BASM CULT POVESTEA LUI HARAP-ALB- Ion Creanga -PARTICULARITATILE TEXTULUIPovestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm

m cult publicat in revista Convorbiri literarein anul 1877. Basmul cult este o specie narativa ampla, o naraiune pluriepisodica, cu numeroase personaje purttoare ale unor valori simbolice. Aciunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor aciuni convenionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizrii de ctre erou. Conflictul dintre bine si rau se ncheie prin victoria binelui. Personajele ndeplinesc o serie de funcii ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spaiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cifrele si obiectele magice, formulele specifice, procedeul triplicarii. Lumea basmelor este o lume cu totul aparte, o lume supranaturala. Basmele reprezint categoria estetica a miraculosului. Tema basmului este lupta binelui mpotriva rului, ncheiata prin triumful binelui. Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizrii, pentru dobndirea unor valori morale si etice. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin vicleug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria. Naraiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecii. Poate fi observata in basm atitudinea fata de eroul naiv a naratorului si a personajelor, care par a cunoate dinainte scenariul calatoriei vzute si la ritualul de iniiere. Fabulosul face ca elementele supranaturale sa nu provoace spaima sau uimire, nici personajelor, nici auditoriului, care accepta de la nceput convenia basmului. In basm sunt prezente cliee compoziionale, formule tipice, plasate in incipit si la final. Formula iniiala amu cic era odat si cea finala si a inut veselia ani ntregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca, iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabd. Sunt convenii care marcheaz simetric intrarea si ieirea din fabulos, avertizndu-l pe cititor. Formulele mediane si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua, si mai merge el cat mai merge realizeaz trecerea de la o secvena la alta si ntrein interesul cititorului. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza in incipit, deoarece naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva: cica, adica se spune, fara a nega ca in basmul popular. Formula finala include o reflectie asupra realitatii sociale,alta decat in lumea basmului si include o comparatie de un umor amar intre cele doua lumi. In basm sunt prezente numerele magice: 3;12;24 si obiecte miraculoase, unele fiind grupate cate 3 trei smicele de mar si apa vie si apa moarta. Pe langa structura narativa a basmului, stereotipiile vizeaz si construcia personajelor, care ndeplinesc o serie de roluri tipice pentru basm: eroul, raufacatorul, donatorul, ajutorul, fata de imparat si tatl ei, trimitorul, eroul fals. In incipit, coordonatele aciunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conveniei: amu cic era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori; Si craiul acela mai avea un frate mai mare. Care era imparat intr-o alta tara mai ndeprtata. Reperele spaiale sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajung de la un capt la celalalt al lumii. El paraseste lumea cunoscuta si trece dincolo, in lumea necunoscuta.

Aciunea basmului se desfasoara linear si respecta modelul structural stereotip. Parcurgerea drumului maturizrii de ctre erou presupune un lan de aciuni convenionale care corespund momentelor subiectului. Situaia iniiala presupune o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar in celalalt capt de lume, un frate mai mare mpratul-verde avea doar fete. Tulburarea echilibrului are drept cauza o lipsa relevata prin scrisoarea trimisa de mpratul-verde; absenta unui motenitor, drept urmare ii cere fratelui sau sa i-l trimit pe cel mai vrednic dintre nepoi, ca sa-i urmeze la tron. Din acest moment ncepe aciunea de recuperare a echilibrului. Cutarea eroului se concretizeaz prin ncercarea la care isi supune craiul bieii: se imbraca in piele de urs si iese in fata lor de sub un pod. Fiul cel mic trece podul, dup o parte pregtitoare a iniierii in care este ajutat de Sfnta Duminica. Drept rsplata pentru milostenia artata Sfintei Duminici, deghizata in ceretoare, mezinul este sftuit de aceasta sa ia calul, armele si hainele cu care tatl sau a fost mire, pentru a izbndi, sugerndu-se astfel ca tanarul va repeta iniierea tatlui, in aceleai condiii. Deoarece podul simbolizeaz trecerea la alta etapa a vieii, tatl ii da in acest loc primele indicaii despre noua lume: sa se fereasc de omul spn si de cel ros, si ii druiete pielea de urs. Aceste indicaii constituie interdicia, element specific basmului. Pe drum, dup ce se rataceste in pdurea-labirint, fiul cel mic al craiului se intalneste cu un om spn care ii cere sa-l ia in slujba lui. Deoarece au nevoie de un iniiator, cele trei apariii ale spnului l determina sa ncalce sfatul printesc si, creznd ca se afla in tara spnilor l ntocmete ca sluga. Inca naiv, feciorul craiului ii mrturisete ce l-a sftuit tatl sau si coboar in fntna, fara a se gndi la urmri. Lipsa de maturitate este sancionata prin pierderea nsemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat. Spnul ii fura identitatea, l transforma in rob, ii da numele Harap-Alb si ii traseaz proiectul existenial, spunndu-i ca va trebui sa moara si sa nvie ca sa-si recapete identitatea. Rutatea spnului il va pune in situaii dificile, a cror traversare implica demonstrarea unor calitati morale necesare pentru a deveni imparat. ncercrile crora va fi supus eroul echivaleaz cu diferite calitati: ascultarea, ndemnarea, curajul, colaborarea. Din punct de vedere al simbolisticii basmului; ncercrile sunt probe de iniiere. Harapalb va trebui sa aduc salati din Gradina Ursului, pielea cu pietre preioase din Gradina Cerbului si pe fata mpratului Ros. Ultima proba propune alte serii de probe, prin care mpratul Ros indeparteaza ceata de peitori: casa de arama, ospatul, alegerea macului din nisip, precum si acelea care o vizeaz direct pe fata. Trecerea ncercrilor se produce pentru ca eroul asculta de personajul initiativ, Sfnta Duminica, si datorita personajelor adjuvante: calul, craiasa furnicilor, craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Lichidarea inselatoriei debuteaz la sfritul ultimei probe. Harap-Alb se ntoarce la curtea mpratului Verde, cu fata mpratului Ros, dezvluindu-se astfel adevrata sa identitate. ncercarea Spnului de a-l ucide pe erou este ratata, iar nunta si schimbarea statutului sau social confirma maturizarea sa. Deznodmntul consta in refacerea echilibrului si rsplata eroului. Aadar, conflictul, lupta dintre bine si ru, se ncheie prin victoria forelor binelui. Harap-Alb nu este un personaj cu puteri supranaturale si nici nsuiri excepionale, dar dobndete prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale necesare unui imparat. Numele sau reflecta condiia duala: rob, sluga (harap) de origine nobila (alb). Rul nu este reprezentat de fpturi himerice, ci de omul nsemnat, de o inteligenta vicleana si un iniiator. De aceea, calul nu-l ucide nainte ca initierea eroului sa se fi incheiat. Personajele se individualizeaza prin limbaj. Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar. De aceea, calul nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat. Nu doar

autorul, ci si personajele par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul. Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace, precum expresii narative tipice: si atunci si apoi in sfrit; exprimarea afectiva in propoziii interogative si exclamative, dativul etic. Harap-Alb nu are puteri supranaturale, el trece de incercarile la care este supus numai datorita personajelor adjuvante. Calitatea sa esentiala este bunatatea. Ion Creanga face din eroul sau un reprezentant al spiritului uman in general. Harap-Alb este un erou care nu exceleaza prin nimic, decat prin slabiciunile sale, dar si prin vrednicia sa. Intre doua forme de echilibru, basmul propune un drum aflat intr-o gradatie ascendenta. Incipitul si finalul sunt nu numai simetrice, ci si identice: ambele marcheaza, in mod egal si simultan, cate o intrare si cate o iesire din cele doua lumi- realul si fabulosul. Povestea lui Harap-Alb este un basm cult deoarece reflecta viziunea despre lume a scriitorului, fantasticul este umanizat, personajele sunt individualizate. Asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si de adevr, fiind o oglindire a vieii in moduri fabuloase.