Professional Documents
Culture Documents
SENZATIILE
Obiective: 1. Definire si caracterizare 2. Sensibilitatea. Analizatorul ca mecanism al senzatiei 3. Calitatile/proprietatile senzatiilor 4. Principalele modalitati senzoriale
Indiferent de perspectiva de analiza, senzatia implica 3 elemente: 1. Stimulul fizic 2. Raspunsul fiziologic
3.
raspuns fiziologic
Experienta senzoriala
stimul fizic
experienta senzoriala
La om, senzatia dobindeste atributul constientizarii, producerea si manifestarea ei fiind insotite de punerea in functiune a unor operatori logici de analiza-evaluare, discerneredelimitare (intre stimul si modelul lui informational), de raportare designativa (imaginea subiectiva interna se raporteaza la stimulul extern care a provocat-o, atentia subiectului orientinduse astfel catre aceasta). Atributul constientizarii senzatiei nu este un dat, ci se elaboreaza si dezvolta treptat in ontogeneza, intre 0 si 3 ani. In psihologie, problema senzatiei a starnit puternice controverse intre asociationism si gestaltism. Asociationismul absolutiza individualitatea senzatiei si o punea la temelia intregii vieti psihice, pe cind gestaltismul nega existenta ei. Intr-adevar, in realitate, insusirile si proprietatile stimulilor (obiecte si fenomene) nu exista in stare izolata, ci numai intr-un context obiectual; nu avem insusiri in sine, ci insusiri ale unui obiect sau altuia. De aceea, la omul adult, in conditii normale, asupra simturilor noastre actioneaza obiecte concrete integrale si ele se reflecta ca atare prin intermediul perceptiei. Senzatia, in forma ei pura, nu se poate obtine decit in conditii speciale de laborator, unde avemn posibilitatea sa izolam anumite insusiri si sa le prezentam distinct ca stimuli (exemplu: diferentierea unui sunet dupa inaltime - mentinem inverianta intensitatea si variem frecventa; diferentierea nuantelor de culoare - mentinem tonul cromatic, de ex. rosu, si variem luminozitatea: foarte inchis, inchis, deschis, foarte deschis).
decodificare si o portiune mai periferica numita zona de asociatie, cu functii de integrare a senzatiilor in ansambluri. 4. CONEXIUNEA INVERSA este o parte componenta a analizatorului (descoperita catre a 2-a jumatate a sec.20). Functia ei principala este de a asigura autoreglarea analizatorilor in vederea receptionarii cit mai bune a stimulilor. Transmiterea impulsurilor nervoase cu mesaj autoreglator se realizeaza pe cai aferente care se gasesc in componenta nervilor senzitivi. Pe aceasta cale se realizeaza aferentatia inversa directa. Exista insa si o autoreglare realizata pe calea aparatului propriomuscular al receptorului (asa cum exista, de ex, la analizatorul vizual prin care se regleaza miscarile globilor oculari sau acomodarea cristalinului) Analizatorul are o activitate reflexa unitara. Lipsa oricarei verigi si mai ales a celei centrale face imposibila aparitia senzatiei pentru care este specializat acel analizator. De asemenea, functionarea insuficienta a unora sau altora dintre componente perturba realizarea senzatiilor corespunzatoare (poate aparea cecitate cromatica prin afectarea conurilor, poate fi perturbata capacitatea de percepere a limbajului- tulburare denumita afazie senzoriala).
laten. De asemenea, senzatia nici nu dispare imediat ce a incetat actiunea stimulului, ci mai continua citeva miimi de secunda, fenomen numit postefect sau imagine consecutiva. Exista 2 tipuri de imagini consecutive: - pozitive - care corespund senzatiei originare (un carbune incins invirtit in intuneric da impresia unui cerc luminos) - negative - nu corespund senzatiei originare, ci sunt complementare acesteia (privind un patrat rosu si apoi privind un perete alb, vom vedea verde - aceasta datorita obosirii celulelor pe care se proiecteaza patratul rosu). Exista deosebiri individuale semnificative in ceea ce priveste duratele latentei si postefectului: - persoanele caracterizate ca mobile au la ambii indicatori valori scazute; - persoanele considerate inerte au la ambii indicatori valori crescute. 4. TONALITATEA AFECTIVA exprima proprietatea generala a senzatiilor de a produce stari afective pozitive sau negative, de apropiere sau respingere a realitatii pe care o reflectam. Aceasta proprietate depinde de proprietatile obiective ale stimulului (culori placute ori neplacute, sunete placute sau neplacute, etc) si de experienta de viata individuala acumulata in raport cu un stimul sau altul. De aici rezulta diferente individuale importante: acelasi stimul poate determina o tonalitate afectiva pozitiva la un subiect si alta negativa la un altul. Tonalitatea afectiva a senzatiilor mai depinde si de gradul de satisfacere/nesatisfacere a trebuintelor: satisfacerea senzatiei de foame, sete, etc va provoca intotdeauna stari afective placute, nesatisfacerea lor, neplacute. De stiut k toate senzatiile sunt bipolare (pot produce si stari afective placute, dar si negative), cu exceptia senzatiei de durere, care e unipolara (nu produce decat stari afective negative). 5. VALOAREA COGNITIVA este proprietatea senzatiei de a reflecta si de a ne releva insusiri de natura diferita si de surse diferite. Astfel, insusirile pe care le reflecta senzatiile vizuale sunt de alta natura decat cele pe care le reflecta senzatiile tactile sau cele auditive. De asemenea, dupa natura surselor care genereaza semnalele, senzatiile se impart in: exteroceptive (sursele de semnale se afla in mediul extern), proprioceptive (sursele de semnale se afla la niv. articulatiilor osteo-musculare) si interoceptive (sursele de semnale se gasesc in mediul intern, la nivelul viscerelor).
Ochiul uman s-a adaptat pentru receptionarea undelor din registrul 390-800 milimicroni. Intre aceste limite se afla toate lungimile de unda corespunzatoare culorilor fundamentale ale spectrului luminii terestre. Undele elecromagnetice se propaga de la sursele naturale de lumina sau de la sursele artificiale sau de la corpurile luminate. Acestea din urma, datorita structurii lor materiale, absorb o parte a radiatiilor, iar o alta parte o reflecta. Ultimele stimuleaza ochiul omului, iar acesta vede obiectele colorate intr-o nuanta cromatica corespunzatoare lungimilor de unda reflectate. Daca un obiect absoarbe toate undele luminoase, el e vazut ca fiind negru sau apropiat de negru. Daca le reflecta pe toate, in egala masura, el e vazut alb, iar daca reflecta selectiv, e vazut ca avand una din cele 7 culori ale spectrului. Orice senzatie vizuala se caracterizeaza prin citeva proprietati de baza: a) tonul cromatic -dat de lungimea de unda corespunzatoare. El diferentiaza culorile unele de altele. b) luminozitatea exprima locul pe care-l are aceeasi culoare pe o scala in care cea mai luminoasa culoare e albul, iar cea mai putin luminoasa e negrul. c) saturatia exprima puritatea culorii In viata si activitatea, culorile au rol de semnalizare (semnalizeaza existenta unor obiecte, procese, reguli, etc). Ele pot dobindi semnificatii elaborate socio-cultural (negrul culoare de doliu la noi) 2. SENZATII AUDITIVE - excitantul (stimulul) care detrmina aparitia lor sunt undele sonore. Caracteristicile excitantului (undelor sonore) se exprima in caracteristicile senzatiilor auditive: a) frecventa vibratiilor (nr. de vibratii/secunda) va determina inaltimea sunetului b) amplitudinea undei (gradul de deplasare a undei fata de pozitia de echilibru) va da intensitatea c) forma undei (determinata de natura undei sonore) se va exprima in timbrul dupa care se poate identifica sursa acestui sunet. Sunetele impreuna cu alti factori se folosesc in psihoterapie. 3. SENZATIILE CUTANATE includ 2 SUBMODALITATI: a) Senzatii tactile rezultate din atingerea si presiunea asupra obiectelor. Excitantul e reprezentat de factura suprafetelor obiectelor. Prin interm lor pot fi obtinute informatii privind netezimea, asperitatea, duritatea obiectelor. Cele mai sensibile zone tactile sunt: virful degetelor, regiunea buzelor, virful limbii. Cele mai putin sensibile: fruntea si spatele. b) Senzatii termice - excitantul este diferenta de temperatura dintre corpul propriu si cea a obiectelor cu care omul intra in contact. Exemplu: timen maiinile in doua vase: unul cu apa calda si altul cu apa rece. Apoi, le introducem pe amandoua intr-un vas cu apa calie. Mina care a fost in apa rece va simti caldura, iar cea care a fost in apa calda, rece. Senzatiile termice permit cunoasterea proprietatilor calorice ale obiectelor si totodata se include in mecanismele de termoreglare. 4. SENZATII OLFACTIVE semnalizeaza proprietatile chimice ale obiectelor. Excitantul care le provoaca sunt particulele de substante volatile care patrund in fosele nazale odata cu aerul respirat sau prin miscari de inspirare. Servesc cunoasterii proprietatilor obiectelor, dar sunt implicate si in mecanismele de aparare ( multe din substante sunt nocive pt. organism - trebuie sa ne indepartam de ele). 5. SENZATII GUSTATIVE reflecta calitatile chimice ale substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala. Se deosebesc intre ele prin intensitate si calitate. exista m.m. senzatii de gust, dar 4 sunt fundamentale: sarat (provocat de clorura de sodiu), amar (chinina), dulce
(zaharina), acru (acidul acetic). Din combinarea acestora, in proportii variate, rezulta toate celelalte gusturi. Servesc la cunoasterea insusirilor substantelor, la apararea fata de cele nocive si la reglarea comportamentului alimentar. Si ele au o tonalitate aff. poz sau neg. B] Senzatii care ne ofera informatii despre pozitia si miscarea propriului corp 1. SENZATIILE PROPRIOCEPTIVE semnalizeaza starea de postura a membrelor, a trunchiului si capului. Excitantul lor e intern: tensiunea musculara a ac. muschi antrenati in pozitia stationare 2. SENZATIILE KINESTEZICE apar in cursul efectuarii miscarilor si ne informeaza despre directia, durata si intensitatea efortului pentru realizarea lor. Au rol deosebit in reglarea fina a miscarilor si in integrarea acestora in actiuni voluntare complexe. Formele de baza ale kinesteziei: a)chinestezia aparatului locomotor; b) kinestezia manuala; c) kinestezia verbo-motorie. 3. SENZATIILE DE ECHILIBRU semnalizeaza schimbarea pozitiei capului fata de trunchi si a corpului in intregime, cind se fac miscari de rotire si balansare. Ele au rol in: - stabilirea centrului de greutate a corpului in conditiile in care se petrec schimbari ale pozitiei acestuia - mentinerea echilibrului vertical in timpul mersului si al directiei de deplasare - redresarea starii de echilibru in situatiile in care se produc alunecari, caderi, etc. C] Senzatii care ne informeaza despre modificarile mediului intern: SENZATII ORGANICE detrminate de modificari ale chimismului intern al organismului: scaderea concentratiei de substante nutritive din singe, a apei, a oxigenului, etc. Ele indeplinesc o functie adaptativa. Contribuie la mentinerea starii de sanatate fizica si la realizarea bunei dispozitii. SENZATII DE DURERE semnaleaza tulburarile functionale sa distrugerile de tesuturi organice. Au rol fundamental in apararea organismului si stimuleaza actiunile de indepartare de sursele nocive si de ameliorare a durerii.