Arta de a comunica(1)

Secretul comunicarii eficiente este sa stim ca modul cum comunicam este mai important decat ce comunicam. Astfel, pentru a crea impactul maxim trebuie sa folosim o mare varietate de moduri de exprimare auxiliare vorbirii si scrisului (gesturi, tonalitati ale vocii, vocabular etc.). Cercetarile au dovedit ca vocea vorbitorului, tonul si infatisarea sa sunt responsabile pentru 93% din impactul pe care acesta il are asupra interlocutorilor, astfel: Impactul vizual: 55%. Atitudinea, gesturile, gradul de contact al ochilor, comportarea in general contribuie la prima impresie pe care interlocutorii si-o fac despre noi. Dat fiind faptul ca miscarile si expresia fetei au un efect de opt ori mai puternic decat cuvintele pe care le folosim, trebuie sa le acordam atentie maxima. Impactul vocal: 38%. Acelasi lucru spus cu diferite tonalitati ale vocii va fi interpretat in mod foarte diferit de audienta. Intrucat mai mult de o treime din impactul asupra celor care ne privesc si ne aud este dat de voce, trebuie sa ne asiguram ca vocea noastra exprima exact ceea ce vrem sa comunicam, ba chiar ca mareste efectul spuselor noastre. Impactul verbal (textual): 7%. S-ar putea sa ne para, prin comparatie cu ceilalti doi factori care determina impactul asupra celor cu care comunicam, ca numai trebuie sa acordam mare atentie cuvintelor pe care le rostim. Si totusi, trebuie sa ne gandim ca atunci cand esuam pe plan vizual si vocal, mesajul ramane sa fie salvat de cuvinte. Este clar, deci, ca pentru a transmite mesajele asa cum dorim si pentru ca ele sa fie pe deplin intelese, trebuie sa le insotim de gesturile, intonatia si accentuarile potrivite.

Arta de a comunica(2)
Atunci cand vorbim, trebuie sa ne convingem ascultatorul ca suntem sinceri si ca poate avea incredere in noi. Putem face acest lucru realizand un acord intre felul cum vorbim si aspectul nostru. Indiferent cat de stralucitor este mesajul nostru, daca nu este considerat credibil de catre receptor, mesajul nu va fi crezut. De vreme ce actiunile vorbesc mai tare decat cuvintele, trebuie sa ne asiguram ca cele doua forme de convingere (vorbele si faptele) se potrivesc. Daca spunem ceva, insa prin limbajul trupului dam de inteles cu totul altceva, cei care ne observa vor interpreta aceasta neconcordanta ca pe un semn al nesinceritatii noastre. In cazul unui conflict intre vorbele noastre si felul in care ne prezentam (de exemplu, spunem Totul e in regula, ma simt minunat, si totusi muschii obrazului si mainile ni se contracta nervos), oamenii tind sa aiba mai multa incredere in limbajul trupului decat in cuvintele pe care le folosim. In continuare voi prezenta cateva sfaturi pe care le putem urma pentru a deveni mai credibili, pentru a capata mai usor increderea celor din jurul nostru, pentru a comunica mai bine. Ochii Cand ne uitam in ochii cuiva(nu la fruntea sa, nici peste umarul sau) aratam ca acordam importanta persoanei respective. Acest lucru il flateazape ascultatorul nostru si ii capteaza toata atentia, dar, mai important, procedand astfel ne creem credibilitate. Daca cineva nu ne

intalneste ochii atunci cand vorbeste cu noi, dam impresia ca nu suntem deloc interesati de ceea ce auzim, ca avem ceva de ascuns sau poate ca nu-l agreem pe vorbitor. Fata si mainile Cand vorbim, emitem in permanenta semnale mai ales prin mimica fetei si prin gesturile pe care le facem cu mainile. Folosindu-ne de aceste semnale, efectul asupra auditorului nostru va fi considerabil sporit. Mimica fetei. Expresii care dureaza mai putin de o secunda pot dezvalui sentimente care sunt prinse instantaneu de catre ceilalti. Cand zambim, oamenii ne vad ca pe o persoana deschisa, abordabila. Interesant este ca intotdeauna oamenii zambesc mai putin decat cred ei. Zambetul pur(si nu acel ranjet fix, fara participarea ochilor) schimba practic chimia creierului si ne face sa ne simtim mai bine. Acest sentiment este comunicat instantaneu. Gesturile. Mainile care vorbesc ii implica pe ascultatori si ii apropie de noi, ajutandu-i inteleaga ceea ce vrem sa exprimam. Mimica fetei si gesturile pe care le facem in timp ce vorbim constituie o parte integranta a mesajului pe care-l transmitem.Daca nu ne adresam cuiva privindu-l in ochi, daca nu adoptam o expresie adecvata, in functie de intelesul pe care vrem sa-l dam spuselor noastre si daca nu folosim gesturi deschise, oamenii vor tinde sa nu creada ceea cele spunem. Corpul Desi impactul major asupra celorlalti este dat, in general, de contactul ochilor, de mimica fetei si de miscarile facute cu mainile, restul corpului poate contribui de asemenea la impresia pe care o creem. Atitudinea. Stand (jos sau in picioare) intr-o maniera rigida putem sugera autoritatea, atunci cand dorim acest lucru. Relaxandu-ne umerii si incrucisindu-ne picioarele putem rapi din solimnitatea unei ocazii formale, dar in cazul unei ocazii mai neoficiale putem fi perceput ca fiind o persoana prietenoasa. Miscari involuntare. Miscarile involuntare ale mainilor si ale picioarelor pot dezvalui o serie de emotii, variind de la dezinteres la teama. Chiar daca fata ramane imobila, bratele incrucisate, unghiile rontaite sau genunchii leganati tradeaza disconfortul. Apropierea fizica. Stand prea aproape de cineva ii putem creea un sentiment de invazie a proprietatii sau de amenintare. Daca stam la o distanta mai mica de 50-70 de cm de cei cu care vorbim, ascultatorul va tinde sa se miste inapoi instinctiv, percepand apropiereaca pe o violare a intimitatii sale (distanta variaza in functie de locul in care traieste cel cu care vorbim, de nationalitatea si de cultura lui). Pe de alta parte, daca stam la o departare mai mare de 120 de cm de persoana cu care vorbim, ascultatorul va crede ca suntem indiferenti la spusele sale, ca ne este dezagreabil sau va avea un sentiment de izolare. Atitudinea corpului constituie un suport sau, dimpotriva, o negare a cuvintelor noastre. Fiind constienti de acest lucru ne vom putea controla cu mai multa usurinta limbajul trupului. Folosind unul sau mai multe gesturi pentru a spori efectul cuvintelor pe care le rostim in diferite situatii, vom avea rezultate semnificative.

Vocea Vocea noastra reprezinta o metoda puternica si eficienta de a capta atentia celorlalti si de a creea o atmosfera care sa-i incurajeze sa ne asculte. Cateva lucruri pe care trebuie sa le avem in vedere: Intensitatea si tonul. Vocile joase au gravitate si tind sa fie luate mai inserios. O voce ascutita sau stridenta da impresia ca posesorul ei exagereaza sau nu se controleaza. O sa spunem ca vocea este cea cu care ne-am nascut si ca, in privinta ei, nu putem face mare lucru. Ne inselam! Chiar si o voce foarte inalta are niste limite intre care intensitatea poate varia. Asadar, va trebui sa identificam cea mai joasa intensitate pe care o putem obtine(astfel incat sa vorbim, totusi, natural, caci astfel efectul este mai mult comic) si o vom folosi pana cand ne vom obisnui. Va trebui safolosim un ton modulat. Acest lucru va indica celor cu care vorbim ca stim ce facem si le va da incredere in noi. Ritmul. Un tempo moderat pastreaza atentia celorlalti si le da posibilitatea sa recepteze si sa inteleaga corect mesajul. Daca ritmul cu care vorbim este prea rapid, oamenii nu vor avea ragazul sa absoarba ceea ce spunem; daca este prea lent, vom suna plictisitori, si oamenii nu vor mai fi atenti, daca suntem ezitanti, ascultatorii vor deveni in mod inconstient nelinistiti si agitati. Ritmul natural al respiratiei permite auditorului sa recepteze ceea ce spunem. E bine sa facem din cand in cand pauze pentru a permite celorlalti un moment de a reflecta asupra unei parti a mesajului inainte de a trece la urmatoarea parte. Astfel, ei nu numai ca vor intelege mai bine, dar vor retine mai mult din mesajul nostru. Accentul. Inflexiunile vocii permit accentuarea anumitor cuvinte sau pasale din relatare. Prin accentuare trebuie sa atragem atentia ascultatorilor asupra fragmentelor mai importante ale comunicarii noastre. Atenti insa! Accentuand prea multe cuvinte, ascultatorii vor ameti, se vor plictisi si isi vor aminti despre comunicarea noastra doar ca a fost obositoare!

Ghid in arta comunicarii

Nu degeaba se vorbeste despre o adevarata arta a comunicarii. La prima vedere (ba poate chiar si la a doua, ca sa spunem asa), ar putea parea ceva simplu. Gandeste-te: cati oameni nu afirma, foarte siguri de sine, ca sunt comunicativi? Si ei sunt chiar convinsi de acest lucru. Dar a purta un dialog sau faptul ca se spune despre tine ca esti vorbareat si deschis nu echivaleaza nici pe departe cu a comunica. Crezi ca stii, dar apare o situatie cand nu mai stii cum sa reactionezi Spre exemplu, multe persoane sunt puse in dificultate atunci cand trebuie sa aiba discutii considerate indeobste mai delicate; de exemplu, sa dea o veste neplacuta, sa critice pe cineva sau chiar sa-si ceara drepturile cuvenite intr-o anumita situatie. Ce s-a intamplat atunci cu omul vorbaret si comunicativ pe care-l cunosteau toti? Nu-si gaseste cuvintele, fiecare fraza pare fortata si, prin urmare, nefireasca asa incat nu este de mirare ca demersul comunicational este sortit esecului. O alta conceptie eronata insa destul de raspandita se refera la confuzia care se face frecvent intre exprimarea sentimentelor si comunicare. De pilda, sa presupunem ca esti foarte suparat si nu te mai cenzurezi in fata interlocutorului: rabufnesti, spui detaliat tot ce ai pe suflet.

Dar aceasta sa insemne, oare, ca ati comunicat? Ar fi un test interesant sa incerci, atunci cand esti linistit si relaxat, sa vorbesti despre ceea ce simti. Sunt mari sanse sa nu reusesti; ba dimpotriva, sa ai senzatia unui vid. Pentru ca tot vorbim despre exprimarea directa a ceea ce se petrece in sufletul si mintea noastra, ar fi momentul sa mentionam o alta confuzie care se face destul de des. De exemplu, unii dintre noi tindem sa fim foarte sinceri brutal de sinceri raportat la tot ceea ce ne priveste. Acesta nu este un lucru rau; din contra, invatam sa ne cunoastem mai bine, sa ne intelegem si sa invatam din greselile pe care le-am facut. Dar la ce duce, oare, acest lucru? Ai ghicit: din moment ce ajungem la concluzia ca noua ne-a facut bine abordarea respectiva, incercam sa o aplicam si cu persoanele dragi noua. Suntem convinsi ca procedam corect cand taiem in carne vie si nu-i menajam deloc. Da, pentru noi este benefic; am spus tot ce aveam pe suflet si astfel ne-am descarcat de tensiunea acumulata. Insa ce efect are pentru ceilalti? Daca ai procedat vreodata asa, stii care este raspunsul. Iar daca nu, n-ar fi prea dificil sa-ti imaginezi: vor intra in defensiva, vor riposta si asta inseamna nu numai ca ai esuat in incercarea de a dialoga, ci si faptul ca ai periclitat relatiile, pana atunci armonioase, dintre voi. De ce sa se ajunga in situatia ca asemenea discutii sa decurga in confruntari? Tonul face muzica, spune o vorba si este foarte adevarat. De regula, persoana care initiaza discutia indeplineste si rolul de capelmaistru; dar asta nu e obligatoriu. Poti prelua tu aceasta sarcina, daca simti ca situatia tinde sa scape de sub control. De cele mai multe ori, reactia si replicile celuilalt nu sunt decat raspunsul la ceea ce i s-a spus si la tonalitatea interlocutorului. Tocmai de aceea, o discutie in contradictoriu se poate desfasura si mentinand un ton firesc. Ceea ce ai facut m-a suparat si am vrut sa stii acest lucru, precum si punctul meu de vedere. Pare imposibil? Da, daca nu esti deprins cu acest gen de abordare. S-ar putea sa te surprinda, dar, in general, a comunica eficient inseamna in primul rand a asculta. Este un aspect important, de care prea putini dintre noi tinem cont!