SECTIUNEA I AFECIUNI ALE SISTEMULUI NERVOS

Posted on 16 decembrie 2012by veritas85

I. Boli ale sistemul nervos central 1. Coma Starea de inconstienta, mai mult sau mai putin profunda, de absenta a reactiilor, in timpul carei functiile vitale ale pacientului raman neschimbate. stare patologic caracterizat prin pierderea strii de contien, implicnd reducerea reaciilor fa de stimulii externi la forme elementare, cu suprimarea motilitii voluntare i pstrarea n grade variabile a funciilor vegetative, circulatorii i respiratorii. Cauze coma este rezultatul leziunii anumitor portiuni ale creierului. Acestea apar ca urmare a unor traumatisme craniene sau in urma unor anomalii, ca de pilda tumorile sau hemoragiile cerebrale. Coma se mai poate instala si ca urmare a unei oxigenari insuficiente a creierului (insuficienta circulatorie, asfixie, intoxicatie cu monoxid de carbon), a unei supradoze (medicamente, alcool, droguri ) sau a unei alte boli (encefalita, meningita, crize de epilepsie).

Come de cauz neurologic Boli cerebro-vasculare: Hemoragii intracerebrale (HTA, anevrisme, malformaii arterio-venoase, hemoragii intratumorale, boli de snge); Hemoragii subarahnoidiene (anevrisme, malformaii arterio-venoase, posttraumatic); Infarcte cerebrale (tromboze, embolii, vasculite). Posttraumatice:

Contuzii; Dilacerri; Hemoragii intracerebrale posttraumatice; Hematom subdural; Hematom epidural.

Infecii: Meningite;

Encefalite; Abcese cerebrale. Tumori cerebrale: Tumori cerebrale primitive; Tumori cerebrale secundare (metastaze). Epilepsia (status epilepticus) Come de cauz nonneurologic: Encefalopatii metabolice: Hipoglicemie; Cetoacidoz diabetic;

Hiperglicemie;

Uremie; Insuficien hepatic; Porfirie; Mixedem; Hiponatremie; Hipercalcemie; Hipocalcemie. Encefalopatii hipoxice: Encefalopatia hipertensiv; Insuficiena cardiac sever; Encefalopatia hipercapnic din CPC decompensat. Encefalopatii toxice:

Intoxicaia alcoolic; Intoxicaii medicamentoase (opiacee, barbiturice, cocain); Intoxicaia cu monoxid de carbon;

Intoxicaiile cu metale grele. Hipotermia; Hipertermia. Stri careniale:

Deficit de vitamin B1; Deficit de acid nicotinic; Deficit de vitamin B12.

Infecii sistemice severe:

Septicemii; Endocardite.

Stadiile comei Medicii pot evalua profunzimea comei folosind scala Glasgow. Scala ofera o scorare numerica a profunzimii comei bazandu-se pe abilitatea persoanei de a deschide ochii si a raspunde verbal sau motor la stimuli. Folosind scala Glasgow, medicii pot descrie severitatea comei. Cea mai utila in practica dintre clasificari pare a fi cea care imparte evolutia unei come in 4 stadii de profunzime: Stadiul I coma superficiala, coma vigila caracterizata prin posibilitatea de trezire clinica, conservarea reflexelor encefalice (pupilare, corneene). Controlul sfincterian este pastrat. Nu exista tulburari neurovegetative, cardiorespiratorii. Stadiul II bolnavul nu reactioneaza decit la stimuli durerosi, intr-o maniera mai mult sau mai putin adaptata. Este pierdut controlul sfincterian. Reflexul fotomotor diminuat, la fel si reflexul corneean. Nu prezinta tulburari neurovegetative. Miscarile persista, de exemplu cea de retragere a piciorului, daca pacientul este intepat. Stadiul III reactiile la stimuli durerosi sunt abolite sau consta dintr-o reactie de decerebrare. Reflexul fotomotor este abolit. Apare insuficienta ventilatorie si alte tulburari neurovegetative. Stadiul IV intreaga activitate este abolita, hipotonia este globala; reflexele sunt disparute. Exista o midriaza bilaterala areactiva. Respiratia spontana e abolita si exista tulburari neurovegetative majore. In acest stadiu, cu tot tratamentul simptomatic, starea hemodinamica tinde sa se degradeze. Denumita si moartea cerebrala. Este provocata de cele mia multe ori de un stop cardio-respirator prelungit, de un traumatism cranian sever sau de un accident vascualar ceebral grav. Coma nu trebuie confundata cu sindromul locked-in. Conditie neurologica in care pacientii sunt pe delin constienti dar nu se pot misca si nu pot comunica din cauza unei paralizii complete a tuturor muschilor voluntari (tetraplegie), cu exceptia celor oculari. Cei cu acest sindrom sunt denumiti prizonieri in propriul corp si sunt considerati

ingropati de vii. Forma completa a acestui sindrom (total locked-in) presupune si paralizia muschilor oculari. Sindrmomul este cauzat de distrugerea unei portiuni din trunchiul cerebral ca urmare: traumatism cerebral, accident vascular cerebral (cu ocluzia arterelor paramediene din trunchiul cerebral). Tratament Primele masuri constau in verificarea permeabilitatii cailor aeriene superioare: verificarea cavitatii bucale, indepartarea corpilor straini sau a protezelor dentare mobile. Deteriorarea rapida a starii neurologice si alterarea starii de constienta impun intubatie oro-traheala cu ventilatie mecanica, pentru a evita aspiratia sau hipercapnia care determina vasodilatatie cerebrala si cresterea presiunii intracraniene. Este foarte importanta monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales ca pacientii comatosi isi pot pierde autoreglarea presiunii de perfuzie cerebrala. TA va fi corectata imediat, dar nu agresiv, deoarece scaderea prea rapida sau agresiva poate compromite perfuzia cerebrala. In situatia unui accident vascular hemoragic, a unui hematom sau a unui proces expansiv intracranian de alta etiologie, se va interveni chirurgical pentru decompresie in cel mai scurt timp de la stabilizarea pacientului. In coma diabetica (cresterea sau scadera glicemiei ce duce la starea de iconstienta) se trateaza specific. Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientului i se vor administra lichide intravenos pentru a restabili apa in tesuturi. Pacientul poate avea nevoie de suplimente de potasiu, sodiu, sau cloruri pentru a ajuta celulele sa functioneze corect. Se va administra insulina. Daca nivelul glicemiei este mai mic, pacientului i se poate injecta un hormon numit glucagon. Injectia va determina o crestere rapida a glicemiei. De obicei constienta revine cand nivelul glicemiei ajunge la normal. 2. Encefalita Inflamatie a creierului care rezulta de obicei in urma unei infectii virale. Cand creierul se inflameaza-devine mai mare de volum si iritat-circulatia normala a sangelui este alterata, conducand la simptome precum: confuzia, febra si cefaleea (durerea de cap severa). Encefalita e o boala destul de rara.

Cea mai frecventa cauza este virusul herpes simplex, acelasi virus care cauzeaza ranile care apar la frig si herpesul genital. Alti virusi care sunt implicati frecvent in producerea encefalitei includ virusii care determina aparitia oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei si a mononucleozei (virusul epstein-barr). Acesti virusi pot determina maladii grave, dar rareori pot infecta creierul si determina encefalita. Alt grup de virusi, numiti arbovirusi, pot imprastia encefalita mai ales prin muscaturile tantarilor si ale capuselor. Testele de laboratorcare pot fi folosite pentru a diagnostica encefalita includ urmatoarele: -analiza fluidului din maduva spinarii ( lichidul cefalorahidian): acesta e unul din cele mai importante teste diagnostice; mostrele sunt prelevate in timpul unei punctii spinale, in care un ac e introdus in partea inferioara a coloanei vertebrale printre vertebre; lichidul cefalorahidian e examinat pentru a cauta dovezi de infectie, cum ar fi cresterea numarului de leucocite si a cantitatii de proteine. Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) in zona capului, poate fi folosita pentru detectarea zonele specifice de inflamatie sau sangerare ale creierului cauzate de encefalita. Totusi, multi pacienti cu encefalita au IRM-uri normale. Alt test imagistic, CT (tomografia computerizata) al fetei si capului, poate fi folosit pentru a vedea aceste schimbari in creier. CT foloseste razele X pentru a fotografia creierul. 3. Meningita Infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala. Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen. Membrana meningeala este formata din 3 foite: duramater, arachnoida si piamater. Cauza meningitei este de obicei o infectie virala, dar infectiile bacteriene si fungice sunt si ele responsabile de aparitia bolii. Gradul de severitate precum si tratamentul optim

depind de cauza infectiei. Meningita bacteriana este in general mai grava decat meningita virala, necesitand un tratament medical prompt. Meningitele neinfecioase sunt mai rare i apar ca urmare a iritaiilor cauzate de unele medicamente, iradiere sau tumori ale creierului. Cele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningita includ: febra; durere de cap severa si persistenta; - gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu barbia; varsaturi; confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate; - convulsii. Puncia lombar este cel mai important test de pentru diagnosticul de meningita. Ea se face aproape intotdeauna in cazul suspiciunii de meningita. Punctia lombara consta in itroducerea unui ac gol pe dinauntru in partea inferioara a a coloanei vertebrale (fundul de sac rahidian lombar), in scopul prelevarii de lichid cefalorahidian. Confirmarea diagnosticului de meningit este dat de modificrile lichidului cefalo rahidian (LCR), obinut prin puncie lombar. Dup aspectul LCR, meningitele se grupeaz npurulente sau cu LCR clar. Meningitele cu LCR purulent sunt de tip bacterian i sunt cauzate de bacteria clasice precum pneumococul, meningococul, etc. Meningitele cu lichid clar pot fi cauzate de virusuri, fungi i unele bacterii speciale (bacilul tuberculozei, leptospirele). Meningita se poate transimte din apa de la piscin, contaminat cu virusuri i cu bacterii, i consumul de fructe i de legume nesplate. Cele doua boli, encefalita si meningita se pot combina rezultand meningoencefalita, adic inflamatia simultana a meningelor si encefalului. 4. Migrena Durere intensa de cap (cefalee), cu o durata de 4 pana la 72 de ore si care are caracter recidivant. O persoana care are migrene, nu-si poate desfasura normal activitatile cotidiene ( de rutina ). Simptomele cele mai frecvente ale migrenei includ:

- cefalee pulsatila pe o parte a craniului ( hemicranie ); - cefalee moderat-severa; - accentuarea cefaleei odata cu desfasurarea activitatilor fizice cotidiene; - greata, varsaturi; - sensibilitate crescuta la lumina (fotofobie) sau la stimuli sonori, uneori chiar si la anumite mirosuri.

Oboseala cronica reprezinta un sindrom constand intr-o stare permanenta de oboseala cu epuizare la cel mai mic efort. Sinonimul oboselii cronice este sindromul yuppies. Oboseala cronica se caracterizeaza printr-o oboseala intensa, declansata de cel mai mic efort, cu reducerea la cel putin jumatate a activitatii obisnuite, insotita de febra, dureri musculare si dorsale, dureri de cap, tulburari de somn si de dificultate in concentrare. Tratamentul cuprinde luarea de: acizi aminati, oligoelemnte ca manganul, cupru, calciu, magneziu, o alimentatie regulata si echilibrata, precum si luarea de vitamine: A,D,E si vitaminele grupului B1. Se va evita utilizarea amfetaminelor, anabolizantelor si a medicamentelor dopante) marcata, somnolenta, apetit selectiv pentru anumite alimente (de exemplu ciocolata), iritabilitate sau agitatie psihomotorie. Un procent de 30% dintre persoanele care sufera de migrene, prezinta inaintea episodului migrenos propriu-zis unele semne prevestitoare, denumite medical, aura. Simptomele caracteristice aurei se devolta in 5-20 de minute si sunt caracterizate prin aparitia unor tulburari vizuale de tipul, flashurilor luminoase intense, punctelor negre, intunecoase, senzatiei de distorsiune a imaginilor. De asemenea pot aparea si tulburari senzitive (amorteli, furnicaturi), la nivelul mainilor, bratelor sau a fetei. Atacul migrenos De obicei dupa un interval de 30 de minute de la instalarea aurei, apare migrena propriu-zisa. Fara tratament, aceasta poate dura intre 4 si 72 de ore. Durerea de cap, apare pe o parte a capului (hemicranie), deseori in spatele orbitei, cu toate ca durerea isi poate schimba localizarea si sa treaca de cealalta parte a capului sau sa generalizeze pe ambele parti.

Durerea poate sa varieze ca intensitate de la moderat la sever, uneori putand fi atroce, invalidanta. Cauzele migrenei sunt necunoscute. Durerile pot fi provocate de o dilatatie a arterelor ceebrale; in plus exista sigur un factor ereditar, deoarece se observa adeseori mai multe cazuri de migrena in aceeasi familie. Crizele sunt declanstae de catre diferit factori, strsul, sau din contra destinderea fizica, imobilizarea la pat, lipsa sau excesul de somn, zgomotul sau un miros. Sunt cunoscute doua tipuri: - migrena comuna (fara aura) durere de cap violenta care cuprinde jumatate din craniu, cel putin la debut. Durerea se intensifica la fiecare bataie a inimii si la cea mai mica miscare. - migrena oftalmica sau clasica (cu aura) frecvent apar tulburari vizuale de tipul luminilor scanteietoare (flashuri , zig-zag-uri luminoase ce preced cu 10 60 minute aparitia durerii de cap. 5. Nevralgia Durere provocata de o iritatie sau de o leziune a unui nerv senzitiv. Durerea evolueaza, in general, prin crize destul de intense, dar intre crize poate persista un fond dureros. In functie de ramificatia nervoasa afectata si a zonele inervate, se diferentiaza mai multe forme: nevralgia de trigemen sau ticul dureros (cea mai frecventa forma de nevralgie, durerea este localizata pe o singura parte a fetei la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, pleoapelor superioare si a maxilarului superior; apare din cauza deteriorarii integritatii nervului trigemen); nevralgia glosofaringiana (asemenatoare nevralgiei trigeminale, cu durere intensa si paroxistica; durerea iradiaza din gat sau din ureche catre peretele posterior faringian si amigdalian, ca urmare a afectarii ramurii timpanice a nervului glosofaringian; se pot asocia si manifestari cardiace: bradicardie, hipotensiune si sincope) ; nevralgia postherpetica (apare in urma infectiei organismului cu virusul herpetic zoster, fiind cauzata de o vindecare defectoasa a ramurii nervoase afectate);

 nevralgia occipitala sau nevralgia Arnold (dureri permanente si pusee dureroase in zona occipitala, cu iradiere inspre scalp si punct de origine in spatele urechii; produsa de un proces inflamator local); nevralgia intercostala (durere este localizata in spatiul intercostal); nevralgia sciatica (afecteaza nervul sciatic, durerile pornesc din regiunea lombara si iradiaza pe unul sau ambele membre inferioare si se accentueaza la aplecari, miscari bruste, ridicari, tuse sau stranut). 6. Scleroza Boal care se manifst prin modificarea structurii normale a unui organ sau a unui esut, din cauza proliferrii esutului conjunctiv pe care l conine. Scleroza multipl (leuconevraxita sau scleroza n plci) Stare demielinizanta inflamatorie. demielinizanta (care antreneaza disparitia mielinei, substanta lipidica ce inconjoara fibre le nervoase ale substantei albe) a sistemului nervos central, traducandu-se printr-o scleroza (intarire provocata de o depunere anormala de tesut conjunctiv), aparand sub forma de placi, a substantei albe. Mielina este un invelis gras care izoleaza nervii, avand un rol similar cu izolatia unui fir electric, permitand nervilor sa transmita impulsuri foarte rapid. Viteza si eficienta transmiterii acestor impulsuri nervoase stau la baza miscarilor line, rapide si coordonate fara un efort constient. In scleroza multipla pierderea mielinei (demielinizarea) este insotita de o incapacitate a nervilor de a transmite impulsuri electrice de la, si spre creier, acest fapt producand diversele simptome ale SM. Locurile in care mielina a disparut (leziuni sau placi) apar ca zone intarite (cicatrici): in scleroza multipla aceste cicatrici apar In perioade diferite, in zone diferite ale creierului si ale sirei spinarii termenul de scleroza multipla insemnand literal multe cicatrici. Cauza SM nu este cunoscuta pana in prezent. Distrugerea invelisului de mielina in SM poate fi o reactie anormala a sistemului imunitar, care in mod normal apara organismul de microorganisme (bacterii si virusuri). Multe din caracteristicile SM sugereaza ca aceasta ar fi o boala auto-imuna, in urma careia corpul isi ataca propriile celule si tesuturi, in cazul SM fiind vorba despre mielina. Cele mai frecvente simptome timpurii ale sclerozei multiple sunt: - simptome musculare sau motorii, precum slabiciunea, tararea piciorului, rigiditate, tendinta de a scapa lucrurile din mana, senzatia de ingreunare, neindemanare sau

stangacie sau lipsa coordonarii miscarilor ( ataxie ); - simptome vizuale, precum vederea incetosata, intunecata, cu pete sau neclara, durere la nivelul globilor oculari (mai ales la miscarea lor), orbire sau vedere dubla; - nevrita optica, care consta in pierderea brusca a vederii si dureri oculare; este o manifestare destul de comuna la debutul bolii, aparand in pana la 23 % din persoanele cu scleroza multipla. 7. Demena Presupune pierderea functiilor creierului, de obicei cu un caracter progresiv si ireversibil. O modificare patologica ce are loc la nivel cerebral este lezarea si moartea neuronilor. Moartea celulelor nervoase ntr-un anumit ritm este un proces normal, nsan cazul dementei, acest proces se desfasoara mult mai rapid si are un caracter patologic. Ca urmare, creierul nu mai poate functiona n mod corespunzator. Exista peste 100 de tipuri de dementa, cea mai cunoscutafiind boala Alzheimer. Este caracterizat printr-un declin progresiv al abilitilor intelectuale i sociale. Un numr de afeciuni care determin deteriorarea progresiv n orice parte a sistemului nervos ( tulburri neurodegenerative ). Unele dintre caracteristicile generale ale demenei sunt: diminuarea sau pierderea memoriei, a capacitii de gndire, de raionament i de limbaj. Pe msur ce demena evolueaz, pot aprea modificri de personalitate ic omportament anormale. Uneori, persoanele cu demena i pot pierde abiliti de baz precum limbajul sau alimentatul. Asemenea semne i simptome pot fi indicii de boal Alzheimer, demena vascular sau alte afeciuni cerebrale, cunoscute c provoac demena. Afectiuni neurodegenerative:

a). Boala Alzheimer Boala degenerativa progresiva ce afecteaza zone ale creierului ce controleaza memoria, inteligenta, capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul. Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la persoanele in varsta.

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Boala Alzheimer se insoteste de asemenea, de modificari de comportament, de gandire sau tulburari de personalitate. In fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal in societate. 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer: - pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon; - dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese; - tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite; dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei; - tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva; - probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor; - punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahar; - tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii de spirit de la calm la plans si apoi la furie aparent fara motiv; - modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al familiei; - lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite. Boala i modificrile organice din creier care o nsoesc au fost descrise pentru prima dat de Alois Alzheimer, psohiatru i neuropatolog german. Nu se cunoate cu siguran cauza care provoac boala Alzheimer, dar este posibil s existe mai multe cauze care concur la apariia bolii: - Factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arteriala, nivel crescut de colesterol, fumatul (presupunerea c nicotina ar fi protectiv mpotriva bolii Alzheimer s-a dovedit nefondat). Nicotina este una din cauzele aparitiei bolii; - Traumatisme cranio-cerebrale repetate grave; - Unele bacterii (Chlamidii) i unele virusuri (slow-virus) ar favoriza formarea de plci senile; - Ereditatea.

b). Boala Parkinson Boala degenerativa ce survine n urma distrugerii lente i progresive a neuronilor. ntruct zona afectat joac un rol important n controlul micrilor, pacienii prezint gesturi rigide, sacadate i incontrolabile, tremor i instabilitate postural. Tulburrile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea ntre 50 i 70 ani; vrsta medie de apariie a bolii este de 57 ani. La nceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de mbtrnire, dar pe msura agravrii acestora, diagnosticul devine evident. n momentul manifestrii primelor simptome, se crede c ntre 60% i 80% din celulele din zona de control a activitilor motorii sunt deja distruse. Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: - tremorul de repaus in 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale minilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom i se manifest n special n repaus i n perioadele de stres. Tremorul este diminuat n timpul micrilor i dispare n somn, este accentuat de stres i de oboseal. Tremorul devine mai puin evident pe masura evoluiei bolii; - rigiditatea creterea rezistenei la mobilizarea pasiv a muchilor i este mai evident la micrile voluntare ale membrului contralateral; - bradikinezia lentoarea micrilor, dar include i scderea micrilor spontane i scderea amplitudinii micrilor. Bradikinezia este vizibil prin micrografie (scris de mn mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea micrilor mimice), clipit rar i hipofonie (voce diminuat). Dintre acestea, dou sunt eseniale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea postural este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei dup 8 ani de evoluie a bolii. Boala Parkinson are o evoluie progresiv, iar semnele i simptomele se acumuleaz n timp. Dei aceast afeciune este potenial invalidant, ea evolueaz lent astfel nct majoritatea pacienilor beneficiaz de numeroi ani de via activ dup stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire de alte afeciuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabil. Aproximativ 30 40% din bolnavii de Parkinson dezvolt demena n fazele trzii de boal. n mod invers, multe persoane bolnave de Alzheimer dezvolt simptome fizice

asemntoare cu cei bolnavi de Parkinson, de genul rigiditii membrelor, tremorului de repaus, tulburrilor de vorbire i mersul nepenit. Cauze celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate ntr-o zona numit substantia nigra (substana neagr) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamin, un neurotransmitor care permite controlarea micrilor. Prin moartea celulelor din substana neagr, boala Parkinson creeaz un deficit de dopamin. n mod normal, controlul micrilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamin i acetilcolin (un alt neurotransmitor). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta tremorul, rigiditatea i pierderea coordonrii. Cauza pierderii progresive a neuronilor n boala Parkinson rmne ns necunoscut. Oamenii de tiin indic o asociere dintre factorii de mediu i cei genetici.

c). Demena vascular ( ementa multi-infarct) Se dezvolta in cazul unui accident vascular cerebral in care se blocheaza fluxul sanguin inspre anumite zone ale creierului. Pierderea functiilor mentale in cazul unei demente multi-infarct nu poate fi redobandita, in schimb se poate preveni o noua afectare in viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Dementa vasculara poate apare prin doua mecanisme: prin infarct cerebral multiplu si prin afectarea difuza a substantei albe, caz in care se mai numeste si encefalopatie aterosclerotica subcorticala. Deficitele cognitive care apar in aceasta afectiune includ tulburari de memorie si una sau mai multe din urmatoarele deficite: afazie, apraxie si tulburari ale functiilor executive. Afeciuni ce mimeaz demena: - depresia sentimentul de tristete si depresie timp de saptamani sau luni la rand (nu doar o dispozitie trista trecatoare), insotite de sentimente de neajutorare, lipsa de energie, lipsa placerii de a face lucruri care altadata va placeau sau va relaxau. O persoana care este depresiva pur si simplu nu se poate mobiliza si se simte complet lipsita de motivatie sa faca ceva (orice). Chiar si lucruri simple, cum sunt imbracatul de dimineata sau micul dejun, pot deveni dificile.

- delirium condiie acut de confuzie mintal temporar. criza caracterizata prin delir, halucinatii vizuale sau auditive majore, tremuraturi ale fetei si ale membrelor, transpiratii abundente, accelerare a ritmului cardiac, febra, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. Manifestarea cea mai periculoasa este in cazul intreruperii bruste a consumului, bolnavul avand iluzii vizuale, olfactive sau halucinatii cu caracter terifiant.