Primvara NICHITA STANESCU

Primejdii dulci alctuind sub gene, mi te iveti istovitor de dulce cu snii bulbucai zvcnind s culce pe ei srutul lutului, alene. Te stingi ncet din mine, iar sub piept lovete-n cldrim o minge i ziua pe trotuare se prelinge, lsnd n urm-i iz de primvar. Alturi de mocirlele uscate ies pomii toi cu trunchiurile-n floare Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare cam cte fete-s astzi deflorate? Un orizont pierdut, cu buze roii srut-n cretet noaptea pe hotare Cocoarele revin din deprtare i mor n primvar ofticoii...
februarie 1955