Apendicita acuta

Apendicita acuta este o afectiune chirurgicala caracterizata prin inflamarea apendicelui ileo-cecal. Ea este una dintre cele mai frecvente cauze de suferinta abdominala si poate avea o evolutie acuta sau cronica, forma acuta determinand numarul mare de interventii chirurgicale de urgenta. Apendicita acuta este numita si boala tineretii datorita frecventei cu care se intalneste in aceasta perioada a vietii (10-20 anI), corespunzand cu perioada de maxima dezvoltare a sistemului limfatic. Anatomic, apendicele poate prezenta diverse pozitii fata de cec, cea mai frecventa fiind cea in fosa iliaca dreapta. Mai poate fi localizat subhepatic, sub-mezenteric, pelvin, in fosa iliaca stanga etc. In aceste pozitii, la unii pacienti, este dificila diagnosticarea. Morfopatologic apendicele parcurge mai multe faze: - apendicita congestiva, cand apare procesul inflamator; - apendicita flegmonoasa, cand procesul inflamator continua cu microabcese in peretele apendicular. Primele doua faze sunt reversibile; - apendicita supurata, cand microabcesele cresc in dimensiuni si confluiaza; - apendicita gangrenoasa, cand in focarele de necroza patrund germeni anaerobi producand gangrena. In locul respectiv se produce perforarea apendiculara urmata de peritonita localizata sau generalizata.

2. Semne locale si generale in apendicita acuta Apendicita acuta se manifesta clinic prin criza apendiculara, care reuneste doua categorii de simptome: locale si generale. Simptomele locale alcatuiesc triada lui Dieulafoi si constau din: - durere in fosa iliaca dreapta. Exista puncte dureroase care trebuiesc cautate si cel mai caracteristic este cel de la mijlocul liniei spinoombilicale drepte; - aparare musculara localizata la nivelul fosei iliace drepte; -hiperestezie cutanata, adica o sensibilitate excesiva a tegumentului fosei iliace Simptomele generale sunt provocate de toxiinfectia plecata de la apendice: - greata si varsaturi; - constipatie sau diaree. Diareea semnificand existenta unei complicatii; - febra nu prea mare (pana la 390C) si chiar poate lipsi la batrani; - puls mai accelerat;

- leucocitoza este aproape totdeauna prezenta; -viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este crescuta.

3. Evolutie si complicatii Evolutia apendicitei acute este imprevizibila. Uneori, repaosul, regimul hidric, punga cu gheata pot determina regresiunea fenomenelor. Totusi ea trebuie supraveghiata atent si trebuie intervenit imediat la orice schimbare de tablou. Nediagnosticata la timp, sau amanata operatia duce la complicatii. Apendicita acuta se poate complica cu: Peritonita apendiculara localizata, care este reprezentata de plastronul apendicular in a carui evolutie se disting trei faze: infiltrativa, de abcedere si de fistulizare. Au loc alterarea progresiva a starii generale, curba febrila de tip supurativ, evolutia ascendenta a leucocitozei; Peritonita generalizata poate apare: primar prin propagarea infectiei sau secundar prin perforarea apendicelui; Abcese regionale sau la distanta; Tromboflebita venei porte; Complicatii infectioase pleuropulmonare.

4. Tratamentul apendicitei acute Tratamentul apendicitei acute este numai chirurgical si de urgenta, fara o pregatire speciala a tubului digestiv. In forma septicemica, tratamentul cu antibiotice trebuie inceput preoperator si va continua postoperator cu antibiotice precizate prin antibiograma. In paralel se va efectua reechilibrarea hidroelectrolitica si volemica. Apendicectomia are ca timpi operatori: anestezia (locala, spinala, peridurala sau generalA), incizia, explorarea FID si recoltarea de probe, ligaturarea si sectionarea mezoului, ligatura cu catgut si sectionarea apendicelui la baza, infundarea bontului apendicular in bursa cecala, sutura tegumentara. In privinta drenajului trebuie avuta o atitudine electiva, in apendicitele neperforate drenajul este inutil. Evolutia postoperatorie este buna atunci cand febra scade in primele zile, apoi se normalizeaza, tranzitul intestunal se reia, scade leucocitoza si starea generala se amelioreaza.