Povestiri cu eroi

Povestiri cu eroi

Copyright 2017 Cristina Gabriela Covaliu

Publicata de Cristina Gabriela Covaliu la Smashwords

Smashwords Edition License Notes

This ebook is licensed for your personal enjoyment only. This ebook may not be re-sold or given away to other people. If you would like to share this book with another person, please purchase an additional copy for each recipient. If you’re reading this book and did not purchase it, or it was not purchased for your enjoyment only, then please return to Smashwords.com or your favorite retailer and purchase your own copy. Thank you for respecting the hard work of this author.

Cuprins

Prolog

Poveste de iarna

Nazdravanul

Mihaela la bunici

Despre autor

Alte aparitii

Prolog

Din cartea Povestiri cu eroi fac parte trei povesti: Poveste de iarna, Nazdravanul si Mihaela la bunici. In toate cele trei, copiii sunt eroi, salvand renul lui Mos Craciun, salvand padurea de la taiere, precum si animalele din curtea bunicii.

Povestiri cu eroi

Poveste de iarna

Într-un sătuc mic, uitat de lume, parcă la capătul pământului, unde ningea neîncetat şi era frig mereu, trăiau nişte copii care nu credeau că vor primi vreodată jucării de la părinţii lor, fiindcă erau foarte săraci, şi nu îşi permiteau să le cumpere cadouri niciodată. Ei auziseră de la bunicii lor despre Moş Crăciun, care vine la copiii cuminţi în fiecare iarnă, cu daruri minunate şi bunătăţi. Şi cu toate că erau foarte cuminţi, la ei niciodată Moşul nu sosea.

Într-o zi, toţi copii din sat se strâng la joacă, formând un om mare de zăpadă, apoi încercuindu-l, se pun la vorbă, povestind întâmplări auzite de la părinţi, despre Moş Crăciun.

- Oare la noi de ce nu vine Moşul? întreabă Căălin, un băiat frumos, cu ochi mari, căprui şi părul castaniu.

- Poate nu suntem suficient de cuminţi? spune şi Marian.

- Dar eu am ajutat-o pe bunica la curăţenie, şi am pregătit şi masa, răspunde Sorina.

- Iar eu am dat zăpada din toată curtea, făcând o potecă până la hambarul cu fân, ca tatăl meu să poată merge la animale să le hrănească, spune şi Mihai.

- Nu acesta e motivul pentru care Moşul ne ocoleşte. De mai mulţi ani încoace, lui Moş Crăciun i s-a întâmplat ceva, pentru că eu, după cum îmi amintesc, când eram copil primeam multe jucării de la el.

După ce stau mai multe ore de vorbă, cei patru pleacă supăraţi pe la casele lor, deoarece nu peste mult timp avea să fie din nou Crăciunul, o zi feerică, magică, pe care toţi copiii trebuie să o sărbătorească cu drag, iar ei, ca de obicei, se vor uita la un brad frumos împodobit, dar fără să aibe cadouri sub el, lucru care îi va întrista pe toţi.

Lângă acest sătuc mic şi vesel, plin de copii frumoşi şi cuminţi, se afla o pădure mare, unde, de nenumărate ori, braconierii vânau fără să aibe permisiunea satului, ucigând urşi, căprioare, vulpi şi reni, pe care îi mâncau, iar din blana lor îşi făceau căciuli şi haine călduroase. Aici, copiii se jucau în voie, nestingheriţi de nimeni, ocolind cu grijă capcanele pădurarilor, şi aducând mâncare pentru vietăţile pădurii.

Într-o zi, Cătălin îi cheamă pe cei trei prieteni, şi vine cu o idee, să meargă împreună mai adânc în pădure, ca să desfacă toate capcanele puse de braconieri şi să scape toate animalele prinse în ele.

- Să mergem să le dăm drumul! spune Sorina veselă. Să le desfacem lăbuţele din capcană şi să le eliberăm. În felul acesta vom face o faptă bună şi îi vom învăţa minte pe braconieri, să nu mai vâneze în pădurea noastră.

- E păcat să facă rău animalelor nevinovate.

Cei patru se îmbracă gros, îşi iau săniuţele şi pleacă prin pădurea albă, unde copacii sunt îmbrăcaţi în gheaţă, iar în locul frunzelor atârnă ţurţuri grei şi mari. Ninge liniştit iar pe jos este un strat foarte mare de omăt, în care picioruşele copiilor se afundă până la genunchi. Prietenii cercetează atent pădurea, sperând să găsească vreo vulpe sau vreun ren, cărora să le dea drumul din capcană.

Mergând uşurel, Sorina vede o