You are on page 1of 2

Emil Grleanu

S{R{CU|UL!

S-a iscat un v`rtej ca din senin. S-a ]n=urubat ]n p[m`nt, apoi a pornit-o, tehui, peste c`mp, cur\i =i livezi, lu`nd cu el tot ce g[sea mai u=or ]n cale. +i dac[ de pe jos fura flori, pene =i h`rtii, de pe-o ramur[ lu[ un c[r[bu=, un c[r[bu= mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochi=orii ca dou[ neghini\e. C[r[bu= de prim[var[. C`nd l-a luat v`rtejul pe sus, =i-a str`ns =i el picioru=ele =i a v[zut c[ poate zbura f[r[ s[ dea din aripi. V`rtejul =i-a f[cut gustul, =i-n mijlocul unui drum de \ar[, l`ng[ o curte, s-a ]n\epenit o clip[ ca un sfredel, apoi, s-a topit deodat[, l[s`nd tot ce luase, balt[, la p[m`nt. C`nd s-a trezit, privi ]mprejur: un drum pr[fuit. +i din cap[tul drumului, \an\o=, cu pieptul ]n plato=[, cu pintenii arcui\i, venea un coco=. Ia! Scap de unul =i dau peste altul, ]=i zise c[r[bu=ul; [sta m[-nghite! Coco=ul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la c[r[bu= =i a trecut m`ndru ]nainte. Am sc[pat! g`ndi cu bucurie c[r[bu=ul, =i se ]ntoarse s[ priveasc[ dup[ coco=. Atunci ]ncremeni de spaim[. Din cel[lalt cap[t al drumului sosea un curcan. C[r[bu=ul se f[cu mai mic dec`t era, \in`ndu-=i sufletul: Acuma chiar c-am p[\it-o! C`nd ajunse curcanul ]n dreptul coco=ului, se ]nroti, ]=i ro=i m[rgelele =i ]=i d[du capul peste spate; iar coco=ul scoase pieptul =i mai ]n afar[, se ]n[l\[ ]n picioare =i forfec[ aripile de c`teva ori ]n p[m`nt: ]=i d[deau bine\e. Coco=ul s-a dus, curcanul se feri parc[ s[ nu calce c[r[bu=ul c`nd ]l ajunse, =i acesta, bietul, r[sufl[: Bine c-am avut noroc! Dar deodat[, de dup[ un gard, s[ri, mare, cu coada rotund[ c`t soarele la r[s[rit, un p[un. Pas[rea se leg[n[ o clip[, apoi ]=i str`nse coada =i zbur[ ]n drum. De 1

Din lumea celor care nu cuvnt[

[sta nu mai scap! crezu c[r[bu=ul. P[unul s-a apropiat, l-a r[sturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a ]ntors cum ]l g[sise =i, l[s`ndu-l , ]=i v[zu de drum. C[r[bu=ului nu-i venea s[-=i cread[ ochilor c[ mai e ]n via\[. Dar uite: colo e drumul, sub el h`rtia, pe dreapta gardul, tr[ie=te. Ia s[ zboare acuma, c`t putea mai repede, de-acolo, pe vreo creang[ de copac. S[-=i ]ncerce aripile. +i le desf[cu. }n clipa aceea un pui de sturz, mai m[ri=or ceva dec`t o nuc[, zbur[ spre el. Ei! De a=a p[s[ri mici, mai de seama mea, mi-i drag =i mie, g`ndi c[r[bu=ul, preg[tindu-se chiar s[ dea sturzului ziua-bun[. Dar sturzul se l[s[ l`ng[ buc[\ica de h`rtie, deschise pliscul, apuc[, cu l[comie, c[r[bu=ul =i: hap! hap! mai s[ se ]nece, ]l ]nghi\i. S[r[cu\ul c[r[bu=! De pe gard, o vrabie, care v[zuse multe ]n via\a ei, ]=i a=ezase pui=orii ]n r`nd, s[ priveasc[, de cum z[rise c[r[bu=ul jos. +i acum ]=i lua zborul ]ntr-alt loc, strig`ndu-=i dup[ d`nsa odraslele, care duceau ]n minte o ]nv[\[tur[ mai mult.

You might also like