale.Comerciantii irlandezi,precum michael Hore,Lawrence Lee si Joseph Warnes au venit in Cadiz la inceputul secolului al XVII lea,pentru a scapa de razboaiele religioase de acasa,si astfel s-au integrat in comunitatile comerciale din

tarileadoptive.Actionand in comertul din colonii si folosindu-se de relatiile cu irlandezii,ei au creat retele de afaceri care sa-u extins si in alte orase din Spania,cum ar fi Malaga sau Insulele Canare.Acest fapt a condus la schimbarea capitalului,a informatiilor si a suportului strategic din toate orasele indepartate Spaniei. In Italia,o alta tara catolica,actiunea minoritatilor etnice in comunitatile locale de afaceri a jucat un rol important in creearea firmelor familiale.Un bun exemplu este comunitatea evreica in Milano,care a construit o gama impresionanta de activitati antreprenoriale in finante si servicii bancare.In mod similar,raioanele textile din nord de multe ori au pivotat in jurul gruparilor religioase nonconformiste.In nordul Italiei de la prima jumatate a secolului XIX,intreprinzatorii straini(in special elvetienii),au dominat industria bumbacului.Atrasi de costurile de munca reduse si cresterea pietei de consum,au venit in Piemont si Lombardia.Cercetari recente au aratat ca aceste retele de antreprenoriat familial erau extrem de dense.Aceste trasaturi rezulta din comunitatile apropiate create de familiile protestante;increderea a devenit un bun strategic ,in special pentru firmle ecare activau in domeniul financiar si bancar.Aceasta descriere este valabila in special pentru comunitatile protestante din Milano.De la inceputul secolului XIX,un numar tot mai mare de antreprenori straini au migrat acolo,din Elvetia si Germania,stabilindu-se in Lombardia ,pentru fabricarea de produse textile.Din retea facea parte familia Kramer(din Franckfurt),care actionau in industria bumbacului;familia Mylius(tot din Franckfurt),care actionau in domeniul bancar si industria textila;si familia Vonviller(din Elvetia),care actionau in domeniile in care actionau familiile Kramer si Mylius,dar si in multe alte domenii.Limba comuna,proenienta geografica si religia nonconformista, au unit aceasta retea sociala,care s-a dovedit a fi strategica in importante initiative de fabricatie,in care nivelul crescut de incredere a redus nivelul de incertitudine.Antreprenorii nonconformisti bogati erau principalii furnizori de capital pentru Elvetica,fondata in Milano,in 1850,in principal pentru producerea de piese de schimb si utilaje pentru industria de matase;forta de munca a companiei a impartit aceleasi origini elvetiene si religii reformate. Ar fi usor sa se presupuna ca diferenta principala care ar putea afecta firmele de familie in Europe ,este religia,si anume daca erau predominante in tarile catolice sau in cele protestante.Intr-adevar distinctia nord-sud,ar putea fi definita aproximativ in termeni religiosi.Oricum,in ciuda predominantei catolicismului in Italia si Spania sianglicanismului in Marea Britanie,clar a marcat similaritati in rolul comunitatilor-grupari religioase s-au dezvoltat in toate cele trei tari..Aceste similaritati arata faptul ca cea mai importanta problema era inserarea afacerilor de familie in cadrul unei retele,legate princasatorieintre rude,prin valori impartasite,de multe ori(dar nu numai) prin valorile de minoritate.A fost ca un fel de interconectare insotita de beneficiile sale:incredere si cunoastere,care au fost mult mai semnificative,decat apartenenta la orice crez religios. Pregatirea pentru leadershipul de succes Regulile formale si informale ale jocului,au fost in mod clar importante dimensiuni ale mediului de afaceri,in perioada secolelor XVIII-XIX,in toate cele trei tari.Cu toate acestea, efectele asupra firmelor din umbra,prelungirea fondatorului prin procesul de succesiune, precum i alegerea i formarea de lideri de afaceri viitoare sunt, de asemenea, semnificative.In cadrul retelelor de familie se intrunesc considerabil o adancime de aptitudini si cunostinte,consolidata de-a lungul timpului,pentru a forma baza unor avantaje competitive pentru intreprinderilor individuale sau grupuri de firme.Aceasta situatie a acordat o mare importanta strategiilor de succesiune,privind formarea profesionala a viitorilor lideri in cadrul firmei.Aranjamentele succesiunii in toate cele trei tari,au fost adesea ad-hoc,dar esecurile in planificarea succesiunii,ar putea duce la implicarea

consultantilor de management,ale caror rapoarte ar putea influenta cultura in vigoare a afacerii familiei si desigur asupra intregii familii.Rapoartele consultantilor au fost adesea respinse,lasandu-i firmei doar solutia de du-te public,si modifica baza financiara a firmei. Comunitatile locale de afaceri au devenit rezervorul de aptitudini si cunostinte in Marea Britanie,Spania si Italia.In secolul XIX,Lancashire,districtul clasic industrial,exista numeroase dovezi despre modul in care cunostintele de afaceri au evoluat in cadrul familiei si localitatilor,oferind fiecaruia caracteristici distincte.In Spania si Italia,comunitatile locale de afaceri au dat prioritate mai devreme la educatia formala de afaceri,in procesul de industrializare,decat au facut cei din Marea Britanie,probabil reflectand prioritatea acordata de guvernele locale si nationale,in tarile care in general au fost industrializate mai tarziu,si nevoite sa ajunga din urma alte natiuni.In Spania,desi cunostintele si trainingul pentru comercianti,erau adesea acumulate prin persoane de contactact din cadrul asociatiilor familiale,liceele d\tehnice si scolile de inginerie erau infiintate sa antreneze oameni de facaeri si sa finanteze excursii in strainatate.Incepand cu 1850,Departamentul de Comert din Barcelona,fondat si condus de antreprenori locali catalani,a initiat traininuri profesionale in inginerie,design,comert si industrie.In Italia de asemea sistemele de productie locala au asigurat training traditional direct la locul de munca.Acest model e fost clar legat de traditiile de mestesugit,incorporate in istoria districtelor italiene de manufactura. Cu toate acestea,incepand cu a doua jumatate a asecolului XIX,si ocazional mai devreme de acesta,au aparut un numar mare,in crestere,de scoli tehnice care aua sigurat o educatie mult mai sistematica si sofisticata.De regula,aceste institutii,cum ar fi Setificio n Como i AldiniValeriani in Bologna,erau specializate in mecanica,ele fiind fonadate si conduse cu ajutorul antreprenorilor locali.Italia si Spania se diferentiau de Marea Britanie,la pregatirea educatiei manageriale.In Marea Britanie,desi scolile de management nu au fost infiintate pana in 1960, licentierea in comerul electronic cu accent pe contabiliate a evoluat nainte de 1939,intr-un numar mare de institutii incluzand si universitatile din Manchester si Liverpool.Atat in Spania cat si in Italia,primele doua decade ale secolului XX,au cunoscut intemeierea formala prin institutii private profesionale si metode noi de management,pentru membrii asociatiilor familiale.Aceste noi scoli comerciale si de afaceri s-au imprastiat in regiunile nordice ale Italiei si Spaniei.Aceste scoli au predat procesele de conducere i de idei care au fost deosebit de utile pentru firmele mari din primul si al doilea val al revolutiei industriale.Cu toate acestea,scolile de afaceri din SUA si Marea Britanie au fost asociate cu o schimbare fata de companiile manageriale,In Spania si in Italia ele practic au reintrodus capitalul propriu,intrucat aceste scoli nu erau finantate de catre stat.Retelele de asociatii familiale au sprijinit scolile moderne de afaceri din nordul Italiei si Spaniei si aceste scoli au reflectat mai degraba nevoia asociatiilor familiale,decat promovarea schimbarilor in intreprinderile corporative. In Italia cea mai importanta scoala era Bocconi,fondata in 1902,ca si Institut de educatie comerciala.Ferdinando Bocconi,un antreprenor pioner de distributie la scara larga si fondator al primului lant de magazine italiene(mai tarziu transformat in La Rinascente).Inca de la inceput Bocconi a fost o punte de legatura intre lumea academica si industrie.Asigurand o educatie avansata in economie,contabilitate,comert si organizare,a a dus o contributie majora la imbunatatirea nevoilor de capital uman.In general,studentii lui Bocconi ,erau alesi din familii bogate de antreprenori,o tendinta care a creeat un numar mare de familii manageriale si antreprenoriale bine educate. Inca de la inceputul anului 1880 incoace,Milano a fost un centru de educatie tehnologica si stiintifica,si Bocconi a profitat de aceasta traditie,asigurand un model de dezvoltare similar,in

Spania,o decada mai tarziu,sau cam asa ceva.In 1916 Universiatea Comerciala din Deusto,a fost fondata in Bilbao pentru a satisface nevoile creeate de tehnicile comerciale ale constructiilor navale si industriile de fier si otel.In 1950,fondarea altor noi scoli de afaceri in Madrid si Barcelona,sub initiative private si publice,au servit la perfectionarea managementului firmelor din Spania,in vechile si noile sectoare economice. Aceste dovezi de comunitate relativ sofisticate,bazate pe tehnica si educatie in afaceri ntr-un stadiu incipient n industrializarea din Italia i Spania sunt n contradicie cu percepia comun despre industrializarea europeana. Se poate concluziona,astfel,ca tarile nordice-periferice,au investit mai mult in educatie decat cele mediteraneene. Dinastie si concentrarea puterii In perioada inaintata a secolelor XVIII-XIX,falimentul si ratele de esec au aratat faptul ca in toate cele trei tari,firmele au rezistat foarte putin.Totusi in fiecare tara,au aparut firme mari de elita,iar de la acestea este posibil sa derive cateva orientari in succesiunea de conducere si in puterea relativa a afacerilor familiale din sistemul economic.In secolul XIX in Marea Britanie au existat o serie de tendinte dinastice in domeniul sectorului industrial:industria bumbacului,a fierului,otelului si carbunelui.Desi cateva din aceste firme erau de dimensiuni mari,ele nu au dominat in sectoarele lor de activitate si nici alte grupuri de firme nu si-au putut impune puterea politica.Pana si in cele mai dominante industrii economice precum:bumbac,fier,otel,nivelul parghiei colective de familii individuale sau grupuri familiale a fost redus in sec XIX si inceputul sec XX. Numai printre "aristocraii" financiari din Londra, inclusiv familiile, cum ar fi Rothschild i Barings,cu cei din guvern a fost suficienta o coeziune social pentru a influena politica n mod semnificativ. In Spania pe de alta parte,puterea dinastica a aparut intr-un numar mare de sectoare industriale si comerciale.Unele dintre cele mai cunoscute familii din sectorul dinamic international, din secolul XIX erau: Bonaplatas, Corominas, Echevarrietas, Larrnagas,Rivieras,,Rocas si Miguel y Costas Hnos.Dinastiile au fost extrem de frecvente,acolo unde firmele erau in plina extindere,sau activau pe piete internationale dinamice,cum ar fi exportul vinului de xeres a lui Gonzales si Byass, comerul intern cu gru de Drigas Lpez, i producia de textile.Dintre dinastiile care sau dezvoltat in textile,prelucrarea metalelor, schimbul comercial al produselor de baz,niciuna dintre ele nefacand parte din sectoarele mari de capital.In Italia de asemenea,grupurile de familie mari si puternice,care s-au consolidat singure de-a lungul timpului,au evoluat in industria grea si industria materiilor prime.Dianstiile au aparut in sectoarele economice mari consumatoare de capital si includeau firme ca:Fiat,Pirelli,si Olivetti;erau totodata si firme mari in industria fierului si otelului,dar si in textile.De exemplu Rossi si Marzotton erau in industria de lana;Crespi Cantoni,Caprotti si DeAngeli in industria bumbacului. Relatiile dintre finantare,politica de succesiune si de control in toate cele trei tari,de la sfarsitul secolului XIX si pana la cel de-al doilea razboi mondial,au fost intime si simbiotice. Prin urmare in Marea Britanie,Spania si Italia,in ajunul celui de-al doilea razboi mondial ,cele mai multe companii cu raspundere limitata,au ramas private si erau ceva mai mult decat un simplu parteneriat.In randul companiilor publice,firmele s-au asigurat ca detineau capitaluri proprii,ca aveau dreptul la vot,astfel incat ruptura intre proprietate si control a fost clar limitata,chiar si la societatile publice.Incepand cu 1919 in Marea Britanie,55% din topul celor 200 de companii aveau membrii de familie la conducere.Tendinta de a confirma controlul familiei in cadrul companiilor publice a crescut in perioada dintre razboaie,in special in industria berii,constructiilor navale si a alimentatiei.De fapt din 1951,legea spaniola cu privire la responsabilitatea limitata,care a reformat legislatia din 1885, a permis asociatiilor familiale sa

adopte forma limitata.(S.A),dar de asemenea a declarat ca separarea de proprietate si de control nu era neaparat necesara.Familiile puteau chiar sa scrie acorduri legale private,pentru a evita libera circulatie a actiunilor in afara companiei,din cauza vechii traditii observate in unele regiuni ale Spaniei,care creeaza firme cu raspundere limitata pentru scopuri modeste de antreprenoriat. Si totusi daca Spania si Marea Britanie erau similare in ceea ce priveste modul in care erau controlate si finantate firmele pana in 1945,in Italia in mod neobisnuit,datorita bazelor financiare ale afacerii,asa cum erau in stransa legatura cu statul,a crescut foarte mult concentrarea puterii si a parghiei politice a industriei grele,aproape in acelasi fel,cum s-a intamplat si in Germania inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Acest lucru a fost valabil mai ales in sectoarele cu consum mare de capital,ca de exemplu industria fierului si cea a otelului,unde societatile pe actiuni erau dominante. Intarirea puterii firmelor familiale in aceste sectoare,a derivat de la aparitia in anul 1890 a bancilor universale,elaborate dupa modelul german.Reprezentanti ai bancii,se bazau deseori,pe langa membrii familiei,pe consiliul companiei,asumandu-si responsabilitatea pentru management doar in caz de urgenta,eliberand familiile de constrangeri financiare. Acest model a continuat in timpul perioadei interbelice, cand legaturile cu statul s-au intarit.Pe langa firmele detinute de stat,firmele familiale dominante si persoanele fizice conduceau in industriile cu consum mare de capital,dupa formarea IRI in 1933(Institutul de Reconstructie Industriala).IRI era o companie-mama,publica,,ce controla o considerabila parte a afacerilor italiene din industria cu consum mare de capital,iar statul a aparut tot mai mult pe la nga IRI ca un antreprenor in Italia.Impotriva relatiilor apropiate dintre stat si industria grea,puterea dinastiilor antreprenoriale era atat de mare,incat foarte putine familii (Agnellis, Pirellis,Falcks,si altele) au fost surprinzator asemanate ca lorzi feudali medievali. Literalmente,ele au dominat si au condus in industriile,in care corporatiile pe care le controlau siau mentinut o pozitie stabila de monopol sau oligopol.Sistemul a creat grupari industriale,controlate de companii financiare,care se aflau partial sau total in mainile aceluiasi grup de familii. Firmele familiale dupa 1945 Dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost marcat un declin al importantei firmelor familiale in Europa Occidentala,separat de tarile mediteraneene.Apoi devin posibile de identificat cele mai multe abateri in comportamentul asociatiilor familiale si strategiilor de succesiune,ca si rezultat al combinatiei dintre diferentele institutionale si culturale. Cu toate acestea, impactul cumulativ al trecutului a subminat mai mult dect forta firmelor de familie britanice. Schimbrile majore, att financiare i juridice,de la 1940 incoace, de asemenea, au avut un impact major. De exemplu, "anii 1950 au marcat nceputul unei perioade de schimbare care a culminat, pn la sfritul anului 1960, ntr-o economie corporativa dominat de investitorii instituionali i unde, dei au rmas numeroase firme de familie, rolul i puterea relativa a familiilor mari de afaceri au fost cu mult diminuate.Schimbarea invatamantului si a oportunitatilor de afaceri,in anii 1950,a oferit incredere firmelor familiale,in timp ce tendinta spre intreprinderea corporativa a vazut o schimbare fata de utilizarea managerilor profesionali, desi succesiunea confidentiala a ramas ca si lege. Si in Spania si in Italia ,modificarile in oportunitatile educationale,mai degraba au intarit,decat au subminat succesiunea familiei,prin imbunatatirea educatiei formale a urmasilor succesiunii. Mai ales in marilefirme familiale spaniole, cum ar fi Gonzalez si Byass in timpul anilor 1960

si Rocas in anii' 70, manageri profesionisti s-au implicat foarte mult in managementul de varf, dar, mai general, educatia ca parte de formare pentru succesiune a devenit un element crucial al meritocratiei familiale(meritocratie= Colectiv de conducere ales dup criterii intelectuale).In Tara Bascilor si in Catalonia,marile firme familiale au sprijinit si au participat activ in fondarea scolilor de afaceri,cum ar fi:Scoala Superioara Tehnica de Antreprenoriat(San Sebastian,1956),Institutul de Studii Superioare de Afaceri(Barcelona ,1958)si Scoala Superioara de Administrare a Afacerilor(Barcelona,1958). Managerii executivi de firme mari din cele mai importante sectoare economice din fiecare regiune (fier i oel, construcii navale, logistica, constructii, textile, precum i din industria chimic) au putut nva despre managementul si organizare ,n timp ce isi construiau propriile retele sociale. Biografii ale antreprenorilor din aceste regiuni i sectoare,arat c dup anii 1950, managerii seniori ai firmelor familiale mari (de obicei, membrii de familie) au ctigat grade mai mari, fie n Spania fie n strintate.In sectoarele bazate pe stiinta,perfectionarea managementului firmelor familiale a fost adesea o cerinta de baza, iar esecul in realizarea unui grad de specializare inalt insemna un nivel scazut de putere interna in firma familiala si controlul scazut al activitatii evaluate,cum ar fi administrarea patrimoniului fix al firmei. Pe parcursul anilor 1970 i 1980 mbuntirea oportunitilor educaionale, combinate cu noi atitudini fa de rolul femeii n piaa muncii, a dus la o redefinire a familiei n Spania i a determinat includerea de membri ai familiei de sex feminin in functii executive. Acest lucru a fost valabil mai ales n cteva bine-cunoscute firme mari n alimente i buturi industrii, cum ar fi Codorniu, Gonzalez and Byass, and Calvo. Mai rar, ea a avut loc n firme cu consum mare de capital, cum ar fi Codina i Roca Radiadores n Catalonia n industria fierului si a otelului. Consolidarea controlului de familie a fost pronunat n special n Italia, n perioada postbelic, cu siguran, pn n anii 1980. ntr-adevr, familialismul a fost att de integrat n cultura de afaceri italian c de la 1950 la 1970, chiar managerii profesionali au fost aproape n ntregime rezerve pentru testamentul familiei.. Cu toate c a existat o mbuntire considerabil n cultura de conducere, printre firmele de familie italian,se poate nc gsi un climat familialistic n interiorul societilor cele mai importante, cu cteva excepii. Printre cele mai dinamice, internaionalizate corporatii italiene, incluzand Benetton, Barilla, Ferrero, i Pininfarina, cei din interior sunt inca preferati fata de cei din afara cheii strategice a posturilor de conducere desi aceasta inclinare nu este niciodata recunoscuta in mod deschis. Drept urmare, familiile detin i gestioneaza aproape toate firmele de conducere, iar modelele de motenire ncmai determina transmiterea poziiilor fruntase. Supravieuirea prelungita a firmelor puternice de familie a fost o trstur de dezvoltare a afacerilor, att spaniol i italian, chiar i n trecutul recent, cu toate ca forta de munca nu a fost mereu identica. n Spania, i n special n rndul familiilor nordice spaniole,averea a rmas suficient de concentrata pentru ntreprinderi,incat s-i exercite o putere politica considerabila n moduri simple,de care nu dispuneau firmele britanice.Aceasta putere vine cu accentul pus asupra impozitelor pe mostenire. In Marea Britanie, impozitul pe succesiune n mod fundamental i permanent a modificat comportamentul ferm al familiei. n 1949, de exemplu, o cretere accentuat a drepturilor de succesiune, la o rat superioar de 80 la sut, parte din reformele guvernului Muncii de redistribuire a venitului, a incurajat unele firme sa renunte la controlul familial. Economic Intelligence Unit a estimat n 1951 un raport care, confruntat cu perspectiva cresterii drepturilor de succesiune,arata ca 17 % din firme au luat o form de aciuni anticipate,multi preferand sa iasa in public. Daca aceast legislaie a subminat viabilitatea

financiar a multor ntreprinderi familiale, Actul Constitutiv din 1948 a ajutat echilibrarea puterii n afacerile britanice,fa de capitalul financiar i de corporatiile de afaceri.. Acest rezultat este n contrast puternic cu impactul legislaiei similare n Spania. Acolo, tranziia la democraie n timpul anilor 1970 a condus la o serie de reforme economice menite s aduc convergena economic cu restul Europei, att punct de vedere microeconomic,cat si macroeconomic. Acestea au inclus reforme fiscale semnificative, deoarece comerul i industria istoric, au contribuit prea puin pentru veniturile statului n Spania. n 1977 i 1978, au fost introduse, noi impozite pe averea si profiturile antreprenorilor,precum i drepturile de succesiune, au fost crescute pentru a contribui la finanarea tranziiei la democraie i pentru a combate spirale inflaioniste iniiate de criza petrolului din 1974. Impactul combinat al crizei economice i creterea impozitelor asupra ntreprinderilor de familie a fost rapid i drastic: falimentele, n special n rndul firmelor de familie, au nceput s se nmuleasc n timpul anilor 1980. n Marea Britanie proprietarii de afaceri de familie nu au adunat nici un rspuns eficace asupra cresterii taxelor drepturilor de succesiune,lucru care a subminat rapid puterea familiilor si a condus la trecerea la capitalismul financiar.Este greu de vazut cum ar fi putut raspunde in mod eficient,avand in vedere limitele istorice ale influentelor afacerii in Marea Britanie si natura relativ dispersata a proprietatii familiei. In Spania regimul Franco,a mentinut si consolidat dreptul de proprietate familiala si de gestiune,in special in sectoarele economice,in care compania mama Institutul National de Industri,creat in 1941,nu avea niciun interes major. Cea mai mare,relativa putere si organizare a ntreprinderilor familiale n sectoarele n care interesele private au prevalat,ajut s explice de ce n Spania, spre deosebire de Marea Britanie, firmele mari familiale,au transormat ultrajul in actiuni eficiente politice si au intarit pozitia capitalismului propriu spre sfarsitul anilor 1980. n 1991, cu sprijinul guvernului catalan, a fost format Institutul de Afaceri Familiale. Acesta includea 104 din cele mai mari asociatii familiale spaniole (n jur de 20 la sut din afacerile familiei spaniol) i a facuta facut presiuni asupra Madridului pentru o inversare a legislaiei din 1977 i 1978. n timpul anilor 1990 i la nceputul secolului XXI, acest institut (cu iniiative similare si n Europa i n Statele Unite, a fcut multe pentru a consolida reeaua dintre firmele familiale mari, la nivel naional i internaional, i centrele decizionale politice,si astefel s-au asigurat in mod progresiv reduceri semnificative ale drepturilor de succesiune, impozitelor pe profit, i a taxelor pe motenire. Aceste reduceri au contribuit foarte mult la supravieuirea i tranziia firmelor de familie. n Italia, pe de alt parte, nu au existat modificri ale drepturilor de succesiune, echivalent cu cele din Marea Britanie si Spania. n schimb, legaturile istorice stranse i de reciprocitate ntre stat i afacerile de familie, n special n sectoarele mari consumatoare de capital, a nsemnat c statul nu a crescut n mod semnificativ povara fiscal asociata cu succesiunea de familie. S-ar putea crede ca schimbarea in guvernul de Vest a mediului european de afaceri, care a nceput n Marea Britanie n anii 1950, n Spania, n anii 1970, i n Italia, n anii 1980, ar fi avut repercusiuni asupra dreptului succesoral la conducere. S-ar putea anticipa c ruptura dreptului de proprietate de control, ar scadea din puterea celor care controleaz managementul firmelor,ar crete puterea acionarilor, i ar reduce importana de succesiune confideniale. Prile interesate/actionarii s-are afla n poziia de a contesta conducerea unei companii si de a votapentru cei din afara,aceasta in cazul in care performanta scade. Practic deinerea de aciuni n sine nu este cel mai bun indicator de control; ceea ce este esenial este distribuia de aciuni din diferite categorii. n Spania, de asemenea, deinerea de aciuni, nu este un bun indicator de control.

Avem nevoie de mai mult cercetare pentru a stabili ct de mult i n care moduri finantatorii au influenat alegerea conducerii n mediul de afaceri britanic n anii 1960 i 1970. n anii 1950, cu toate acestea, unul din catalizatori care a ncurajat o schimbare n dreptul de proprietate al firmelor a fost reducerea in mod indirect a rolului finantatorilor.In 1952, a fost nfiinat Taxe Estate Investment Trust (Edith) care oferea ajutor financiar companiilor care se confruntau cu o posibila perspectiva de lichidare din cauza taxelor mai mari. Spre deosebire de bncile comerciale i casele de titluri de valoare, cum ar fi Grupul Charterhouse, Valorilor Mobiliare Industriale Neville, Minster Trust , Birmingham Industriale Trust, i Singer i Frielander,pentru toate acestea care ar achiziiona aciuni ale firmelor care se confrunt cu drepturile de succesiune, Edith a mentionat ca nu au neaparat nevoie de consiliul de conducere. Acesta a fost, n consecin, popularea cu firme de familie,si n mod indirect consolidarea succesiuni confideniale(insiders) si a puterii familiilor individuale. Impactul capitalului financiar n economia spaniol a crescut rapid de la mijlocul anilor 1980, dup inversarea legislaiei,de mult de tip Franco,cu privire la serviciile bancare i la investiiile strine,dar mai ales dup integrarea Spaniei n Comunitatea European, atunci cnd investitorii institutionali straini au intarit participarea lor la firmele spaniole . n Italia, n ultimii ani, capitalul financiar a devenit tot mai important, fr a submina n mod semnificativ puterea familiilor i dreptul succesorial, n mare parte pentru c, dei, n Italia investitorii instituionali au nceput s funcioneze n anii 1980, reglementarea unor nelegeri secrete i a practicilor ilegale(sau echivalentul Codului Cadbury pentru guvernarea corporativ britanica) nu a avut loc pn n 1998.In sens opus, investitorii institutionali straini au fost de acord s cumpere o participaie important n firme, lsnd controlul i gestionarea pe seama fondatorilor si a rudelor lor. Acest lucru este destul de comun,in special,in randul,noilor firme mijlocii promitatoare,care opereaza in nise de piata internationale. Astfel de ntreprinderi se extind n prezent i au o activitate foarte profitabil, astfel nct nu exist nici un motiv pentru investitorii instituionali de a interveni n managementul de zi cu zi. Chiar dac au existat diferene semnificative n puterea relativ a firmelor de familie n Marea Britanie dup 1945, comparativ cu cele din rile mediteraneene, este corecta s observam c, dup al doilea rzboi mondial succesiunea confidentiala a rmas o caracteristic n toate cele trei ri n cadrul ntreprinderilor familiale, estompand impactul oricrei rupturi dintre proprietate si control.Astfel au ajuns sa fie controlate de familii mari ,corporaii, precum: Wedgwood, Cadburys, Pilkingtons, i Tate si Lyle, precum i Rivieres (pn n 1978), Rocas , i Gonzalez Byass, unde generaii succesive, dintr-o familie fondatoare au pstrat controlul strategic dup al doilea rzboi mondial . In Marea Britanie, de exemplu, Tate i Lyle au atras scaune succesive de la dou familii, ai crei membri au continuat s domine la conducere pn n anii 1960. n cazurile britanice, dreptul celor din interior la succesiune a intensificat dificultile industriale existente, prin consolidarea unei culturi de perfecionare activ n cutareafirmelor slab performante.Acelasi lucru s-a petrecut si in firma spaniola Riviere,cand la sfritul anilor 1970, a patra i a cincea generatie s-au ciocnit din cauza lipsei de acceptare a unei autoriti centrale. Consultani externi profesionale au fost angajai, precum i membrii care au participat la cele mai bune cursuri de management la IESE cu privire la modul de a face fata problemelor legate de succesiunea de familie. Teoria i consilierea, nu au fost efectiv puse n practic, ns, soluiile individualiste au blocat procesele decizionale n timpul unei crize financiare si industriale, conducnd astfel la sfrit de secol-vechea ntreprindere de familie. Aceste probleme au afectat, de asemenea, dou dintre societile familiale din Italia cele mai importante, Fiat si Pirelli. Generaiile urmtoare n aceste firme au fost, probabil, nu mai puin capabile dect

predecesoarele lor, dar au intrat n poziii de conducere, de top,cu o experien scazuta i, mai presus de toate, ntr-o perioad foarte dificil. n mod similar,cazul Olivetti ilustreaza un eec major n gestionarea de succesiune,intrucat Roberto,fiul fondatorului,cel care a preluat conducerea,nu astiut sa mentina familia unita,si sa o convinga sa continue afaceri promitatoare. Dup o perioad de grave dificulti financiare, un grup de investitori condus de Mediobanca a salvat Olivetti i a vndut activitile sale firmei General Electric. Importanta majora a succesiunii interne n toate cele trei tari a fost perfect previzibila, dar cercetrile au artat faptul c, dei succesiunile privilegiate pot fi importante pentru a asigura unele continuitati, este puin probabil s aib un efect deosebit de revitalizare asupra firmelor, indiferent dac succesorii sunt membri de familie sau membri care au dobndit o experien a afacerilor exclusiv n interiorul firmei.Cei din inauntru(insiders) pot deveni "ncorporati n inerii organizaionale", astfel nct schimbrile, mai ales cele structurale i strategice, se vor produce mai rapid, cu unul din afara(outsider).Desi dreptul succesorial al celui din inauntru poate reprezenta o problem n firmele mari, n cadrul ntreprinderilor mici i mijlocii, de exemplu,cele dinamice din districtele industriale din Italia, dreptul succesorial s-a bazat pe formare i o cunoatere tacit a aptitudinilor,lucru care a contribuit la avantajul competitiv.Intradevar,astfel de abiliti i training de formare a devenit important n cadrul districtelor industriale, n timp ce cunoaterea ncorporata n cadrul familiei este un atu important al companiilor individuale. Concluzii Afacerile de familie au fost n mod clar importante pentru industrializare in Marea Britanie, Spania i Italia, cu firme care evolueaz ntr-un mod remarcabil similar,pentru a compensa eecul de pia i de incertitudine de-a lungul secolelor XVIII i XIX. Ce este frapant, cu toate acestea, atunci cnd se compar unul din cele 2 secole cu experienele de afaceri familiale ale secolului XX pe plan international.este impactul fortelor istorice culturale ,constitutionale,si implicatiile pe care le-au avut pentru puterea familiei,atat in cadrul intreprinderilor cat si cadrul economiilor.In Marea Britanie,desi,familiile raman importante in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii,schimbari sociale si institutionale au subminat forta firmelor familiale mari,in moduri care nu au fost reproduse nici in Spania,nici in Italia,nici pana la sfarsitul secolului XX.Desi dreptul succesorial a cveluidin inauntru a ramas regula in mediul de afaceri britanic in anii 1950,impactul investitorilor institutionalia fost din ce in ce mai echilibrat datorita schimbarii modelelor de proprietate. Pe de alta parte in Spania si Italia , cel putin pana la sfarsitul anilor 1970 schimbarea mediului a servit pentru a reintroduce puterea familiei si pentru a diminua impactul influentelor exterioare in managemantul afacerilor familiale . Schimbariile profunde politice economice si culturale care au avut loc in Spania in 1970 au contat pentru noii proprietary si noii manageri care au aparut . In ultimele 2 decade ale sec 20 Spania a fost martora la o crestere a capitalului financiar al corporatilor si la o scadere a puterii politice informale si numarului marilor afaceri familiale. Familialismul a fost si inca mai este important in firmele de dimensiuni mici si medii din Spania in anul 1980, iar afacerile familiale mari ramase au transformat strategia succesiunii la conducere intr-un mod special (ciudat) si diferit. In Marea Britanie capitalul financiar a crescut fiind influentat de al 2 lea razboi mondial iar in acelas timp legaturile dintre firme si decizii nationale si regionale politice din Italia au fost uitate. Persistenta puterii politice si economice a afacerilor familiale din Spania si Italia in contrast cu relativa lor impotenta din M.B inca din 1945 au fost cele mai notate constatari. Exista un numar

de motive pentru acest fenomen. In M.B. statul a divizat normele si regulile ( incluzand schimbari de taxe si raspunderea limitata ) au restrictionat sau cel putin redus atractia succesiunii din cadrul afacerilor familiale, mult mai departe decat acestea s-au intamplat in Spania si in Italia . Nici Spania sau Italia nu au experimentat aceleasi transformari ale pietei financiare care au avut loc in M.B dupa 1945 . Totusi, niciunul din acesti factori nu a putut explica in intregime persistenta puterii politice economice bazata pe afacerile familiale atat din Spania cat si din Italia. Factorul istoric crucial care in final a diferentiat aceste doua tari mediteraneene de M.B. a fost existenta in Spania si Italia a unui stat central slab si focalizarea puterii in anumite regiuni . In Italia de exemplu afacerile familiale integrate in localitatile sale au ramas predominante din cauza politicii compromise . Spre deosebire de cele din M.B si din diferite motive in unele regiuni ale S.U.A , afacerile familiale din Italia au putere politica mai mare decat in aceste state. In Spania de asemenea ,desi afacerile familiale au pierdut multe privilegi dupa moartea lui Franco , relatiile marilor afaceri familiale efectiv s-au regrupat si au intretinut puterea cu o baza regionala puternica. Noi am demonstrate clar ca cea mai notabila divergenta dintre cele trei tari s-a intamplat dupa 1945 . De asemenea am aratat ca factorii institutionali , iar in mod special rolul statului si al legislatiei a avut efecte fundamentale in evolutia si in nevoile antreprenorului din fiecare cadru national.M.B. in mod clar s-a diferentiat de celalalte economi nord europene iar in Italia si Spania marile afaceri familiale s-au manifestat in particular si uneori in moduri diferite, asemanandu-se cu celelalte tari Mediteraneene. Pe de alta parte in Spania si Italia , cel putin pana la sfarsitul anilor 1970 schimbarea mediului a servit pentru a reintroduce puterea familiei si pentru a diminua impactul influentelor exterioare in managemantul afacerilor familiale . Schimbariile profunde politice economice si culturale care au avut loc in Spania in 1970 au contat pentru noii proprietary si noii manageri care au aparut . In ultimele 2 decade ale sec 20 Spania a fost martora la o crestere a capitalului financiar al corporatilor si la o scadere a puterii politice informale si numarului marilor afaceri familiale. Familialismul a fost si inca mai este important in firmele de dimensiuni mici si medii din Spania in anul 1980, iar afacerile familiale mari ramase au transformat strategia succesiunii la conducere intr-un mod special (ciudat) si diferit. In Marea Britanie capitalul financiar a crescut fiind influentat de al 2 lea razboi mondial iar in acelas timp legaturile dintre firme si decizii nationale si regionale politice din Italia au fost uitate. Persistenta puterii politice si economice a afacerilor familiale din Spania si Italia in contrast cu relativa lor impotenta din M.B inca din 1945 au fost cele mai notate constatari. Exista un numar de motive pentru acest fenomen. In M.B. statul a divizat normele si regulile ( incluzand schimbari de taxe si raspunderea limitata ) au restrictionat sau cel putin redus atractia succesiunii din cadrul afacerilor familiale, mult mai departe decat acestea s-au intamplat in Spania si in Italia .