Homeostazia este capacitatea organismului de a-si mentine umoralesi functiile vitale, indiferent de variatiile mediuluiinconjurator.

ill

limite normale

constantele

Parauretrii homeostaziei Extensia- se exprima prin numarul de marimi homeostatate in cadrul sistemului repetitiv: eu dit acest numar este mai mare, cu atat sistemul este mai bine homeostatat, deoareee capaeitatea de a mentine 0 stare cvasiconstanta este mai multilaterala, ' , Capacitate a de secluziune se refers la limite le de amplitudine ale variatiilor. Factorii de mediu actioneaza asupra sisternului viu eu 0 anurnita intensitate, in timp ce mijloace1e de aparare ale organismului redue aceasta intensitate la limita dintre sistemul viu si mediu, astfel ca, In interior, . sistemul este protejat; aceasta reducere este sec1uziunea (de la latinescul secluzio = separare, term en introdus de Emil Racovita, intelegfindu-se izo1area, relative a sistemului viu de mediul inconjurator, protejandu-l de actiunea prea intensa a factorilor acestuia din urma); marimea ei reprezinta capacitatea de secluziune a sistemului. Oricat de mare ar fi acesta, marimile biologice vor reprezenta intotdeeuna, sub influenta factorilor externi, 0 serie de variatii; mecanismul de reglare consta in neutralizarea acestor tendinte de variatie prin reducerea 1a normal a marimilor biologice variabile. Abaterile maxime asupra csrora se poate exercita reglarea definesc limitele reglarii. Pentru fiecare marime biologica variabila exista 0 valoare optima_pe care 0 consideram valoare normala (e.g. pH sangvin este 7, 30-7, 43). Mecanismele homeostatice nu reusesc sa reduca rnarimile modificate (sub influente externe) exact 1a valoarea optima, ci doar ill interiorul unei zone de valori situate de 0 parte :;;ide alta a optimului, zona in care acestea vor osci1a permanent. Cu cat aceasta zona este mai restransa, cu atat mai mare este precizia reglarii; viteza regldrii depinde de timpul scurs din momentul intriirii in functiune a mecanismelor reglatorii pana la readucerea marimii reglate in interiorul zonei de oscilatie admisa, fiind cu atat mai mare eu cat timpul este mai scurt. In ansamblu, capacitate a homeostazica a unui sistem viu este cu atat mai mare, cu cat sunt mai mari extensiasi capacitatea de secluziune, eu cat sunt mai mari limite Ie de reglare si eu dit sunt rnai mari precizia. promtitudinea si viteza reglarii.
Notand homeostazia cu H, capacitatea de secluziune cu S, Iimitele reglarii eu L, preeizia eu ~, promtitudinea cu ~, viteza eu ~ si extensia cu n, uncle

zona de oscilatii a unui parametru p in

jurul valorii optime, zona nesupusa reglarii, d = durata latentei la intrarea in actiune a sistemului de reglare si D = durata reglarii, adica a re;&ucerii parametrului p In ill interiorul zonei f, putem scrie urmatoarearea formula: ,

H = L (S + f

dD

) sau,

cuprinzand ultimii patru parametri sub numele de reglare (R)

1. Fiziologie generals si celulara

FizioZogia generala studiaza rnanifestarile functionale caractenstice tururor vietuitoarelor. Fiziologia celulara; este 0 parte esentiala a acestui capitol, celula reprezentandunitatea biologics de organizare a tuturor fiintelor vii prevazuta eu principalele atribute ale vietii (metabolism, excitabilitate, crestere si repro due ere). Importanta sub raport teoretic prin generalizarile pe care le of era, fiziologia generals contine elementele de baza necesare intelegerii si sistematizarii functiilor complexe ale organismelor superioare. . Organismul uman cuprinde aproximativ 1 x 1017 celule, grupate in numeroase tipuri si subtipuri. Fiecare tip de celula este rezultatul exprimarii preferentiale ale acelor gene, din genomu1 celular comun, care se leaga de functia sa specializata. Celula este formam din unitati subcelulare, iar acestea, la randul lor, din macro- !?i micromolecule, constituind trepte de organizare subcelulara.