ACCIDENTE POSIBILE IN ESCALADA SI ALPINISM

02.12.2008

Mladin Smaranda Masterat KAAL

INTRODUCERE

Rela ia om-munte a cunoscut de-a lungul timpului o evolu ie continu . Aceast evolu ie ascendent s-ar putea reprezenta grafic printr-o curb ascendent care plecnd de la zero (momentul apari iei omului) urc lin pn c tre sfr itul secolului al XVIII-lea, pentru a se avnta brusc, ajungnd n numai 200 de ani la diversificarea fabuloas din zilele noastre. n sens larg, termenul de alpinism include orice activitate care presupune ascensiunea unui munte, originea cuvntului provinind de la ascensiunile n muntii Alpi. n ziua de astazi alpinismul se refera mai ales la o escaladare care include riscuri, pericole, inedit, noutate. Aici intervine aspectul eroic al activitatii. Este omul n confruntarea cu fortele naturii. Omul vine cu tehnologia, cu echipamentul, cu stilul si curajul sau, iar natura l ntmpina cu fenomenele sale, de cele mai multe ori imprevizibile si implacabile, cu dificultatea traseului, cu noutatea sa. Pentru ca fiecare vrf ce nu a fost cucerit nca reprezinta o provocare pentru mpatimiti, ca un ideal, ca o sansa de a iesi din anonimat, de a-si depasi limitele. Din pacate, de foarte multe ori, muntele si cere jertfele sale si multi temerari si pierd viata n cautarea absolutului lor. Alpinismul are multi adepti tocmai prin faptul ca lanseaza o provocare si ca strneste adrenalina, lucruri extrem de atractive pentru tinerii n permanenta cautare de senzatii noi. Alpinismul implica, asadar, nu doar pasiune, daruire, ci si asumare de riscuri . n practicarea alpinismului i a escaladei sportive se ntlnesc enorm de multe riscuri care pot fi reduse la minimum folosind un echipament de bun calitate i o tehnic de c i mai ales psihic. Pruden a i ndr zneala trebuie s fie ntr-un bun echilibru, mbinate cu prezen a de spirit, hot rrea i capacitatea de analiz n situa ii critice. Este recomandabil un control medical am nun it efectuat cel pu in o dat pe an. rare corespunz toare. O persoan care practic aceste activit i montane trebuie s fie s n toas fizic

Foarte important este cunoa terea propriilor noastre limite i a posibilit ilor fizice. Traseul se va alege ntotdeauna n func ie de capacitatea echipei. Este indicat s se p streze ntotdeauna o rezerv de timp pentru cazuri neprev zute ca: nr ut irea vremii, depitonare a traseului sau accident. Echipa de doi este cea mai uzual , rapid i sigur . Escalada se efectueaz alternativ, fiecare partener parcurgnd cte o lungime de coard . De asemenea, fiecare va fi cap de coard pe rnd cu condi ia ca valoarea partenerilor s fie egal . n caz contrar, cel mai experimentat sau n form conduce echipa i poart toat r spunderea. Intrarea n traseu se va face numai cu condi ia ca ambii parteneri s fie echipa i corespunz tor. Avand in vedere ca alpinismul, escalada sportiv i n general sporturile practicate la mare n l ime sunt activit i periculoase, iar neglijen a, lipsa de antrenament i necunoa terea unor aspecte teoretice, pot conduce la accidente foarte grave i chiar la moarte, doresc sa evidentiez prin prezenta lucrare riscurile la care sunt supusi practicantii acestor sporturi extreme.

Masuri de siguranta in escalada si alpinism

Reguli de baza In escalada sportiva este necesar sa se tina seama de o serie de reguli de baza: - sa faca incalzire inaintea eforturilor mari; - sa invate sa descatere; - a respecta asigurarea carabinierelor; - a comunica clar cu coechipierul; - a evita calcarea corzii; - a asigura toate punctele de ancorare din traseu; - a nu pune niciodata degetul in punctele de asigurare; - a urma linia traseului; - a invata sa aterizeze si sa reactioneze in caz de cadere. - a se evita frecarea corzilor, folosind bucle independente pentru fiecare coarda; - a avea grija sa se urmeze linia corecta a traseului, in special in traseele de mai multe lungimi de coarda (trasee care se insruciseaza sau se apropie) - sa invate sa prinda (pe cineva care se catara); - sa curete espadrilele la plecarea intr-un bloc, pentru ameliorarea aderentei si reducerea uzurii structurii; - sa verifice daca zona de aterizare nu este ocupata de alte persoane; - sa curete prizele dupa trecerea sa; Asigurarea este problema cheie a securitatii in escalada; invatarea prealabila a acestor tehnici este obligatorie. De asemenea, este foarte important ca practicantii sa aiba un bagaj de cunostinte generale privind escaladare, sa fie infomati despre locurile si conditiile de escaladare si nu in ultimul rand, sa utilizeze termeni clari in comunicarea cu ceilalti membrii ai grupului.

Interdictii - a nu fi niciodata in situatie `neasigurat ` sau `ne-autoasigurat` in perete (regrupare, rapel, etc); - a nu stationa inutil in calea cataratorilor

- este interzisa frecarea unui echipament de nylon cu un alt echipament de acelasi tip; Exemplu: - nu se instaleaza niciodata o mansa pe un anou (bucla) de chinga sau de coarda; - nu se instaleaza niciodata 2 corzi in acelasi inel de coborare. Nerespectarea acestori reguli de baza si interdictii determina de cele mai multe ori accidentari ale practicantilor si uneori pot conduce chiar la moartea acestora.

Accidentarile in escalada

Cauzele principale ale accidentarilor sunt: 1. Incalzire insuficienta 2. Tehnica de lucru incorecta 3. Executia miscarilor fara a trece prin toata amplitudinea de miscare 4. Utilizarea in exces a unei articulatii sau a unui tendon (cu sau fara durere prezenta) 5. Dezechilibre articulare (lipsa antremanetului de echilibrare!) 6. Cresterea rapida a greutatii 7. Odihna insuficienta (sau nerepectarea zilelor de pauza: a nu se catara niciodata mai mult de trei zile fara pauza! Un corp care nu se reface este foarte vulnerabil la orice tip de accidentare) 8. Folosirea tehnicilor de antrenament pentru avansati (daca esti incepator, mai ales) 9. Lipsa concentrarii 10. Alimentatie insuficienta sau de proasta calitate 11. Suprasolicitarea musculaturii prin utilizarea unei greutatii mari (de exemplu sunt foarte multi cataratori care se antrenaza cu greutati, tractiuni cu o placa de 15 kg. in ideea cresterii fortei maxime. Corpul uman este construit sa lucreze cu propria greuatate! Folosirea unei greutati in plus duce, mai devreme sau mai tarziu, la accidentari/suprasolicitari). 12. Supraintinderea tendoanelor si smulgerea partiala sau completa a ligamentelor (ligamentele nu se pot intinde pentru simplul fapt ca nu sunt elastice. In cazul unei leziuni acestea sunt smulse fie partial fie complet). 13. Ignorarea durerii acute si localizate (vezi cuvantul de incheiere)

14. Executia unor exercitii multiarticulare (tractiuni, flotari, genuflexiuni etc.) fara incalzire adecvata (pentru fiecare articulatie in parte). 15. Multe alte cauze pe care le putem combate invatand sa ne ascultam corpul. Corpul uman are nevoie de mai mult timp pentru a se adapta oricarui tip de activitate. In cazul escaladei cel mai repede reactioneaza/se adapteaza muschii, dovada fiind si o foarte rapida hipertrofie a muschilor dupa cateva saptamani de sala. De foarte mult timp au nevoie ligamentele (cel putin 2 ani), tendoanele si incheieturile (cel putin 3 ani). Sunt foarte multe persoane care inca din primele luni se dau la panou pe pasi foarte grei sau care contin riglete si mono/bidoixuri! Asemenea prize pot fi folosite in forta maxima doar dupa doi ani de intarire si antrenament specific, pentru evitarea accidentarilor. In cazul acestora sunt recomandate toate tipurile de prize ergonomice, gen: scurse, orice tip de priza cu forma rotunda...care de preferat: nu se inteapa! Sunt recomandate agatari regulate pe prize mici: 10 sec/ 5 serii de exemplu, pentru intarire. Leziunile pot fi impartite in doua mari categorii: accidentari si suprasolicitari.

A. Accidentarile
se produc din diverse motive si sunt in proportie de 99% recuperabile. A1. Ligamentul inelar (ligamentum annulare): prezinta probabil cel mai mare procent de accidentari in escalada. Ligamentul inelar face legatura intre tendon si os, scopul acestuia este de a prinde tendonul de os, sub forma circulara. In fotografia de jos ligamentul inelar este marcat cu galben. Accidentarile se produc in situatii diferite, respectiv:

- alunecarea brusca a picioarelor, intreaga greutate a corpului fiind preluata de o singura mana care tine cel mai probabil o rigleta sau un mono/bidoix - inteparea prizelor - miscari lungi realizate dinamic priza ce urmeaza a fi tinuta fiind o rigleta sau mono/bidoix - cel mai des se intampla dupa realizarea unui antrenament mai greu, cand corpul este obosit. Nu de putine ori in aceste circumstante anumite persoane decid ca reusesc efectuarea unui campusboard (placa Gllich)! Foarte gresit! Amintesc ca antrenamentul pentru coordonarea intramusculara (antrenamentul la Campusboard) se realizeaza in conditiile in care corpul este foarte bine odihnit/recuperat si dupa o foarte buna incalzire, in caz contrar riscul producerii accidentarilor la nivelul degetelor respectiv a umerilor fiind foarte ridicat. Smulgerea completa a ligamentului inelar produce un zgomot foarte puternic (pocnitura) care poate fi auzit pe o raza de cativa metri! Recuperarea dupa o asemenea leziune dureaza in medie 8 saptamani, dupa o pauza completa de 4-16 saptamani (in functie de gravitate). Este foarte dureroasa si necesita folosirea benzii (TAPE) pentru a proteja ligamentul smuls (partial sau complet). Asemanatoare rupturii ligamentului inelar se prezinta tendinita la nivelul tendoanelor degetelor. Aceasta produce dureri acute care pot aparea brusc. Spre diferenta de ruptura de ligament inelar in cazul tendinitei nu se produce nici o pocnitura, iar durerea poate aparea si in stare de repaus, fara a fi exercitat nici un fel de efort fizic.

A2. Tendoanele/Muschii: leziuni prin care se pot produce smulgeri ale fibrelor musculare. La nivelul tendoanelor des intalnite sunt intinderile. In ambele cazuri este nevoie de pauza si recuperare si folosirea pe perioada determinata a benzii elastice sau a tape-ului, in functie de leziune.

A3. Articulatiile: cele mai frecvente accidentari sunt la nivelul articulatiei cotului, umarului si a genunchiului (meniscul); - cot: caderi necontrolate pot duce la smulgerea ligamentelor in cazul unei entorse de exemplu. Si in acest caz partenerul poate asigura o cadere controlata (prin dirijarea corpului cu mainile, astfel incat cel care catara sa aterizeze cu piciorele pe saltea) - umar: umarul este probabil cea mai complexa articulatie din corp, si cea care sufera cel mai mult in escalada, fie datorita dezechilibrului produs la nivelul muschilor (protagonisti/antagonisti) fie datorita unei tehnici neadecvate, fie datorita unor caderi necontrolate in umar. Exemplul clasic este executarea gresita a tractiunilor, pe partea negativa (coborare) nefiind indicat lasarea pana jos, respectiv sprijinirea intregii greutati a corpului in articulatia umarului. Un numar mare de accidentari se produce din nou in antrenamentul pentru coordonare intramusculara (fie el la campusboard fie la panou deplasarea din priza in priza fara picioare), respectiv la coborare, unde, fie din cauza epuizarii fie din cauza lipsei fortei necesare multi sportivi, nu controleaza aproape deloc coborarea, fiecare miscare putand cauza ruperea capsulei articulare.

- genunchi: in acest caz intalnim doua tipuri de accidentari: ale ligamentelor (caderi necontrolate) si ale meniscului (cele mai frecvente). Leziunile la nivelul meniscului se datoreaza folosirii unor tehnici de genul: Lolot, Egipteanul si intoarcerea. Tensiunea creata prin intoarcerea genunchiului

este foarte mare, apasand direct pe menisc. Din ce in ce mai multi cataratori sufera datorita utilizarii acestor tehinici, multi dintre ei necesitand interventie chirurgicala.

Intoarcerea A4. Laba piciorului: accidentarile se produc de cele mai multe ori in cazul unei caderi necontrolate (mai ales in escalada de bloc boulder), si asta ori datorita lipsei saltelelor adecvate, ori datorita caderii pe margine ori langa saltea. Aceste accidentari pot fi de cele mai multe ori evitate in conditiile in care partenerii de antrenament intervin/ajuta la controlarea caderii.

Recuperarea: In cazul in care totusi v-ati accidentat trebuie urgent aplicata metoda RICE
(Rest-Ice-Compression-Elevation) sau pe romaneste PGCR (Pauza-Gheata-Compresie-Ridicare). Metoda poate fi aplicata in cazul accidentarilor la nivelul muschilor, articulatiilor, tendoanelor si ligamentelor, ajutand la diminuarea durerii si la o recuperarea mai rapida. PAUZA: (incetarea completa a oricarei activitati) nu trebuie sa subestimam nici un fel de accidentare. La scurt timp dupa producerea unei leziuni corpul reactioneaza prin producerea unei

cantitati mai mari de endorfine care are ca efect calmarea durerilor. Acest lucru ne impiedica cateodata sa evaluam gravitatea leziunii, nu este in nici un caz un motiv sa continuam activitatea! GHEATA: (racirea zonei lezate) pentru e evita tumefierea excesiva a zonei lezate este indicat sa aplicam cat mai repede posibil gheata, ori orice corp rece pe leziune (in ideea ca nu este vorba de o rana deschisa) (sic!).Ideal ar fi o punga cu gheata. Foarte important este sa nu aplicam gheata direct pe piele. Punga cu gheata se impacheteaza de preferinta intr-un prosop, sau ceva asemanator. Aplicare directa a ghetii pe piele poate duce la o scadere prea brusca a temperaturii in zona respectiva, in corp producandu-se o suprairigare cu sange a zonei afectate in ideea prevenirii unei hipotermii. Aceasta suprairgare cu sange va avea ca efect o augumentare/agravare a tumefierii. Gheata va fi mentinuta 20 minute (10-15 minute in cazul copiilor). COMPRESIE: (aplicarea unei benzi elastice) - un efect la fel de bun ca si gheata il poate avea aplicare unei benzi elastice in zona lezata. Este foarte important ca aceasta sa fie usor stransa pentru a nu bloca irigarea cu sange a membrului respectiv. In cazul in care apar dureri mari, este recomandata inalturarea benzii si bandajarea mai lejera. Foarte important: a nu se dormi cu banda elastica aplicata! RIDICARE: (ridicarea membrului lezat) este foarte important ca imediat dupa accidentare membrul lezat sa fie ridicat, si tinut in aceasta pozitie timp de 30 minute. Prin ridicare profitam de efectul gravitatiei pentru eliminarea lichidelor ce se produc in cazul unei leziuni.

B. Suprasolicitarile
Suprasolicitarile apar in urma unei disproportii intre capacitate si cantitate. Provocate in general de antrenamente intensive, folosirea gresita a unei tehnici sau ignorarea unor accidentari mai vechi, respectiv nerespecatarea timpului necesar vindecarii, acestea duc la o recidiva a leziunii. In cazul acestor leziuni avem de-a face cu efecte deosebit de grave, de cele mai multe ori recuperarea fiind imposbila fara pauza completa, de multe ori pe perioade nedeterminate. Exemplul clasic in escalada sunt suprasolicitarile in zona umarului, cotului/antebratului, tendoanelor.

B1. Articulatiile Cotul: la nivelul cotului pot aparea dureri destul de intense care se intind pe o perioda indelungata de timp. Cel mai adesea cauzele acestor dureri sunt provocate de doua afectiuni numite: - Epicondylitis humeri radialis/ epicondilita laterala (mana/cot de jucator de Tenis): inflamarea extensorului incheieturii mainii si a degetelor - Epicondylitis ulnaris humeri / epicondilita mediala (mana/cot de jucator de Golf): inflamarea flexorului incheieturii mainii si a degetelor. Aceste doua tipuri de afectiuni pot aparea datorita suprasolicitarii musculaturii antebratului, datorata miscarilor extreme sau repetate in zona respectiva. Umarul: La nivelul umarului pot aparea instabilitati datorate dezvoltarii protagonistilor in detrimentul antagonistilor, in acest caz a muschilor rotatori externi ai umarului. De cele mai multe ori este recomandata pauza completa pana la recuperarea completa, sau purtarea unei benzi elasitce speciale si antrenarea in paralel a muschilor rotatori exteriori (antrenament de echilibrare). Genul acesta de suprasolicitare apare in cazul cataratorilor care se antreneaza mult in surplomba si tavan. In general este nerecomandata pauzarea cu mana complet extinsa (in timpul catararii). Tendinita, bursita si sindromul de compresie a umarului sunt in stransa legatura si pot aparea fie singure, fie in combinatie. Daca muschii rotatori externi ai umarului (rotund mare, rotund mic si infrascapularul) si bursa umarului sunt iritate, inflamate si edematiate (umflate), acestea pot fi prinse intre capul humerusului si acromion. Miscarile repetate care implica bratul sau procesul de imbatranire ce implica miscari la nivelul umarului timp de multi ani, pot de asemenea irita si conduce la uzura tendoanelor, muschilor si structurilor invecinate. Tendinita reprezinta inflamatia (inrosire, durere si umflare) tendonului. In tendinita umarului, rotatorii externi ai umarului si/sau tendonul bicepsului devin inflamate, de obicei ca urmare a ciupirii de catre

structurile invecinate. Traumatismul poate varia de la o usoara inflamatie pana la implicarea tuturor muschilor ce produc rotatia umarului. Pentru stabilizarea umarului este recomandata intarirea muschilor rotatori externi prin executarea regulata a antrenamentului de echilibrare, respectiv fluturari cu gantere, ridicarea greutatilor cu plecare de la ceafa, ridicari laterale ale ganterelor etc. B2. Laba piciorului: incredibil dar adevarat. E o adevarata manie in randul populatiei cataratoare. Hai sa ne luam papuci. Dar ce fel de papuci?? Si mai ales ce nr.? Hm, am auzit de la Fane, vecinu de la 3, ca daca vrei sa stai calumea la stanca, si daca vrei cocotz de calitate...tre sa fie cel putin cu trei numere mai mici ! Marfa!!! ...Aiurea... in aceste conditii incepe lungul proces de deformare al labei piciorului, ma refer la sistemul osos, fara sa mai amintesc de kilogramele de bataturi si basicile omniprezente! Nu mai vorbesc de durerea de la stanca, mai ales vara cand piciorul oricum se umfla datorita retentiei de apa in corp, cand soarele bate asa fain pe talpa..deh..neagra! Hm..intrebare: suntem maso?? Unele afectiuni nu mai pot fi vindecate nici dupa interventie chirurgicala. Nu de mult am cumparat o pereche de papuci unui prieten. De la Five.Ten. Nu fac reclama dar sunt singurii care scriu pe ambalaj ca, cumpararea unor papuci mai mici este o prostie si duce la deformarea picioarelor! Deci ...decizia va apartine! B3. Tendoanele: sunt afectate de Tendinita: o inflamatie a tendoanelor - fascicule fibroase care fixeaza muschii pe oase. Afectiunea provoaca durere si slabiciune la nivelul articulatiilor si afecteaza in general umerii, coatele, genunchii, soldurile, calcaiul si incheietura mainii. Daca tendinita este severa si provoaca ruperea tendonului, tratamentul chirurgical poate deveni necesar. Dar, in majoritatea cazurilor, tratamentul consta doar in repaus si medicamente care calmeaza durerea si inflamatia cauzate de tendinita. Se recomanda luarea unor masuri pentru a preveni tendinita si pentru a evita consecintele acestei afectiuni -limitarea miscarilor articulatiilor. O alta afectiune poate fi reprezentata de sindromul de compartiment / Kompartment, afectiune acuta severa datorata cresterii presiunii masei musculare intr-un compartiment inchis inextensibil, delimitat de fascia musculara. Sindromul de compartiment survine dupa traumatisme sau dupa interventii chirurgicale, si este cel mai frecvent la nivelul antebratului si gambei. Fara tratament prompt, se produce necroza musculara si moartea (leziuni ireversibile) nervilor ce traverseaza compartimentul respectiv. Simptomele acestui sindrom sunt durerea

severa, insotita de tulburari nervoase (parestezie), paralizie, si rar absenta pulsului. Tratamentul este o urgenta si consta in fasciotomia larga chirurgicala. In afara de accidentarile si suprasolicitarile prezentate mai exista: afectiuni ale coloanei vertebrale, sindromul outlet la nivelul toracelui, artroza la nivelul incheieturii degetelor, ingrosarea incheieturii degetelor, intarirea muschilor(Myogelosen/Noduri), afectiuni ale ligamentului lateral la nivelul incheieturii degetelor, etc. Orice tip de durere e un semnal de alarma (mai putin durerile musculare specifice fiecarei activitati sportive). Corpul incearca sa ne avertizeze asupra unei probleme existente la nivelul unui muschi, ligament, tendon. Nu de putine ori auzim motto-ul: daca doare, trage si mai tare!. Este adevarat in cazul durerilor musculare specifice disciplinei sportive respective, dar de celelalte tipuri de dureri trebuie sa tinem cont. Sunt de parere ca un sportiv desavarsit este acela care-si cunoaste foarte bine corpul si care stie sa- si asculte corpul! Cu o asemenea atitudine putem evita foarte multe leziuni. Castigam in primul rand sanatate si apoi timp. Avem un singur corp! Sa avem grija de el !