Alimentația și sănătatea copilului

Autoarea

PREFAȚĂ

„Nutriția nu înseamnă a mânca,

ci a învăța să trăiești."

Patricia Compton – nutriționist american

De ce încă o carte care să ne învețe să trăim? Pentru că avem copii cărora le dorim să-și atingă potențialul maxim de dezvoltare și pentru că suntem în mare parte responsabili pentru aceasta.

Cartea de față se ocupă de impactul alimentației asupra sănătății copilului, cu accent pe alimentația vegetariană. Autoarea abordează astfel o zonă gri, studiată rar de specialiști, plină de folclor și de informații anecdotice, pe alocuri. Argumentele științifice neadecvate, dar și lipsa unei educații susținute în domeniu fac ca alimentația vegetariană să fie nepopulară în România, iar pentru copii să fie considerată o opțiune exagerată și chiar riscantă.

Cartea doamnei Elena Pridie aduce informații importante, la zi, despre impactul alimentației asupra dezvoltării copilului, evidențiind dezavantajele alimentației actuale, bazate în principal pe proteine animale și cu exces de zaharuri rafinate. Astfel, alimentația vegetariană devine o opțiune înțeleaptă pentru fiecare copil, indiferent de vârstă. Autoarea dedică un spațiu important alimentației nou-născutului și sugarului, cu o pledoarie pentru alăptare. Scăderea evidentă a numărului de mame care alăptează, din motive mai mult sau mai puțin obiective, este considerată un mare eșec al speciei noastre. Într-adevăr, copiii care se bucură de o alimentație naturală au o rată de creștere mai lentă, comparativ cu cei hrăniți cu formulă de lapte adaptată vârstei. Ceea ce nu se știe este faptul că graficele de creștere la care se face raportarea se bazează pe măsurători făcute pe grupuri de copii alimentați artificial. Organizația Mondială a Sănătății pune însă la dispoziție grafice separate pentru copiii alăptați, pentru a putea evalua corect creșterea copiilor hrăniți natural¹.

Așa cum intuim, alimentația sănătoasă presupune preocupare și efort, până obținem deprinderile necesare selectării și pregătirii hranei. Ne sunt din ce în ce mai accesibile alimentele superprocesate/rafinate care, în spatele unui gust foarte puternic, ascund riscuri pentru sănătate și o valoare nutritivă redusă. Astfel, alimentația sănătoasă presupune o implicare mai mare din partea noastră, a părinților, comparativ cu generația părinților și bunicilor noștri. Necesită efortul de a ne informa, de a selecta alimentele potrivite din oferta pieței, de a le face disponibile copiilor noștri într-o formă atrăgătoare ca aspect și gust.

Cercetătorii spun că programele culinare influențează pozitiv preferințele alimentare ale copiilor, atitudinile și comportamentul alimentar, probabil cu rezultate chiar mai bune atunci când sunt și părinții implicați².

Conform unui studiu realizat în România, în 2011, pe un lot de 361 de copii de vârstă școlară – consumul de fructe și legume este influențat direct de cunoștințele copiilor despre necesarul zilnic de legume și fructe, de atitudinea mamei față de aceste alimente, și nu în ultimul rând de disponibilitatea fructelor și legumelor acasă, în mediul în care trăiește copilul³. Așadar, dacă vrem să-i împrietenim pe copii cu fructele și legumele, trebuie să le oferim informații despre alimentația sănătoasă, în mod constant, dar în același timp adecvat, accesibil vârstei lor, să le oferim un model pozitiv, dar și să prezentăm frumos, creativ fructele și legumele în meniul lor. Vom forma astfel obiceiuri sănătoase, cu un impact pozitiv asupra întregii lor vieți.

Ca părinți, avem responsabilitatea de a le modela comportamentul alimentar prin reguli rezonabile, dar și de a-i motiva, așa încât să prefere și să aleagă alimente sănătoase chiar și atunci când nu suntem în preajma lor.

Ultimul capitol al cărții, și cel mai cuprinzător, conține rețete ordonate pe grupe de alimente. Rețetele sunt accesibile chiar și pentru mamele ocupate. Așa cum intuim, nu trebuie să gătim alimente complicate, ci mese gustoase din ingrediente proaspete.

Un înțelept spunea: Mai întâi noi formăm obiceiurile, apoi ele ne formează pe noi. Cartea pe care o citiți este un instrument de lucru foarte util, dacă doriți să formați obiceiuri sănătoase pentru dumneavoastră, copiii dumneavoastră și pentru întreaga familie.

Dr. Magdalena Ionescu,

medic specialist pediatrie și neonatologie

¹ Nelson Textbook of Pediatrics – ediția a 19a.

² The Impact of Cooking Classes on Food-Related Preferences, Attitudes, and Behaviors of School-Aged Children: A Systematic Review of the Evidence, 2003-2014, noiembrie 2014.

³ Lucia Maria Lotrean, Iulia Tutui, Individual and familial factors associated with fruit and vegetable intake among 11- to 14-year-old Romanian school children, octombrie 2014.

INTRODUCERE

Iubesc copiii de când mă știu. De la frații mei, cinci la număr, la a căror creștere am contribuit și eu, fiind cea mai mare, până la toți ceilalți copii pe care i-am avut în preajmă. Inclusiv copiii mei, bineînțeles, cele două fiice pe care mi le-a dăruit Dumnezeu, care mi-au adus mari bucurii. Și copiii lor, nepoții mei, patru la număr până acum, care mi-au deschis un univers de fericire, despre a cărui existență nu aveam habar nici în cele mai frumoase vise ale mele.

Copiii sunt ceea ce are mai de preț această lume. Prin natura lor sunt sinceri, curați, cinstiți, buni la suflet, calzi, atenți, plini de compasiune, creativi, hotărâți, încrezători, flexibili, îngăduitori, iertători, generoși, amabili, recunoscători, umili, loiali, blânzi, ascultători, veseli, entuziaști, competitivi, punctuali, convingători, devotați, consecvenți, responsabili, demni de încredere, plini de imaginație, plăcuți, adaptabili, sensibili, răbdători, iubitori, ordonați, ospitalieri, discreți, precauți, harnici, curajoși, inventivi, ageri, ambițioși, curioși, înțelepți, echilibrați, cooperanți, meditativi, împăciuitori, comunicativi, cu simțul umorului, dornici să facă lucruri bune și sunt fericiți să ne fie aproape în viață...

Dacă nu este completă această lungă listă, continuați-o dumneavoastră. Dacă nu este exactă sau am exagerat pe ici-pe colo, vă rog să-mi îngăduiți firea optimistă. Aceste însușiri tocmai enumerate le-am văzut în viață, întruchipate la superlativ numai în copii, și descoperirea lor, rând pe rând, m-a fascinat întotdeauna. Viața în preajma copiilor este un vis. Un vis frumos.

Totuși, din nefericire, în ultimele decenii acest vis este tot mai mult tulburat. Copiii de astăzi sunt diferiți de cei cu care eram obișnuiți noi, cei care acum am trecut de vârsta a doua. Unde sunt copiii de altă dată? Unde au pierit zarva glasurilor zglobii, voioșia molipsitoare, pofta de viață și cântul, privirea candidă și joaca lor plină de pasiune? Ce s-a întâmplat cu lumea noastră? De ce sunt altfel copiii? De ce nu mai sunt la fel de jucăuși?

Adevărul este că sănătatea copiilor noștri este din ce în ce mai precară. Aceasta este realitatea crudă pe care trebuie s-o privim în față până nu e prea târziu.

Diabetul, obezitatea, arteroscleroza, hipertensiunea arterială, bolile de rinichi, ficat, bolile de inimă, bolile autoimune, cancerele de tot felul și multe alte boli grave îi afectează din ce în ce mai mult și pe copii.

Cum se face că micuții noștri suferă în prezent de boli care acum o sută de ani nu erau întâlnite nici măcar la cei mai în vârstă dintre bătrâni? Ce au făcut ultimele generații de părinți, de s-a ajuns la o asemenea situație?

Desigur, răspunsul la aceste întrebări este unul foarte complex și nu poate fi cuprins într-o singură lucrare. Nici nu am pretenția că aș putea oferi răspunsul complet la această întrebare. Dar nu pot trece cu indiferență pe lângă această situație, atât de dramatică în ceea ce-i privește pe copiii noștri, pentru că ei sunt lucrul cel mai de preț din lume. De aceea, vreau să împărtășesc semenilor mei, prin această carte, ceea ce consider că reprezintă cheia care începe să „descuie" răspunsul la această întrebare. Mai departe, rezolvarea situației stă în mâna părinților și a copiilor totodată, mai ales a celor mai mărișori, care sunt deja în stare să ia ei înșiși decizii.

Personal, am ajuns la concluzia că o parte a răspunsului la aceste întrebări se poate găsi analizând stilul de viață al părinților, transmis prin propriul exemplu copiilor, din generație în generație. Da, stilul de viață al părinților, transmis și preluat apoi de copiii lor, este vinovat de starea de sănătate a copiilor din zilele noastre, stare de sănătate care se manifestă și printr-o stare de spirit precară.

Plătim foarte scump viața comodă pe care ne-am clădit-o cu mari sacrificii. În loc să ne fie un avantaj, se pare că am transformat-o într-un inconvenient. De ce? Pentru că petrecem tot mai mult timp în spații închise, departe de aerul curat și de lumina vindecătoare a soarelui, ne mișcăm tot mai puțin, muncim până cădem rupți de oboseală, temperanța este o noțiune tot mai străină de generația noastră și, lucrul cel mai grav, acordăm tot mai puțină atenție alimentației noastre. Dacă pentru generațiile trecute servirea mesei în familie constituia unul din momentele cele mai importante ale fiecărei zile, în prezent lucrurile nu mai stau astfel. Membrii familiei aproape că nu se mai văd pe parcursul zilei, statul la masă împreună devenind o întâmplare, când și când. Apoi, ceea ce se pune pe masă diferă foarte mult de ceea ce mâncau predecesorii noștri.

Toate aceste lucruri îi afectează foarte mult pe copii, care pornesc în viață fără o bază solidă pentru sănătate.

Cartea de față este o reactualizare mult îmbunătățită a primei mele cărți privind alimentația copiilor, Copilul vegetarian, publicată la Casa de editură Advent în anul 2007. I-am schimbat titlul din motive obiective, pentru a-i ajuta pe cei în necunoștință de cauză să nu se poticnească în prejudecăți. În anii care au trecut am continuat să învăț, am parcurs un material bibliografic foarte vast, studiind cu cea mai mare atenție, în mod direct, impactul alimentației asupra dezvoltării copiilor. Propriii nepoți, ca și mulți alți copii pe care îi cunosc, mi-au constituit exemple vii a ceea ce poate însemna o alimentație bine coordonată de părinți în folosul copiilor.

Îi invit cu toată căldura pe părinți, prin această carte, să identificăm împreună alimentația ideală pentru copiii noștri. Prin tot ceea ce am reușit să acumulez, ca experiență și cunoștințe, doresc să le ofer cu responsabilitate și o soluție practică în acest sens, atât prin sfaturi, cât și prin rețetele prezentate. Vă îndemn să parcurgeți cu seriozitate paginile acestei cărți, spre binele copiilor noștri, al generațiilor viitoare, spre binele nostru, al tuturor.

Autoarea

Capitolul 1

O GENERAȚIE ÎN PERICOL

Ce alimente consumă copiii în prezent?

În iunie 2000, în Marea Britanie s-a făcut un sondaj național (www.vegetarian.org.uk) privind alimentația și nutriția, care a investigat obiceiurile alimentare ale copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 18 ani. Rezultatul a fost sinistru. Pentru aproximativ 80% dintre copii, alimentația consta în principal în pâine albă și produse de patiserie, snacksuri, hot-dogi, biscuiți, chipsuri, dulciuri de tot felul și, mai ales, ciocolată. Trei sferturi dintre copiii care au participat la studiu nu consumaseră niciun fruct și nicio legumă cu frunze verzi în săptămâna efectuării sondajului. În urma sondajului s-au făcut următoarele constatări:

– Aportul de proteine era mult prea mare pentru toate vârstele investigate.

– Consumul de zahăr era prea ridicat.

– Aportul de fibre se afla mult sub un nivel acceptabil pentru sănătate.

– O treime dintre copii nu avea scaun zilnic.

– Peste 90% din copii consumau cu 20% mai multe grăsimi saturate peste limita acceptabilă.

– 10% dintre copii aveau un nivel al colesterolului ridicat.

– Una din cinci fete adolescente avea deficiențe grave de vitaminele A și B2.

– Aportul de beta-caroten era zero pentru 2% din băieți și fete!

– Acidul folic era prea scăzut la 4% din toții copiii.

– Vitamina C provenea în principal din sucuri de fructe, în special din băuturi carbogazoase, nu din fructe proaspete.

– Jumătate din fetele mai mari prezentau deficiențe serioase de fier și magneziu.

– Aportul de calciu era scăzut la cei cu vârsta între 11-18 ani.

– Aportul de zinc era scăzut la toate vârstele studiate.

– Mai mult de jumătate dintre copii consumau prea multă sare.

Au fost studiate și alte coordonate. În ce privește activitatea fizică, 40% dintre băieți și 60% dintre fete făceau mai puțin de o oră de mișcare fizică pe zi, timp recomandat ca un minimum pentru copilărie. Aproximativ un sfert din copii au declarat că cel puțin o zi pe săptămână nu se simțeau bine; 5% au fost depistați ca prezentând alergii, iar un procent dublu față de acesta a fost descoperit ca prezentând reacții neplăcute la anumite alimente.

Din acest studiu a reieșit cu claritate că o mare parte din copii duce lipsă de multe dintre vitaminele și mineralele esențiale în lupta cu boala. Cei mici au o alimentație prea bogată în grăsimi, proteine, sare și zahăr, în mare parte din cauza alimentelor procesate, pe bază de carne și produse lactate, și a celor rafinate – dulciuri, produse de patiserie, înghețate etc. Fructele și legumele proaspete – alături de alimentele furnizoare de energie, cum ar fi cerealele nerafinate, pâinea integrală, pastele făinoase integrale – aproape că nu își găsesc locul în farfuria copilului de astăzi. Carnea și produsele lactate, alimentele puternic procesate, în schimb, ocupă un loc central aproape la fiecare masă și gustare din zi, iar copiii suferă deja, la o vârstă fragedă, consecințele acestei alimentații deficitare.

În Anglia, în 2004, un comitet parlamentar ce investiga epidemia de obezitate a prezentat cazul unei fetițe de trei ani care a murit deoarece inima i-a cedat din cauza excesului de greutate. Un alt raport vorbea despre copii care necesită asistență pentru respirație, la domiciliu, în urma problemelor de sănătate pe care le au, fiind obezi (The British Medical Journal, 2004).

Dr. B. Spock scria încă din 1998 (Spock, 1998) că la copiii în vârstă de trei ani din America se găsesc deja în mod obișnuit depozite de grăsimi în arterele coronare. La vârsta de 12 ani, 70% dintre copiii americani au arterele inundate de grăsimi. Acești copii vor fi viitoarele victime ale bolilor de inimă, hipertensiunii, diabetului etc.

Exemplele pot continua cu zecile, sutele, chiar miile. În prezent copiii suferă de boli cronice tipice pentru adulți.

De ce este alimentația atât de importantă în viața oamenilor?

Hrana este combustibilul care ne furnizează energia ce ne menține în mișcare, iar elementele nutritive, pe care le vom numi în continuare nutrienți (termen împrumutat din limba engleză, cel existent în limba română nu este la fel de consacrat în domeniu și sună straniu – „nutrimenți"), constituenții minusculi din care este alcătuită această hrană, ne fac să fim ceea ce suntem în carne și oase. Inima bate datorită lor, mușchii, rinichii, ficatul, creierul depind direct de acești nutrienți. Hrana conferă căldură corpului, hrana repară celulele distruse și tot hrana ne ajută să gândim. Iată de ce mâncarea pe care o consumăm este atât de importantă. Dar nu orice fel de hrană.

În ce sens? Fiecare dintre viețuitoarele acestei planete a fost proiectată pentru un anumit fel de hrană. Să luăm, de pildă, leul. Alimentația acestuia constă în principal din carne, fără vegetale. Leul nu ar supraviețui, în condițiile actuale, fără carne. Așa este constituția lui. În schimb, leul are posibilitatea de a sintetiza în organismul său vitamina C, vitamină aflată preponderent în vegetale, pe care acest animal nu le consumă. Pe de altă parte, animalele erbivore – căprioara, girafa, vaca etc., nu consumă decât vegetale, și ele trăiesc foarte bine cu această alimentație. Leul este deci carnivor, iar celelalte animale citate sunt erbivore, hrănindu-se doar cu frunze verzi.

Are importanță respectarea alimentației pentru care o vietate a fost creată? Indiscutabil. Leii, oricât de multă carne ar mânca, nu vor avea niciodată arterele îmbâcsite și blocate de colesterol. Studierea anatomiei organismului animalelor și a omului scoate în evidență faptul că omul a fost creat pentru o dietă vegetariană. Dinții noștri, de pildă, cu suprafețele lor predominant netede, sunt destinați măcinării și zdrobirii alimentelor vegetale de consistență dură, iar noi nu am putea consuma carnea dacă aceasta nu ar fi fiartă mai întâi. Caninii noștri nu seamănă cu cei ai animalelor carnivore. În mod clar, noi nu avem dinți cu care să sfâșiem carnea sau să ne ucidem prada, așa cum o fac aceste animale. De asemenea, intestinele animalelor carnivore și omnivore au o asemenea formă încât permit trecerea rapidă a cărnii prin ele, fără a rămâne prea mult timp în organism. În schimb, intestinul omului este foarte lung și încrețit, cu multe cute. Intestinul omului este foarte greu încercat și are mult de lucru atunci când are de-a face cu grăsime și lipsa fibrelor alimentare care caracterizează carnea, produsele lactate și ouăle.

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

„Cum poți să mănânci ceva ce are ochi?"

Will Kellogg

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

Dacă omul a fost creat să mănânce vegetale, de ce a ajuns omnivor, consumând în prezent și alimente de origine animală? Este o poveste lungă, ce ține cât istoria omenirii.

Potrivit Bibliei, la început, imediat după crearea sa, Dumnezeu i-a dat omului ca hrană „orice iarbă [plantă] care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță." (Geneza 1.29). Deci hrana indicată inițial de Creator pentru om era alcătuită din vegetale, adică cereale, fructe, semințe și legume. A urmat însă păcatul, care a produs acea schimbare de nedorit pentru om – neascultarea –, ce l-a condus la boală și moarte, astfel că, după potop, un cataclism îngăduit în încercarea de a pune stavilă răului, Dumnezeu ia o măsură de forță majoră temporară: îi îngăduie omului să mănânce și carne, pentru că o scurtă perioadă de timp pământul a fost lipsit de vegetație. Indicațiile legate de această nouă situație, pe care Dumnezeu o dorea cât mai scurtă, spre binele omului, se găsesc în Biblie în cartea Levitic la capitolul 11, unde sunt specificate în detaliu animalele care îi erau permise omului ca hrană. Aceeași carte biblică prezintă și felul cum trebuia să fie consumate noile alimente.

Ceea ce omului din acea perioadă i se părea de neconceput, din păcate, cu trecerea vremii, a devenit o obișnuință. Așa se face că acum, spre sfârșit de istorie, omul mănâncă nu numai carne de porc, iepure, cămilă etc. (animale interzise de Creator pentru că fac rău corpului omului), dar și ceea ce odinioară era considerat o scârboșenie – omul a ajuns să mănânce broaște, șerpi, raci și tot felul de alte animale necurate și, culmea, s-a ajuns a se considera acest lucru ca fiind normal. Dar „normalitatea" aceasta se vede foarte bine în efectele ei asupra stării de sănătate a omenirii. Majoritatea bolilor care scurtează și distrug viața omului decurg din această alimentație, care nu respectă indicațiile Creatorului.

Omul nu a mai revenit la dieta inițială, pe bază de vegetale, ci a ales să aibă în alimentația sa carne și alte produse animale, precum ouăle, laptele, brânza etc. Dintr-un cultivator de pământ la origine (el a fost așezat la început într-o grădină), omul ajunge crescător de animale, cu consecințele pe care le vedem astăzi în jurul nostru.

Dacă privim cum au evoluat în decursul istoriei sănătatea și viața omului în funcție de impactul pe care l-a avut alimentația asupra lui, vom descoperi că, în acele perioade și la acele grupuri de oameni care au ascultat indicațiile divine privind alimentația, media de viață și calitatea vieții au fost net superioare. Până la potop, când omul s-a alimentat strict cu ceea ce a indicat Dumnezeu, adică alimente de origine vegetală, media de viață a fost de 912 ani! După potop, când oamenii încep să consume din carnea animalelor curate, media de viață scade brusc la 100 de ani! Este o diferență considerabilă, nu-i așa? În zilele noastre, oamenii care consumă carne și de la animalele necurate trăiesc în medie 60 de ani, cei care consumă carne doar de la animalele curate trăiesc în jur de 65 de ani, iar aceia care respectă hrana lăsată inițial de Dumnezeu pentru om – adică o alimentație complet vegetariană – trăiesc cu 8-10 ani mai mult. Există și triburi izolate, care generații de-a rândul nu au folosit deloc carne și în care oamenii trăiesc în mod obișnuit circa 100 de ani.

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

„Industria cărnii a cauzat mai multe decese decât toate războaiele acestui secol, toate calamitățile naturale și toate accidentele de automobile luate în considerare laolaltă."

Dr. Neal Barnard

● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

Scurt istoric al alimentației omului

De-a lungul timpului, informațiile cu privire la alimentație au fost dobândite treptat și secvențial. Nu s-a știut, desigur, totul de la început. Oamenii au preluat obiceiurile alimentare din generație în generație, fără să gândească prea mult temeiul acestora. De asemenea, informațiile cu privire la alimentație au fost contradictorii și nu putem ascunde faptul că de multe ori, prin intermediul acestora, populațiile au fost manipulate, la bază stând anumite interese. Așa au stat lucrurile cu privire la produsele rafinate, spre exemplu făina albă. S-a făcut multă vâlvă în jurul ei la începutul secolului trecut, atribuindu-i-se efecte nemaipomenite asupra sănătății, când realitatea era că făina integrală, făina cu adevărat sănătoasă, obținută din bobul de grâu măcinat la moară în întregime, nu poate avea o valabilitate de mai mult de o lună și din acest punct de vedere nu prezenta interes pentru comercianți, care erau foarte interesați de a vinde produsul cel nou, făina albă, rafinată, care rezista la comercializare aproape un an de zile.

Când au apărut fermele de animale și păsări și s-a ajuns la o producție industrială de amploare, generatoare de venituri uriașe, s-a făcut o publicitate excesivă și exagerată beneficiilor cărnii și produselor lactate asupra sănătății. Astfel s-a ajuns la mitul cu privire la proteine, mitul cu privire la calciu, zinc etc. În această situație trăim și noi astăzi, când aproape toate reclamele ne agresează efectiv cu exagerările privind proprietățile „miraculoase" ale cărnii, mezelurilor, laptelului, iaurturilor, brânzeturilor, dulciurilor concentrate, înghețatelor etc. Urmăriți publicitatea de la TV și încercați, ca un exercițiu, să descoperiți câte reclame se fac merelor, cartofilor, cepei sau nucilor. Oare pe acestea nu ar trebui să le mâncăm? De ce nu sunt ele prezente în publicitatea actuală?

Această stare de lucruri ar trebui să ne dea serios de gândit. Fiecare își poate alege propria îndeletnicire și alimentație, dar tot noi suntem datori să ne apărăm viața și sănătatea.

Nu putem ascunde nici faptul că literatura de specialitate din prezent a început să scoată la iveală faptul că au fost angrenați savanți și oameni de știință în acest joc murdar de exagerare a proprietăților „deosebite" pentru sănătate ale produselor de origine animală, de denigrare a produselor de origine vegetală; deși ei știau că realitatea este cu totul alta, și-au folosit renumele și autoritatea pentru a induce în eroare. Se cunoaște, de pildă, de aproape un secol, că omul are nevoie de numai aproximativ 50 de grame de proteine zilnic, și totuși am fost informați în permanență, în mod fals, prin toate mijloacele, că avem nevoie de mult mai multe proteine, cât mai multe. De asemenea, am fost induși în eroare prin informația că proteinele de origine vegetală sunt inferioare celor de origine animală. Vă aduceți, desigur, aminte, de accentul pus în deceniile trecute pe faptul că proteinele din vegetale nu conțin toți aminoacizii esențiali, ceea ce este, din punct de vedere științific, un neadevăr. Astăzi, știința medicală adevărată vine în mod repetat cu dovezi incontestabile că proteinele și grăsimile de origine animală, de fapt alimentele de origine animală cu tot ce conțin ele, sunt cele care stau la baza majorității bolilor care ne seceră semenii – cancerul, în principal, acest flagel atât de temut care ne îngrozește prin numărul tot mai mare de victime. Iar proteinele de origine vegetală, denigrate atât de multă vreme, sunt în realitate cele care fac să regreseze și să dispară cancerul odată instalat într-un organism! Acesta este adevărul. Și mă limitez la un singur exemplu, deși pot fi date nenumărate.

Adevărul este că omenirea a întins prea mult coarda și exagerează consumând cantități din ce în ce mai mari de alimente de origine animală, principalele vinovate pentru marea majoritate a bolilor de care suferim, știut fiind faptul că alimentația cea mai sănătoasă pentru om, în toate stadiile vieții, este cea vegetariană. Ne aducem cu toții aminte, cei care am acumulat deja peste cinci-șase decenii de viață, că în copilărie se tăia o pasăre o dată la două-trei săptămâni, iar gospodina făcea mâncare din ea pentru 5-6 persoane, mâncare ce ajungea pentru mai multe zile. În prezent, se consumă carne aproape la toate mesele și sunt persoane care mănâncă la o singură masă o pasăre întreagă! Iar produsele lactate, de asemenea, aproape că nu lipsesc la niciuna dintre mese, sub formă de iaurt, brânzeturi de tot felul, unt, lapte, înghețate, budinci și tot felul de alte preparate care conțin lactate. Pe vremuri, se consuma ocazional lapte bătut, laptele proaspăt era păstrat pentru viței, iar brânza era un aliment folosit întotdeauna cu măsură. Cât despre unt, era folosit doar de „boieri" și aceștia erau cei care mureau aproape întotdeauna de accident