De-acuma nu te-oi mai vedea, Rmi, rmi, cu bine! M voi feri n calea mea De tine.

De astzi dar tu f ce vrei, De astzi nu-mi mai pas C cea mai dulce-ntre femei M las. Cci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, S m mbt i de scntei Din stele, Cnd degernd attea di, Eu m uitam prin ramuri i ateptam s te ari La geamuri. O, ct eram de fericit S mergem mpreun, Sub acel farmec linitit De lun! i cnd n tain m rugam Ca noaptea-n loc s steie, n veci alturi s te am, Femeie! Din a lor treact s apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Cci astzi dac mai ascult Nimicurile-aceste, mi pare-o veche, de demult Poveste. i dac luna bate-n lunci i tremur pe lacuri, Totui mi pare c de-atunci Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei denti Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n urma mea rmi Adio!