Veneia S-a stins viaa falnicei Veneii, N-auzi cntri, nu vezi lumini de baluri; Pe scri de marmur, prin vechi

portaluri, Ptrunde luna, nlbind pereii. Okeanos se plnge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereii, Miresei dulci i-ar da suflarea vieii, Izbete-n ziduri vechi, sunnd din valuri. Ca-n intirim tcere e-n cetate. Preot rmas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopii bate. Cu glas adnc, cu graiul de Sibile, Rostete lin n clipe cadenate: "Nu-nvie morii - e-n zadar, copile!" Poet S Cu Cu S i S i S torni la rime rele, dactile n galopuri, gndiri nemistuite negreti mai multe topuri; cnd vezi vreo femeie te-nchini pn?la pmnt de-a sta ca s-i vorbeasc nghii orice cuvnt;

Nesplat, neras s umbli, i rufos i deuchet Toate-acestea mpreun Te-arat-a fi poet.