Psihomotorie taxonomie

este: De aceasta data avem de-a face cu 7 nivele, iar criteriul care a stat la baza taxonomiei ca atare - complexitatea comportamentului insusit; - evolutia catre cel mai inalt nivel al insusirii. 7.creatia 6.adaptarea 5.reactia explicita complexa 4.reactia automatizata 3.reactia dirijata 2.dispozitia 1.perceptia 1.Perceptia: are mai mult un caracter cognitiv. Elevul aflat la acest nivel constientizeaza actiunea de invatat, intelege structura ei, respectiv partile componente si relatiile dintre ele. Ex: O proba de gimnastica. Sa spunem ca fie avem de-a face cu o predare la sc, sau o olimpiada, mondial etc.Proba la paralele inegale la fete.El intelege pt a prinde cu cat mai buna precizie, paralele pe care o abordeaza prima, trebuie sa fie o bataie destul de mare. 2. Dispozitia va consta din starea de pregatire a elevul inainte de a incepe exersarea sistematica a probei. respectiv a starei de pregatire. Are 3 componente: - afectiva: constand din dispozitia suficient de favorabila si curajul de care trebuie sa dispuna participantul pt intrarea in actiune; -fizica; - intelectuala: exprima cunoasterea in amanunt a structurii si derularii probei; Psihomotorie: sa se concretizeze forta de care dispune participantul pe structurile anatomice pregatite complet in functie de solicitarea dintre ele. 3.Reactia dirijata: este de fapt inceputul exersarii sistematice a actiunii pe ansamblu ei. Specific este faptul ca ea este strict supravegheata de catre instructor care sta aproape de executant si il corecteaza la fiecare parte acolo unde nu este sigur. La acest nivel este posibila si efectuare prin: imitare, pincercare si eroare in mod repetat si prin descompunere pe parti si repetare separata cand este scazuat. Ex: instructorul vede ca nu merge o parteacesta este indrumat sa mai repete de multe ori.

4.Reactia automatizata: trebuie sa fie rezultatul firesc al cunoasterii si al exersarii in treptele anterioare cu deosebire in treapta 3. Aflat la acest nivel, elevul poate desfasura activitatea, ca atare, fluent fara oprire asupra fiecarei parti, deci o executa fara intrerupere, incat trebuie sa rezulte o miscare foarte reglata. I se spune automatizata (mai precis relativ automatizata) pentru ca, de fapt este urmarit numai ansamblu. Componentele deruland-se ca si automat. Oprirea asupra uneia sau altei componente, va produce cazul unei erori. 5.Reactia explicita complexa: este nivelul de constientizare inalta in cadrul caruia reactia sau proba invatata acum se integreaza in ansambluri mai cuprinzatoare (inainte de a efectua actinea propriu zisa). Ex: prezentarea de la star face parte din reactia complexa. La incheiere trebuie sa faca drumul invers ca atare. 6.Adaptarea: este vorba despre efectuarea noii actiuni insusite prin integrarea ei fie in spatii diferite, aparate diferite, context social anume(cu public) astfel incat participantul sa nu fie stanjenit in efectuare probei. Cu alte cuvinte sa reziste afectiv, ca il priveste toata sala, sa se inscrie in pretentiile aparatului la care lucreaza etc. Ex: un innotator militar (ca pregatire de lupta). Invata intr-un bazin oarecare. El a invatat actiunea ca atare. Trebuie sa se adapteze ca atare in bazinul in care va da proba, etc. 7.Creatia: executantul ajuns la acest nivel, va dovedi ca poate modela actiunea intr-o maniera sau forma personala introducand niste elemente originale care ar putea sa devina niste modele care sa poarte numele execuntantului. Ex: la patinaj. Comentatorii spun, acum ai efectuat un dublu axel etc. Acesta este numele care a inventat acela. Asta reprezinta originalitate. Daca ne referim la taxonomie pe ansamplu ei si o raportam la populatiile carora li se aplica trebuie sa facem distinctie intre populatia actuala distincta care se poate ridica pana la nivelul reactiei automatizate. Daca ne referim la sportivi de performanta si pregatire pt concurs, nivelul tintit de ei este cel mai de sus. Se intelege de la sine ca aceasta taxonomie are aplicabilitate precisa in cadrul educatiei fizice. Nu putem face insa abstractie nici de alte domenii de aplicare aproximativa a ei. De ex: la educatia muzicala sau plastica. Cei care canta trebuie sa abordeze corect instrumentele. Aici sunt multe indicatii care pot sa fie o taxonomiei.

Utilitatea taxonomiei: Este analoaga cu cea aferenta celorlalte doua taxonomii prezentate
adica: a) foloseste ca sprijin in colectarea actiunii transpunand-o pe aceasta in structura precisa; b) este utila pe parcursul desfacsurarii invatarii, servind ca reper permanent, delurare ca atare; c) sprijin in evaluarea elevului, fie numai de principiu in cadrul altor discipline decat cele mentionate, fie ca elemetn hotarator in stabilirea notei la domeniile specifice. d) in unele cazuri poate sa fie vb de anumite niveluri de insusire psihomotor in cazul educatiei intelectuale. Ex: elevul are de manuit obiecte la anumite discipline (fizica) etc.

Obiective operationale. Operationare obiectivele

In teria instruirii exista si sistematizarea obiectivelor pe niveluri de generalitate. Ex: -nivel general; -concret sau specific; -intermediar. La cel concret se utilizeasa si denumirea obiectivelor operational. Respectivele obiective nu pot sa fie considerate de la sine operationale, ci sa fie construite ca atare prin actiunea numita operationalizare. Ex: intr-o lectie de geometrie cu titlul Paralelegramul. Exista obiectivul concret definirea paralelogramului. Exprimat astfel el este intradevar concret dar nu este si operational. Pt a intelege de ce trebuie sa definim mai intai obiectivul operational si operationalizare. Obiectiv operational: Obiectiv exprimat in comportamente rezolvabile si masurabile pe timp bine definit si limitat.(ex:al unei lectii) Operationalizarea: Consta doar din traanspunerea unui elem concret intr-un comportamet observabil si masurabil in acel timp concret,bine definit si limitat. Autorii de teorie au propus mai multe modele sau tehnici de operationalizare, mai simple mai accesibile mai usor de aplicat poate fi mai simpla tehnica apartinand lui R.F.Mager: Aceasta tehnica propune ca operationalizarea sa consta din stabilirea a 3 parametrii ai actiunii respective ce trebuie insusiti corect: 1. descrierea concreta a comportamentului de insusit; 2. conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca insusirea obiectivului ca atare; 3. performanta acceptabile la care trebuie sa se indice elevul care insuseste acel comportament. Exemplu: Ecuatia de gradul I cu 2 necunoscute-titlul unei lectii. Obiectivul pe care il luam ca exemplu de operationalizat se refera la aplicarea corecta de catre elev a sistemului de ecuatie de gradul I in rezolvarea de probleme. Primul parametru: Descrierea comportamentului nu este foarte complicat. Se realizaza cu ajutorul unui vb care se exprima de regula la modul conujunctiv, iar acel verb trebuie sa fie unul concret, cu actiune vizibila. Rolul aceste concretente este de a permite observarea si masurarea acelui comportament ce trebuie invatat. In cazul nostru verbul va fi sa rezolve probleme. Alte exemple de verbe concrete: sa descrie, sa compuna, sa descompuna, sa transforme etc. Verbele cu continut absract nu sunt indicate in aceasta conjunctura tocmai fiind ca ele nu permit masurarea, nici observarea amanuntita. Ex: nu se poate spune elevul sa inteleaga, deoarece verbul are o sfera prea larga in acest, iar in acest caz este bine sa se foloseasca disecarea. Ex de verbe: sa simta, sa fie convins, sa devina interesat etc. Obiectivul este rezolvarea de probleme.

Al doile parametru: Conditiile care sunt mentionate pe 2 categorii -conditii psihologiece care arata ce nivel sa ii fi asigurat elevului pana in acel moment ca sa poate aborda obiectivul. In cazul nostru ex: saiI se fi explicat si sa fi exersat suficient insusirea acelui obiectiv incat sa il poata aborda. Spre exemplu, in cazul nostru: I-am definit deja, i-am aratat posibilitati de aplicare si modul de traducere a acelor necunoscute in limbaj algebric cunoscute in problema. Aceste conditii psihologice de obicei sunt considerate indeplinite de la sine. Aceasta tinand de priceperea de orientare a educatorului inainte de a solicita elevul. Mai bine reprezentate sunt conditiile materiale si ele precizeaza ce eventual sprijin poate sa primeasca elevul, ce ii este permis sau interzis, sa isi foloseasca in sprijin (ex: planse, culegeri, manuale etc). In cazul nostru conditiile materiale le putem exprima printr-un nivel sau expresii construite pe baza exprimarii la gerunziu (ex: fiindu-i permis, fiindu-i interzis etc). Elevul sa rezolve, permitandu-i-se sa foloseasca fie exeplificari dintr-o culegere, fie din manual, fie alte materiale sau fiindu-i interzis sa foloseasca ceva in sprijin adica sa recurga numai la propria memorie. Aceste conditii materiale sunt variabile in functie de situatia concreta in care se afla elevul in procesul de invatare. De ex: daca i se cere sa rezolve respectivele probleme chiar in lectia in care abia s-a predat subiectul respectiv, conditiile vor fi mai permisibile, ingaduitoare pentru elev, pentru ca el nu a avut timp sa exerseze ci doar tatoneaza, doar incearca sa redea comportamentul ca atare. Din potriva daca elevul se afla intr-o lectie urmatoare, dupa ce deja sa informat si a exersat singur, conditiile materiale devin mai pretentioase. -conditii materiale. Al treile parametru: Performanta acceptabila se refera la nivelul care sa se ridice rezultatul elevului in actiunea de insusile a conmortamentului propus. Aceasta performanta poate sa fie exprimata in doua feluri: in modalitate cantitativa(performanta acceptabila cantitativa); in maniera calitativa (performanta calitativa acceptabila).

Perfoemanta calitativa poate sa aiba 2 ipostaze extreme respectiv totul sau nimic. Se aplica in situatii in care orice element insuficient s-au rezolvat gresit conduce la anularea valorii raspunsului. Este aplicabila in cazul definitilor, a formulelor si in general a oricaror continuturi care necesita prin natura lor exprimare completa. Iata sa spunem asa ii cer elevului sa defineasca sa spun acest sistem de ecuatie de gradul I cu 2 necunoscute. O singura greseala daca o face raspunsul lui este null. Sau orice definitie sau enuntare de acest fel in cadrul matematicii la fel poate sa fie apreciat. Ex: enunta teoorema lui pritagora, el face o greseluta rezulta ca ii anulam tot. Performanta cantitativa este utilizata mai frecvent si se concretizeaza fie in acordarea de puncte, fie in precizarea numarului maxim de greseli permise. In cazul exemplului nostru cu rezolvarea problemelor este posibila utilizarea performantei cantitative. De ex: dintr-un numar de 3 probleme sa rezolve complet 2.

Sa spunem ca elevul are de rezlvat probleme despre animale de diferite feluri care se deosebesc prin numar de picioare. Se intelege ca va nota cu a nr picioarelor unora si cu b a altora. Formulam obiectivul pentru a vedea ca este operational. Prezentandu-i-se 4 probleme si permitandu-i-se sa aleaga dintre ele 3 percum si sa se foloseasca de niste modele intalnite in carte, manual etc. pana aici a fost conditiile materiale. Elevul sa rezolve corect 2 probleme. Deci 2 probleme inseamna performanta acceptabina. Verbul a rezolva cu referire la continutul titluluieste descrierea continutului, iar aia cu gerunziu este la materiale. Aceasta ete forma operationala in care se exprima un obiectiv.

Utilitatea operationalizarii: Ea poate fi considerata o prelungire sau un sprijin analog

taxonomiilor tot in cele 3 aspecte mentionate: a) proectare b) reglarea procesului pe parcursul invatarii c) evaluarea randamentului elevului: reperele care servesc foarte concret pt evaluare constau din: -performanta acceptabila; -indeplinirea conditiilor.

Impedimente posibile ale operationalizarii

Ideal ar fi ca toate obiectivele instruirii sa poata fi operationalizate in amanunt. Realitatea educationala, insa, ne pune in fata si situatii in care ceva ne impiedica sa realizam o astfel de operationalizare. Intre impedimentele tipice sau cele mai bine reprezentate se numara: 1. factorul timp: stiut inca din def se precizeaza ca timpul pe intinderea caruia trebuie observat si masurat rezultatul ca atare este unul bine definit si limitat. Sunt insa situatii in care un comportament sau altul nu poate sa fie realizat intr-un timp atat de scurt. Putem cita, de ex: realizarea unui obiectiv de felul dobandirea spiritului critit al gandirii elevului in domeniul dat (matematica). Aceasta insusite de personaliotate se bazeaza insa pe o experienta mai indelungata, ceea ce inseamna ca observarea se va extinde dincolo de o lectie sau cateva lectii. 2. exista unele comportamente de mare complexitate care nu pot fi urmarite in toate componentele lor. De ex: profunzimea gandirii sau in alt caz acuratetea operatiilor gandirii a elevilor. Exista apoi comportamente prin natura lor si imposibil de masurat. De pilda obiectivele afective. Sa spunem ca dezvoltarea interesului elevului pentru materia noastra. Interesul se poate observa dar nu se poate masura. 3. se citeaza de multi autorii existenta unei categorii de obiective intitulate obiective creative carora autorii respectivi le ataseaza si denumirea obiective neoperationale. Aceasta

din motivul ca este practic imposibil de anticipat la ce nivel masurabil trebuie sa se prezinte spiritul creativ al elevului in cadrul unei sarcini date. Concluziile care rezulta: - exista o categorie de obiective perfect operationalizante care dau un comportament foarte simplu; - exista insa obiective ce vizeaza obiective foarte complicate, creative a caror operationalizare o putem face numai cu aproximatie. La ce putem recurgen in acest caz? Aproximarea pe care o face o bazam pe niste semne indirecte ca ar fi realizate si aceste obiective mai greu de operationalizat. Din ce constau acele semne indirecte: a) din realizarea obiectivelor mai concrete cu care sunt in relatie. De ex:dezvoltarea interesului pt matematica poate sa fie apreciata ca atare prin intermediul realizarii obiectivelor cognitive, deci prin rezultatele elevului la invatatura; b) prin constatarea frecventei care o data cu rezultatele pozitive la invatatura, elevul se intereseaza de continuturile pt care si-a format niste interese. Deci pe langa faptul ca eu vad ca elevul are rezultate la invatatura, el imi arata ca interesul creste daca elevul ma intreaba cum se face aia etc. atunci nu mai pot sa consider un semn ireal. c) cantitatea de timp din totalul timpului de invatate pe care alaturi de rezultatele la invatatura elevul o aloca invatarii unor anumite continuturi (lucru greu de realizat daca nu avem elevul in sfera obiectului toata ziua 24 din 24) Concluzia: In conditiile aratate niciun obiectiv nu trebuie lasat in afara oricarei incercari de operationalizare.