Pe urmele Duhului Sfânt: Pe urmele Duhului Sfânt, #1

Drepturi de autor

© 2017 Ezechel Suciu

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nicio formă, prin niciun mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul prealabil, în scris, al autorului.

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced or distributed in any form or by any means, or stored in a data base or retrieval system, without the prior written permission of the author.

Cuprins

Mulţumiri

Prefaţa Editorului

Cuvânt înainte

Meditaţia 1 - Cine este Duhul Sfânt?

Meditaţia 2 - Omul a fost umplut cu Duhul lui Dumnezeu la Creație

Meditaţia 3 - Când și de ce a abandonat Duhul Sfânt oamenii?

Meditaţia 4 - Cum poate fi adus Duhul Sfânt înapoi și de ce este vitală această revenire a Lui?

Meditaţia 5 - Duhul Sfânt între Geneza 6 și Faptele Apostolilor 2

Meditaţia 6 - Gelozia Duhului Sfânt - cazul lui Saul, primul împărat al lui Israel, care a început „în Duhul și a sfârșit „în firea pământească

Meditaţia 7 - Gelozia Duhului Sfânt - cazul proorocului bătrân din Samaria

Meditaţia 8 - Duhul Sfânt în cei patru sute de ani de ani de „tăcere" a lui Dumnezeu

Meditaţia 9 - Oare Duhul Sfânt doar îi vizita sau rămânea peste sfinții care au trăit înainte de Rusaliile menționate în Faptele Apostolilor 2?

Meditaţia 10 - Cel de-al patrulea „asediu" al Duhului Sfânt din istoria lui Israel

Meditaţia 11 - „Ce vrea să zică aceasta?"

Meditaţia 12 - Ce este nou la Cincizecimea descrisă în Faptele Apostolilor 2?

Meditaţia 13 - Veți primi o Putere

Meditaţia 14 - Semne permanente ale prezenței Duhului Sfânt în sfinții Săi

Meditaţia 15 - Nașterea diferitelor limbi - evenimentul de la Babel

Meditaţia 16 - Vorbirea în alte limbi - evenimentul din Fapte 2

Cuvânt de încheiere

Mulţumiri

Mulțumesc lui Dumnezeu care prin Duhul Său a pus în mine această sete de a-L cunoaște pe El și modul în care S-a revelat și S-a relaționat cu omul, coroana creației Sale.

Mulțumesc bunului Mântuitor și pentru faptul că m-a ajutat să mă eliberez de tiparele doctrinare bisericești, care adesea au și tradiții ce nu pot fi regăsite în experiența proorocilor și apostolilor Domnului, experiență lăsată nouă de Duhul Sfânt pe paginile inspirate ale Sfintelor Scripturi. (Slavă Domnului pentru acei teologi care au reușit să se elibereze de chingile docrinelor nebiblice!)

Mulțumesc Duhului Sfânt care mi-a luminat mintea ca să înțeleg Scripturile de El insuflate, și mi-a dat experiențe nemijlocite cu El, experiențe care m-au ajutat să-L înțeleg și care m-au călăuzit totodată prin păienjenișul vieții.

Mulțumesc și bisericilor: Speranța, Kenmore, Washington, Elim, Hollywood, Florida și Philadelphia, Vancouver, Washington, pentru cadrul binecuvântat în care au putut fi dezbătute astfel de subiecte sensibile ale teologiei și practicii vieții creștine contemporane.

Mulțumesc și altor biserici ale diasporei românești din SUA în care am fost ascultat și acceptat (poate uneori doar… tolerat) cu acest fel de învățături nondenominaționale.

Mulțumesc soției mele Iuliana, criticul meu plin de dragoste și fermitate, ajutorul potrivit pentru un predicator nonconformist, ale cărei experiențe cu Duhul Sfânt m-au ajutat să mi le evaluez corect pe ale mele ca să nu cad în vreo extremă nebiblică și păgubitoare pentru mine și pentru persoanele aflate în sfera mea de influență.

Mulțumesc slujitorilor radioului Vocea Evangheliei din Cluj-Napoca, care au preluat multe din aceste mesaje trimițându-le prin eter ascultătorilor din patria-mamă, însetați după plinătatea Duhului Sfânt.

Mulțumesc vechiului meu prieten, pastorul-poet-editor Constantin (Ticu) Moisa, pentru dragostea cu care m-a încurajat și m-a ajutat și la editarea acestei lucrări.

Mulţumesc şi câtorva prieteni, slujitori ai Cuvântului, precum: Mihai Dumitraşcu, Daniel Brânzei, Zaharia Bica, Tiberiu Apolzan şi Silviu Neagu, pentru încurajarea şi observaţiile lor.

Mulțumesc ție, cititorule, pentru curajul de a lua această carte în mână cu dorința de a fi zidit sufletește, chiar dacă acest lucru ar putea presupune și o… demolare a ceea ce n-a fost zidit după îndreptarul învățăturilor sănătoase.

Domnul să binecuvânteze aceste cuvinte scrise pentru a sluji Cuvântului lui Dumnezeu, ca ele să aducă rodul dorit de El: umblarea dimpreună cu Dumnezeu - Duhul Sfânt.

Ezechel Suciu, rob al robilor Domnului din Babilonul modern

Vancouver, WA, SUA, la 12 noiembrie 2016

Prefaţa Editorului

„Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte; şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie." (Luca 11.5-8)

Pilda Mântuitorului cu cei trei prieteni: unul în pat, al doilea în prag şi al treilea într-un popas neanunţat este una plină de semnificaţii, accentul principal fiind pus nu neapărat pe prietenie, cât mai ales pe perseverenţă, pe o anumită atitudine de stăruinţă, căreia Domnul îi adaugă conotaţia de supărătoare.

Dar care este aplicaţia care mă vizează, din această parabolă?

Ei bine, aflându-mă la distanţa de puţin peste o lună de o a şasea călătorie peste ocean, pur şi simplu înghesuit de o seamă de proiecte, toate aflate în faze diferite, şi c-o agendă foarte încărcată în activitatea mea de pastor itinerant, ca să nu mai vorbim şi despre îndatoririle familiale, iată-mă nu în pat ca omul din pildă, ci într-un adevărat pact între mine şi Stăpânul care m-a răscumpărat. Moment în care, preaiubitul şi vechiul meu prieten Ezechel îmi trimite un e-mail conţinând o jumătate din listingul cărţii de faţă, însoţindu-l cu o rugăminte căreia nici pietrele nu i-ar fi rezistat.

Auziţi: ,,Dragă frate Ticu,

Domnul i-a trimis pe ucenicii Săi, „doi câte doi. Cum aş putea să plec şi eu cu o nouă carte… de unul singur? Am nevoie iarăşi de un „tovarăş de drum (îmi pare rău că termenul este cam compromis în cultura postcomunistă din România).

Dacă este dar cu putinţă, am rugămintea de a „şlefui" încă o carte dragă mie, cu dorinţa sinceră s-o văd publicată de Cincizecime (4 iunie). În speranţa unui răspuns pozitiv, mulţumesc de pe acum de însoţirea penei unui pastor editor din patria-mamă.

Cu mare preţuire in Domnul,

Ezechel Suciu, robul Domnului de la capătul pământului."

Celor de mai sus le-a fost adăugată şi următoarea frază în secţiunea Mulţumiri:

,,Mulțumesc vechiului meu prieten, pastorul-poet-editor Constantin (Ticu) Moisa, pentru dragostea cu care m-a încurajat și m-a ajutat și la editarea acestei lucrări."

Şi dacă, în parabola biblică, prietenul din prag a fost auzit de cel din pat, cât de tare trebuie să fi strigat prietenul meu ,,de la capătul pământului, încât i-am auzit şi bătăile inimii sale, nespus de caldă şi iubitoare! Aşa că mi-am luat trusa şi m-am apucat de ,,şlefuit.

În plus, abordarea în cartea de faţă a unei teme pe cât de complexă şi controversată, pe atât de fundamentală şi de fierbinte în sânul frăţietăţii de toate confesiunile, a tras greu în balanţă, astfel că m-am alăturat cu tot sufletul pastorului Ezechel Suciu pentru a merge „doi câte doi" pe acest drum spinos, dar sfinţitor, al unei pneumatologii unificatoare.

Binevoiască Dumnezeu-Duhul Sfânt să lase ungerea Lui şi peste scrierea aceasta, spre gloria lui Dumnezeu-Tatăl, în Numele Domnului Isus Cristos, Dumnezeu-Fiul.

Constantin Moisa, Bucureşti, 1 aprilie 2017

Cuvânt înainte

„Acela care are pretenția că înțelege Scriptura, nu se va deschide la nici o idee care nu încape în cutia măruntă a interpretării lui. Și oricine altcineva ar veni cu o interpretare diferită de a lui, va fi desconsiderat." (Anonim)

Vorbind despre plinătatea Duhului Sfânt, Charles Spurgeon spunea: „Dacă nu avem Duhul lui Dumnezeu, este mai bine să închidem bisericile, să le batem în cuie ușile, să punem câte o cruce neagră pe ele și să zicem: «Dumnezeu să Se îndure de noi!»."

Iată şi o altă afirmație a sa, vrednică de a fi luată în consideraţie şi aplicată ca un principiu de viață creștină:

„Nu Biserica stabilește ceea ce învață Biblia, ci Biblia trebuie să învețe ceea ce Biserica trebuie să învețe."

Mi-a fost tare greu să aleg un subtitlu la această carte. Pe lângă cel pe care l-am ales (cu greu!), am mai avut câteva în minte care mi-au fost tare dragi. Pentru a nu le pierde din memorie, pe unele dintre acestea le-am menţionat aici: Urmărindu-L în Istorie, L-am regăsit în mine; Despre Duhul Sfânt, al doilea Emanuel; O Pneumatologie pe înțelesul tuturor; O Pneumatologie a unificării; Duhul Sfânt în istorie și în mine; Adevăruri despre… Adevăr.

M-am născut la anumite intersecții de drumuri spirituale. Tatăl meu, fost cantor în Biserica Ortodoxă, a ajuns membru activ al mișcării de trezire spirituală din cadrul acestei biserici, mișcare inițiată de preotul Iosif Trifa, și cunoscută sub numele de Oastea Domnului. După căsătorie, tata a trebuit să participe vreme de patru ani în cel de Al Doilea Război Mondial. Întors acasă avea să descopere cu stupoare că soția lui s-a… recăsătorit cu un alt bărbat.

În mijlocul acestei drame care l-a pus pe drumuri departe de soția și fiica lui de 9 ani, tata s-a apropiat de Domnul care a găsit cu cale să-l mângâie prin harul Său: astfel, el a fost umplut de Duhul Sfânt și a început să cânte cu glas de cantor bisericesc cântările Duhului Sfânt în limbi necunoscute de el.

A activat vreo trei ani ca predicator ambulant pe drumurile Transilvaniei, până când într-o bună zi, copleşit de povara singurătății, a dorit să-şi refacă viaţa recăsătorindu-se. Însă, mai-marii Bisericii Penticostale de atunci, după înțelegerea lor, i-au interzis acest lucru. În criza sufletească în care se afla, adâncită de refuzul liderilor respectivi, tatăl meu a dat peste niște martori ai lui Iehova care i-au oferit ajutorul lor: o tânără dintr-o familie de martori cu aproape șaisprezece ani mai tânără ca el. Primul născut din această ciudată combinație sunt… eu (mai am o soră cu un an mai mică decât mine).

Primii paisprezece ani i-am petrecut în acest climat de izolare față de bisericile din satul meu (ortodoxă, catolică) în compania acestor martori ai lui Iehova dintre care cei mai mulți nu trecuseră vreodată printr-o reală naștere din nou. Excepție făceau doi dintre ei: tatăl meu, fost creştin penticostal, și bunicul meu dinspre mamă, care fusese iniţial credincios baptist. Ei au avut o influență pozitivă asupra mea, fiindcă erau doi oameni care Îl iubeau atât pe Dumnezeu, cât și pe semenii lor.

Tatăl meu a fost cel dintâi care m-a scos, în primii ani de viață, din cercul strâmt al martorilor lui Iehova și m-a dus de câteva ori la adunări penticostale din satele vecine, în satul nostru neexistând vreo biserică protestantă sau neoprotestantă.

La vârsta de paisprezece ani, am început cursurile liceale în localitatea Ileanda, din judeţul Sălaj. În acest timp, am locuit la familia verișoarei mele al cărei soț era pastor baptist și a cărei mamă (mătușa mea) era o credincioasă penticostală, având darul vorbirii în alte limbi și darul proorociei.

După terminarea liceului, am plecat la Cluj la facultate unde, din când în când, mai căutam biserici penticostale, baptiste, adventiste, ba chiar ortodoxe sau catolice, având numeroşi prieteni și cunoscuți din diferite confesiuni religioase. Mă aflam tot la… intersecții de drumuri, fiindcă fiecare dintre ei îmi propunea calea lui de mântuire a sufletului din umila noastră condiție omenească.

Îmi amintesc că tata avea pe coperta interioară a Bibliei sale o poză interesantă decupată de undeva, poză pe care un biet călător, aflat la o intersecție de drumuri în căutarea căii care duce la mântuire, era înconjurat de vreo șapte bărbați cu mâinile întinse spre a indica o direcție călătorului dezorientat. Pe mâna fiecăruia stătea scris Calea mea sau te pierzi! Lesne de înţeles că pelerinul stătea buimac neștiind în ce parte s-o ia pentru că fiecare mână arăta într-o direcție diferită de a celorlalți.

După multă suferință și zbucium sufletesc, eu am înțeles că nu există o doctrină bisericească perfectă, așa că m-am aplecat asupra Sfintelor Scripturi cu dorinţa fierbinte de a găsi Calea mântuirii de păcat și de consecințele lui. Slavă Domnului, am găsit-o: ea este Isus Cristos! Am făcut legământ de credință cu Mântuitorul și m-am botezat în apă pe 22 decembrie 1975, cu dorința de a-i iubi pe toți oamenii și pe toți frații mei de credință, oriunde s-ar afla și oricum s-ar numi ei.

La început, însă, am făcut și o greșeală pe care aveam s-o repar mai târziu. Şi anume, mi-am imaginat că pot să-i iubesc pe toți creștinii sinceri doar dacă voi sta la mijloc păstrându-mă echidistant faţă de organizațiile religioase; așa că nu m-am făcut membru al niciunei biserici locale, ci doream să-i vizitez pe toți și să am părtășie cu toți. Însă, mi-am dat seama